Caciocavallo baroc

San Severo, 2016

Mă aflam în drum spre San Giovanni Rotondo, în sudul Italiei, regiunea Puglia. Am intrat în orășelul San Severo ca să cumpăram produse locale recomandate de prietena mea Stefania, originară de aici, pe care am cunoscut-o în Olanda. Să cauți caciocavallo mi-a spus ea, obligatoriu podolico ! Zis și făcut.

20160510_120438.jpg

Fiind distrus de un cutremur, San Severo a fost reconstruit în sec.17 în stilul acelor vremuri, baroc. Edificiile elegante aparțin unor arhitecți faimoși. Centrul istoric se concentrează în jurul pieței principale, cu Palazzo di citta (primaria).

20160510_115936.jpg

De acolo, poți să pornești într-o plimbare barocă pentru a descoperi superbele palate și biserici ale orașului. Foarte aproape de piață, la 50 de metri, am intrat într-o cafenea elegantă, mai mult un bar-cofetărie, în care am servit un espresso și o felie de tort de migdale (torta di mandorle), de o savoare indimenticabilă, cum spun italienii, de neuitat !

20160510_120056.jpg

Peste tot unde am intrat, am remarcat cât de prietenoși erau localnicii și dornici de comunicare cu străinii. Te simți ca în familie. Ne-au povestit despre toate sărbătorile orașului, ce semnifică fiecare și, desigur, au insistat să stăm cât mai mult. Cu siguranță voi reveni la San Severo !

20160510_120143

Prăvăliile alimentare și aprozarele se afla în afara centrului istoric. Găsești toate delicatesele de sub soarele sudului !

Și, într-adevăr, caciocavallo podolico este cel mai fin cașcaval pe care l-am gustat vreodată. Se produce doar în acea zonă din Puglia, din lapte de vacă dintr-o rasă specială, care se hrănește cu ierburi tipic regionale, sudice. Îl găsești în toată Italia, dar nu are același gust, e mare diferență să îl cumperi la fața locului, direct de la producător. Mi-am propus să revin în mod special pentru o experiență culinară mai complexă !

La marginea imperiului

Edirne, 2017, 2018

Ca să găsești un loc cu adevărat romantic, merită să străbați drumuri până la o margine de imperiu.

20171009_184648.jpg

Însă, pentru a profita din plin de farmecul orașului, îți recomand să nu mergi la sfârșit de săptămână, pentru că vinerea seara debarcă zeci de autocare pline cu bulgari veniți la cumpărături, granița fiind la 20 de kilometri.

20171009_174159

Ambele puncte de trecere a frontierei între Turcia și Bulgaria, Lesovo și Kapitan Andreevo, care te duc la Edirne, sunt printre cele mai prietenoase pe care le-am traversat vreodată.

20181014_123027.jpg

Simți cu adevărat ca ești binevenit, personalul de control îți răspunde în română și sunt foarte binevoitori.

20171009_183436

Când am fost prima dată la Edirne, mi-am imaginat că este doar o localitate de frontieră cosmopolită la intersecția a trei țări.

20171009_204238.jpg

Dar și o fostă capitală de imperiu, timp de o sută de ani, până la căderea Constantinopolului.

20171010_101454.jpg

Edirne a fost întemeiat de romani (de împăratul Adrian, de aici vechea denumire – Adrianopol), în anul 125.

20171009_171438.jpg

Cucerit de otomani, din 1367, i se dă numele Edirne.

20181013_175306-e1549645005102.jpg

În Evul Mediu, era considerat un centru de cultură și diplomație.

20171009_172333

În centrul istoric, moscheile sunt una lângă alta. Minaretele lor se înalță cu grație spre cer, ca și cum ar vrea să invite la dans norii sau stelele.

20171010_111034-e1549645038710.jpg

Cea mai impozantă este Selimyie Camîi,

20171010_102025

construită de cel mai mare arhitect turc, Sinan,

20171010_120352.jpg

aflată în patrimoniul UNESCO, amplasată un pic mai la înălțime față de centru.

