Portretul unei doamne

Paris, 2019

Dacă treci în vara aceasta prin Paris înainte de 25 august, prinzi o expoziție minunată la Musée d’art et d’histoire du Judaisme. Conceptul foarte inteligent, bogăția și varietatea exponatelor, amenajarea scenografică – totul m-a fascinat. Povestea ei este o lecție de viață.

IMG_2887

Plecată dintr-o mahala a Cracoviei, unde s-a nascut în 1872 într-o familie nevoiașă cu opt fete, a ajuns, la un moment dat, cea mai influentă femeie din lume. E vorba despre Helena Rubinstein, creatoare de produse cosmetice. Ca zodie, e Capricorn, ambițioasă și sigură de ea, în ciuda înălțimii de 1.50 care a complexat-o toată viața.

img_2885.jpg

În adolescență, își punea pe față crema mamei ei, preparată de farmacistul din cartier. Ajunsă la vârsta măritișului, pentru că făcea nazuri și nu voia în ruptul capului să se mărite, părinții au trimis-o la Viena la rudele care aveau o prăvalie, ca să ajute. Dar nici acolo n-a găsit de cuviință să se așeze la casa ei, așa că toată familia a cotizat ca să o trimită la alte rude, tocmai în Australia, să muncească într-o fermă. Fiindcă își luase cu ea câteva recipiente de cremă, a început să vândă mici eșantioane din rezerva ei bietelor fermiere care munceau din greu sub soarele dogoritor și aveau pielea afectată. Surpriză ! Femeile au constatat că pielea li se repară și au mai căutat-o ca să se aprovizioneze. Dar crema i se terminase și a trebuit să facă investigații amanunțite ca să reconstituie ingredientele, pe la farmaciștii din Melbourne ca să încerce să-și refacă stocul.

img_2886.jpg

Așa s-a născut un imperiu cosmetic. Mai întâi, a comercializat faimoasa cremă prin vecini, apoi și-a deschis magazin și salon de înfrumusețare la Melbourne. În 1905, după nouă ani, se întoarce acasă bogată și triumfătoare și face un tur în Europa, prin marile capitale, ca să-și promoveze produsele și să găsească soluții pentru dezvoltarea rețetelor.

IMG_2900

Deși pretindea că a studiat Medicina timp de doi ani, în realitate Helena era o autodidactă tenace. Avea o vorbă: ,,Nu există femei urâte, ci doar femei delăsătoare”, încercând să-și convingă clientele să facă sport și să mănânce sănătos, după propriul model, pentru că nici ea, la rându-i, nu fusese frumoasă dintotdeauna.

IMG_2911

Toată viața, a susținut ideea că o femeie se poate reinventa ca să ajungă acolo unde își dorește. Ei i-a reușit !

IMG_2895

În prima fază, succesul s-a datorat intuiției de a prepara trei tipuri diferite de cremă pentru trei tipuri de ten, prima dată în istoria cosmeticii. Nimeni nu avusese această idee, așa că restul a venit de la sine.

IMG_2903

Dezvoltarea firmei sale s-a desfășurat în plină perioadă antisemită și s-a confruntat din greu cu acest flagel. Una din marile ei dureri a fost pieirea surorii ei în lagăr de concentrare. Dar și în viața cotidiană s-a izbit de această discriminare. La New York, asociația de locatari dintr-un bloc i-a refuzat, în 1941, închirierea unui apartament (un triplex cu treizeci și șase de camere, cu vedere la Central Park). În acest caz, ea a decis să-i sfideze și a cumpărat tot blocul.

IMG_2924

După ce a devenit celebră, a întâlnit un jurnalist londonez, tot evreu din Cracovia. Îl angajează pentru campania publicitară și de presă, apoi se căsătoresc.

img_2888.jpg

După un mariaj de treizeci de ani, divorțează de el pentru un prinț georgian cu douăzeci și trei de ani mai tânar ca ea. Dar acesta moare după câțiva ani, urmat de fiul ei din prima căsătorie. Helena, ca sa lupte cu depresia, pornește într-o călătorie în jurul lumii cu asistentul ei.

IMG_2934

Deschide fabrici la Paris și New York și alege să locuiască în cele trei orașe unde și-a cumpărat locuințe somptuoase, la Paris, Londra, New York și Tel Aviv.

IMG_2899

David Ben Gurion i-a făcut o primire fastuoasă, în contextul în care Helena a finanțat construcția unui muzeu.

IMG_2937

Pe atunci, Parisul era capitala modei și a lumii artistice, așa că a ales Parisul ca rezidență principală, tot schimbând casele, prin mai multe cartiere.

IMG_2915

Chiar după ce am văzut expoziția, m-am dus pe Boulevard Raspail ca să văd unul dintre imobilele unde a locuit, la utimul etaj, cu o terasă mare.

IMG_2987

Avea o colecție de haine impresionantă create de Chanel, Dior, Yves Saint-Laurent, Balenciaga, și bijuterii tot de mari creatori.