20171010_100944.jpg

În medresa (școala religioasă) se află un muzeu mic, foarte pitoresc.

20171010_110208

Dar cea mai fermecătoare mi se pare Moscheea Veche (așa se numește), chiar în centru.

20171010_120557

La apus și pe înserat, peisajul minaretelor este magnific.

20171009_192034_resized (1)

La căderea nopții, lumina le împresoară discret și misterios.

20171009_190333

Case vechi în stil bizantin, grec, otoman, culori vii, străzile pitorești și mulți copaci, deși urbanizarea este densă. Am remarcat numeroase magazine de artizani de parfumuri.

20181014_124930.jpg

Nu mă mir, Edirne era cunoscut pentru plantațiile sale de trandafiri care, de aici, s-au extins mai târziu și la bulgari.

20181014_130415.jpg

Spre marginea orașului, se află marele complex al sultanului Baiazid II (fiul mai mare al lui Mehmet Cuceritorul),

20181014_123235.jpg

excelent renovat, compus din vechea facultate de medicină,

20181014_124022.jpg

spital, azil, ospiciu, moschee, fiecare cu funcționalitatea sa precis stabilită chiar de la înființare, din 1488.

20181014_125446.jpg

Toate explicațiile din cele vreo 20 de săli parcurse atestă o puternică tradiție medicală în civilizația otomană.

20181014_125247

Și astăzi,  Edirne este un puternic centru universitar.

20181014_133406.jpg

Pe Mehmet Cuceritorul, cel mai cunoscut personaj născut aici, probabil ca îl știți din celebrul tablou al lui Bellini în care este îmbrăcat într-un caftan de un roșu special.

20181014_124843.jpg

Nu întâmplător roșu, pentru că acea nuanță specială e cunoscută sub denumirea ,,roșu de Adrianopol” și servea în Evul Mediu la vopsirea textilelor, în ciuda faptului că metoda de fabricare implica ingrediente nu tocmai plăcute.

20181014_124819.jpg

Mehmet era un literat și un filosof de o vastă cultură. Avea obiceiul să invite la Edirne, la palatul său, înțelepți din toată lumea, ca să poarte cu ei lungi discuții, atunci când nu-și petrecea timpul printre cărți. Despre viața lui sentimentală istoria spune că, la un moment dat, simțind că s-a îndrăgostit nebunește de una dintre soțiile sale, a dat dispoziție să fie ucisă pentru ca să-și poată elibera mintea.

Mai târziu, a cucerit Constantinopolul.

20181014_121422-1.jpg

Lectură de drum:

Nedim Gursel, The Conqueror: a novel

Călin Felezeu, Imaginea otomanului și a civilizației otomane în cultura românească

Modestie, compasiune, toleranță

Assisi, 2016

Assisi, orașul căruia Sf. Francisc i-a influențat destinul, mă întâmpină într-o lună mai cu vreme capricioasă.

20160508_094439

Povestea lui e simplă și generoasă.

20160508_094512

Astăzi, la el acasă, la Assisi, oamenii merg ca să înțeleagă de unde a pornit totul. San Francesco ne inspiră mai mult ca oricând. Forța mesajului său ne dă putere.

20160507_190909

Fiul unui bogat negustor căsătorit cu o nobilă frantuzoaică, Sf.Francisc a petrecut o tinerețe lipsită de griji, înconjurat de prieteni și cu gândul mai ales la distracție. La un moment dat, are o viziune care îi schimbă viața.

20160508_103553

Renunță la poziția socială și la bunurile materiale, își împarte averea săracilor, își schimbă stilul de discurs. Improvizează un nou limbaj, pe întelesul celor mai simple creaturi, păsărelele și micile vietăți din regiunea sa, Umbria.

20160507_172710.jpg

De câte ori i se cere ajutorul, chiar în situații imposibile, inventează mijloace originale de a-i sprijini pe cei aflați la nevoie. Din capul locului, te uimește contradicția dintre principiile smereniei care îl caracterizează pe Sf.Francisc și grandoarea așezământului care i s-a consacrat, chiar dacă știm că sanctuarul a fost realizat după dispariția sa.

20160507_174127

Orășelul, înconjurat de ziduri ca o citadelă, nu a suferit nicio schimbare din Evul Mediu și până acum. Îl regăsim inclus pe lista patrimoniului UNESCO. Ordinul franciscanilor, întemeiat de Sf.Francisc, a influențat dezvoltarea unui curent artistic nou în acea vreme.  În bisericile din Assisi au pictat marii maeștri italieni, aducând mari schimbări în stilul precedent, cel de influență bizantină.

20160507_170811

Ce am văzut:

***Basilica Sf.Francisc, în față cu o mare esplanadă, este construită în 1252 și arată ca o suprapunere a două edificii.

20160507_170558

Basilica inferioară adăpostește picturi inestimabile din sec.13-14 și mormântul Sfântului Francisc.

20160507_175516.jpg

În Basilica superioară se află 28 de fresce pictate de Giotto care descriu viața și miracolele înfăptuite de Sf.Francisc, prezentate în chip explicit, din care înțelegi chiar dacă nu ai citit lucrările de referință.

20160507_171620

***Basilica Santa Chiara. Din piatră alb și roz, cu o terasă de pe care admiri întinderile Umbriei. Santa Chiara a fost o calugăriță contemporană cu Sf. Francisc, care l-a iubit și l-a urmat peste tot. I-a dedicat integral viața ei.

20160508_095043

***Casa în care se presupune că s-a născut Sf.Francisc se află în centrul orașului.

20160508_103847.jpg

***Spello, la 10 km. de Assisi pe un drumeag foarte pitoresc.

20160507_153011

Într-o biserică din sec. 12 se află o frescă pictată de Pinturicchio, extraordinar de bine conservată.

20160507_145942

Culorile sunt înviorătoare și dinamica tabloului remarcabilă.

20160507_150921

 

Lectură de drum:

Hermann Hesse, Francisc de Assisi

Italienii din Mitteleuropa

Trieste, 2016

Pe vremuri, când se încumeta să pornească spre Balcani, călătorul occidental se îmbarca pe pachebot în portul din Trieste.

20160506_110036

Localitate de frontieră între Italia, Austria, Slovenia, Croația, în secolul 20 îl regăsim ca destinație preferată de întâlnire a spionajului și contraspionajului european. Ca margine de imperiu, limită a unei lumi, spațiu de tranzit, aici au loc schimburi de comerț, de idei, de principii, de informații.

20160506_110026

Abia în 1954 orașul a devenit oficial italian. Mult timp, a fost principalul port al Imperiului Austro-Ungar. În acea perioadă, populația era internațională.

20160506_110940

Evreii erau numeroși la Trieste, aveau un gheto, iar astăzi putem vizita muzeul care trasează istoria comunității lor aici.

20160506_140205.jpg

În sine, orașul nu e spectaculos, nu-l găsești pe listele de priorități turistice, cei care vin aici caută altceva. Dacă esti filolog sau amator de literatură, te vei simți răsfățat.

20160506_114400

Dante a scris în apropiere, la castelul Duino, o parte din Divina Comedie,

20160506_084853

Thomas Mann a scris în Trieste Casa Buddenbrock,

20160506_114045.jpg

Stendhal a găsit inspirație tot aici, pe când ocupa funcția de consul al Franței.

20160506_101447

Iar dintre localnici trebuie amintiți Italo Svevo și Umberto Saba.

Și mai este Joyce. Aici a hotărât să-și petreacă cincisprezece ani din viață, printre cei mai prolifici din cariera sa de scriitor. A fugit, în căutare de inspirație (și de bani), din orașul său natal, Dublin, care i se părea provincial, până la celălalt capăt al Europei.