IMG_2910

Și colecția de artă era impresionantă, avea tablouri pictate de toți maeștrii epocii sale.

IMG_2890

La timpul ei, ajunsese la un moment dat cea mai bogată femeie din lume.

IMG_2931

Una dintre operațiunile care au adus-o în această poziție a fost o manevră inspirată. În 1928 și-a vândut firma, cu un preț astronomic, fraților Lehmann.

IMG_2929

Un an mai târziu, la căderea bursei din 1929, și-a recumpărat firma pe bani de buzunar și a dezvoltat-o din nou.

IMG_2940

În 1965, la sfârșitul vieții, lucrau pentru ea 32.000 de persoane și produsele Helena Rubinstein erau distribuite în peste 30 de țări.

IMG_2905

Amețită de frumusețe, cu gândurile împrospătate ca după un film bun, așa am plecat din muzeu.

img_2894.jpg

Stridii

Oléron, 2019

Insulele îmi plac iarna.

20190117_173131

Amatorilor de ,,art de vivre’’ franțuzesc le recomand un popas într-o insulă din vestul Franței, la Atlantic.

20190117_164547

Accesul se face printr-un pod foarte spectaculos de trei kilometri, gratuit (încă). Insula Oléron este faimoasă pentru crescătoriile sale de stridii în apa naturală a oceanului, care le furnizează alimentația în mod natural.

20190117_173023

În stânga și-n dreapta șoselei se înșiruie mici ferme de stridii cu chioșc de vânzare și chiar degustare la botul calului.

20190118_102004

În localitatea Le Château d’Oléron, chiar la ieșirea după marele pod, se află ,,Jardins Aliénor”, o locație de calitate.

20190117_171303

Centrul satului e la doi pași, zona este liniștită, cu parcare gratuită în față. Stăpâna casei ne-a întâmpinat călduros, cu tot ceremonialul politețurilor franceze.

20190118_100523

Cadrul de primire este chiar salonul, unde te poți instala ca acasă, iar camera mobilată tradițional, cu gust, era dotată cu echipament nou, cu facilități de ceai și espresso, plus o varietate apetisantă de cafele, ceaiuri bio și infuzii de plante.

20190118_093515-e1560971880237.jpg

Ți se pun la dispoziție prosoape de plajă, coș de răchită în care să le transporți, pălărie de soare, chiar și ochelari de vedere de toate dioptriile. N-am sesizat vreun aspect legat de ospitalitate la care gazdele să nu fi fost atente.

20190118_100612.jpg

Vorbăreață și prietenoasă, proprietara îți dă lămuriri despre toate reperele turistice. N-ai nevoie de ghiduri sau internet, am constatat că informațiile primite la fața locului sunt foarte de încredere.

20190117_174137

Insula, fiind printre cele mai gastronomice destinații din Franța, este locul ideal să experimentezi arta culinară franceză înscrisă integral în patrimoniul mondial UNESCO. Cina la restaurantul hotelului, chiar și fără stele Michelin (la data vizitei mele), a fost surprinzător de inventivă.

20190117_211311

Meniul variază de la un anotimp la altul, pentru că bucătarul pune în valoare produsele de sezon locale. Cum este și firesc, elementul principal sunt stridiile și peștele pescuit la fața locului, în ocean.

20190118_101958

În marile orașe franceze nu ajung toate tipurile de stridii tipice insulei Oléron, pentru că unele se produc în cantități foarte limitate și, evident, le preiau restaurantele din insulă pentru clienții lor.

20190117_173006

Am cerut informații despre crescătoriile de stridii și varietățile care se găsesc doar aici în insulă.

20190117_172904.jpg

Sezonul perfect pentru degustarea stridiilor este iarna, iar momentul privilegiat  este masa de revelion.

20190117_173813

Cu această ocazie, francezii consumă doar bufet rece (spre deosebire de masa de Crăciun cu mâncare caldă). În înțelepciunea populară franceză se spune că doar în lunile care conțin litera r (din septembrie în aprilie), se recomandă consumul de stridii, pentru că atunci savoarea lor este ideală.

20190117_173854

Hrana -plancton- și-o iau direct din ocean. Vara, ele se află în perioada de reproducere, iar gustul este mai sărat (deoarece plouă mai puțin, iar ploaia diminuează sarea din apa naturală, în crescătorii), dar se pot consuma în deplină siguranță alimentară, dacă sunt deschise în fața ta și consumate imediat.

20190117_173214

Pe țărm, se află fermele sub forma unor bazine cu apă sărată în care producătorii de stridii le cultivă și le îngrijesc, fiecare după o metodă proprie care le influențează gustul. Prin metodele de cultură, se mai atenuează cantitatea de sare și de iod pe care o conțin, iar carnea lor se frăgezește. Durata creșterii în bazine este de trei ani. Dacă le lasă mai mult de trei ani și dacă sunt repartizate mai puține în bazin, firește că nu e foarte profitabil pentru cultivator, însă gustul e mult mai bun. Dacă beneficiază de mai mult spațiu și de mai multă mâncare, stridiile se îngrașă, devin mai cărnoase.