20160506_094403.jpg

Astăzi te înțelegi ușor cu localnicii în italiană, dar pe vremea lui Joyce, prin anii 1904-1920, se vorbea un dialect alambicat sloveno-croato-germano-italian. Oare să-și fi pus amprenta acestă învălmășeală lingvistică în scrierea lui Joyce ? De aici să provină oare cuvintele cu sensuri duble și frazeologia întortocheată din Veghea lui Finnegan ?

20160506_100826

Am căutat diversele imobile în care ar fi locuit celebrul dublinez. Se pare că în anii petrecuți la Trieste și-a schimbat adeseori apartamentul, pe nepusă masă, prin evacuare pentru neplata chiriei. Era înglodat în datorii, împrumuta bani de la colegi, vecini, studenți, rambursându-i prin rotație, din cauza dependenței sale de alcool.

20160506_094420

Oficiul de turism propune itinerarii James Joyce, dacă vrei să te simți, pentru o zi, un fel de Leopold Bloom într-un Dublin scenografiat la Adriatica.

Ce am vizitat:

Muzeul Revoltella, cu o sectiune de tablouri orientale bine alese.

20160506_115445.jpg

M-a surprins că aveau un Kiefer !, semnificativ pentru nivelul calității colecțiilor.

20160506_123651.jpg

Până la Catedrală avem de urcat un pic, pe o colină unde au fost descoperite vestigii romane. Bazilica a fost edificată în secolul 5, dar construcția pe care o vedem astăzi, cu interiorul somptuos, datează din secolul 14.

20160506_133114

Castelul Miramare se află la câțiva kilometri de oraș, dar merită vizitat pentru condițiile excelente de conservare ambientală.

20160518_173748

A aparținut arhiducelui Maximilian de Austria, ucis în Mexic în 1867, și soției sale Charlotte de Belgique, pe care depresia a dus-o la pierderea rațiunii.

20160518_171125.jpg

Biblioteca princiară a lui Maximilian și Charlotte este impresionantă.

20160518_170824

Cărtile sunt păstrate chiar în ordinea în care le-au aranjat ei.

20160518_170716.jpg

Îndrăgostiți de lectură, petreceau mult timp în această încăpere, delectându-se, în scurte pauze, cu priveliștea piesajului maritim.

20160518_174408.jpg

Parcul istoric Sukhotai

2017

Înscris în patrimoniul mondial UNESCO, parcul istoric și arheologic a însemnat pentru mine o întâlnire decisivă cu primul sit istoric thailandez.

20170209_105034

Orașul Sukhotai a fost capitala unui mic imperiu, cetatea regală și-a pus bazele în 1240, iar apoi s-au tot adăugat elemente de construcție până prin 1400, când începe declinul dinastiei respective, iar capitala se mută.

20170209_101030

Pe o suprafață de 70 km pătrați, se întind vestigii și temple, statui ale lui Buddha sau doar pereți și coloane.

20170209_093741

La principalele obiective se plătește bilet, altele sunt gratuite.

20170209_0940541.jpg

Multe temple se află răzlețe, pe câmp sau pe drum și chiar în incinta câtorva hoteluri.

20170209_084529

Hotelul unde ne rezervasem era nou, construit chiar între niște astfel de ruine.

20170208_211706

Le puteai admira din perimetrul terasei la micul-dejun sau seara, la cină, când erau luminate ca în povești.

20170208_211339

Și din piscină puteai zări vestigiile medievale.

20170209_124046

Interiorul hotelului era decorat tradițional revizitat în stil contemporan, cu elemente etnice, adaptate cu bun-gust.

20170208_134547.jpg

Întinderea parcului istoric este impresionantă, nu se poate parcurge pe jos, trebuie să închiriezi bicicletă ori să tocmești un tuk-tuk.

20170209_180814

Am solicitat la recepția hotelului sa ne rezerve un tuk-tuk a doua zi dimineața, la prima oră. În felul acesta nu ai nicio grijă cu organizarea, pentru că șoferul știe exact traseul optim.

20170210_161038

Așa s-a și dovedit, deoarece am început cu obiectivele aflate în bătaia soarelui când era încă suportabil, iar templele cu vegetație mai umbroasă le-a lăsat la sfârșit, când dogoarea deja se instalase.

20170209_105632

Te oprești la fiecare obiectiv, te dai jos, faci câțiva pași în incinta sitului și fotografiezi.

20170209_100705

La unele temple, unde se risipește noțiunea timpului, răpit de frumusețe, desigur că zăbovești mai mult.

20170209_101246

Încerci să percepi legătura între ce vezi și ce citești în ghid.

20170209_101903

Dacă nu ai noțiuni de cultură budistă, nu e întotdeauna clar la ce se referă explicațiile.

20170209_100745

O oră durează vizitarea muzeului local, aflat la 1 km de hotel, traseu pe care se află și piața de legume și fructe, faimoasă în zonă pentru calitatea produselor. E ușor să te înțelegi cu localnicii, prețurile fiind afișate, iar țăranii din partea locului sunt foarte dornici de comunicare. Gustul fructelor din piață este complet diferit comparativ cu ce consumăm în Europa.

20170209_175058

Creațiile culinare locale erau bazate pe crustacee din râul care trecea prin preajmă, excelent gătite.

20170209_200402

Cea mai mare surpriză am avut-o la plecarea cu avionul spre Bangkok. Aeroportul din Sukhotai deservește o singură companie. Serviciile de la sol sunt extrem de pitorești și exotice, exact opusul stereotipiilor europene.

20170211_075255

Aeroportul nu are hol, este complet în aer liber, are doar un acoperiș în stil tradițional. Pista de aterizare se întinde între două lungi alei mărginite de arbuști în floare, seamănă cu lixandrul roz.

20170211_081515

Am văzut avionul care sosea aterizând printre flori și monumente budiste.

20170211_081520

În hala de așteptare, băncile de lemn erau în stil vechi rural, și tot acolo se oferă un bufet gratuit cu gustări tradiționale, pe care ne-am îmbulzit toți occidentalii.

20170211_075338

Compania respectivă acordă multă importanță cateringului, pentru că și la bord mâncarea a fost savuroasă la clasa economic. Un aeroport și o companie deloc banale !

O stâncă în largul mării Egee

Monemvasia, 2015

img_0624.jpgCu vaporul este mult mai simplu de ajuns la acest oraș-fortificație peninsular decât cu mașina, iar vara sunt curse destul de multe. Istoria sa este un lung șir de lupte între franci, bizantini și slavi. Toți îi râvneau amplasamentul strategic.

Pătrunzi în cetate venind pe un dig care se termină cu o poartă medievală, prin care treci spre kastro, orașul de jos. Te întorci pe același drum, nu există nici o altă ieșire.

IMG_0625

Partea cea mai spectaculoasă este akropole, cetatea de pe culmi, unde te cațeri pe o potecă abruptă cu priveliște frumoasă.

IMG_0641

Parcare nu există decât pe marginea drumului, supraaglomerată, la noroc, dar locurile sunt limitate. Noi ne-am cazat chiar în centrul fortificației medievale și a trebuit să mergem cu mașina la poarta cetății, ca să lăsăm acolo bagajele, apoi să parcăm mașina undeva departe.

img_0627.jpg

Este o localitate mult prea turistică, un pic supraevaluată, iar prețurile sunt mult mai mari la orice produs ori servicii. Iar atitudinea generală față de turiști este de totală indiferență, nu prea le pasă dacă ești mulțumit sau nu.

IMG_0626

Am avut ocazia să asist la o veritabilă lecție de marketing. Luam micul dejun pe o terasă și am văzut o bătrânică încercând să vândă coșulețe împletite pe la clienții așezați la cafenele. Mulți turiști cumpărau, de milă. Peste o oră, stând cu geamantanele la porțile cetății, așteptând mașina, apare bătrânica, după ce vânduse stocul de coșulețe. O aștepta o mașină luxoasă în care s-a urcat cu dezinvoltură, sub privirile noastre consternate. Mai avem încă multe de învățat de la greci !

img_0640.jpgLectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)