20190117_172208

În general, condițiile standard presupun coexistența a treizeci de stridii pe metru pătrat. Ei bine, acestea sunt numai piele și os, fiind crescute economic, la regim. Cele care sunt ținute în condiții de lux se bucură de un confort sporit și au privilegiul de a conviețui doar între una și trei stridii pe metru pătrat. Acestea beneficiază de alimentație completă, – mănâncă pe săturate, – își iau toți nutrienții posibili, dar prețul este mult mai ridicat.

20190117_194935.jpg

Meniul restaurantului este redactat ca un poem. Primul pas în universul gastronomic sunt mici aperitive din partea casei și platoul cu trei varietăți de unt după rețete proprii: alge, caviar și fleur de sel, fiecare a fi servite cu specialitatea potrivită de pâine.

20190117_194847.jpg

Am ănceput cu o jumătate de porție de stridii locale bine-crescute, care s-au dovedit complet diferite de stridiile obișnuite.

20190117_200541

Ca antreu, am ales un tartar de pește crud, iar ca fel principal un alt pește oceanic, în franceză ,,turbot”.

20190117_202251

Regula pe care am verificat-o aici (și nu numai) este că produsele dintr-o regiune se potrivesc cel mai bine cu vinul care se face în acea zonă.

20190117_204358

Fără ezitare, iarna, vinul roșu de Charente-Maritime este ideal.

20190117_201603.jpg

Vara, la un meniu de acest gen aș încerca mai degrabă o sticlă de spumant de pe Valea Loarei sau din Alsacia, în loc de o foarte costisitoare șampanie.

20190117_172141

Satul e pustiu iarna. Casele de vacanță care aparțin parizienilor și bordelezilor cu dare de mână sunt cu obloanele trase.

Castelul din pădurea adormită

Ussé, 2016

Un loc de basm ! Și nu orice basm, ci unul pe care-l știm cu toții din copilărie, Frumoasa din pădurea adormită. Autorul, Charles Perrault, a petrecut câteva zile aici la castel, invitat de proprietari. Vrăjit de ambianță, a folosit în povestea sa această locație, asigurându-i faima pentru totdeauna.

20160804_143751.jpg

Castelul se numără printre puținele din Franța care au mai rămas în proprietate privată, majoritatea aparținând statului. Le Duc de Blacas face eforturi greu de imaginat ca să-l poată întreține, pentru că, după atâtea generații, ar fi păcat să-l lase pradă intemperiilor ori se despartă de el.

20160804_141941

Ducele și familia sa, descendenții unui conte din vechea aristocrație franceză, încă locuiesc într-o aripă a clădirii. Mă simțeam tentată să aflu cum trăiesc niște castelani și, de îndată ce zăream o ușă întredeschisă spre spațiul lor privat, încercam să-mi strecor privirea.

20160804_141707

În sălile deschise turiștilor, peste tot se află fotografii ale familiei proprietarilor, ca un tandru dialog între generații.

20160804_142248

Râul Indre trece prin apropierea terenurilor unde castelanul a amenajat grădina în terase. De la marginea proprietății sale, se întinde pădurea (adormită). Sezonul ideal ca să te bucuri de toată plenitudinea naturii este din mai până în septembrie.

20160804_142927.jpg

Castelul, ca o bijuterie, se află în centrul unei vegetații debordante. De cum îl zărești, îți înhață privirea și nu mai scapi de provocarea de a-l fotografia din toate direcțiile.

20160804_144102

Arhitectura sofisticată și complexă este diferită de a celorlalte castele pe care le văzusem pe Valea Loarei, regiune aflată în patrimoniul mondial UNESCO.

20160804_140959.jpg

Acoperișul este, într-un fel, partea de suprafață a bijuteriei: prezintă unghiuri de înclinație diferită, lucarne, coșuri de șeminee. Construcția datează din secolul 15 și a aparținut unei familii nobile care s-a remarcat în războiul de o sută de ani împotriva englezilor, după care a tot schimbat proprietarii. Fiecare nou-venit a adăugat un mic corp de clădire, fapt care explică diversitatea de turnulețe și donjoane. Părțile locuite de actualii proprietari dau în curtea de onoare și prezintă un amestec de stiluri: renascentist, gotic și classic.

20160804_142045

Sectorul cel mai vechi a fost reamenajat ca pe timpuri. Admirăm colecția de arme, de porțelanuri și tapiserii flamande inestimabile. Galeria oficială expune tablouri vechi de familie. Conform tradiției, în fiecare castel a fost amenajată o cameră a regelui, în caz că acesta ar fi dorit să facă un popas. Somptuos decorată și mobilată, cu tot ce avea castelanul mai prețios, tapet de mătase roșie, oglindă venețiană, pat cu baldachin.

20160804_142512.jpg

Dar regele nu s-a oprit niciodată aici. În parc, un pic izolată de castel, se află o capelă micuță, din secolul 16, cu decorațiuni renascentiste italiene.

20160804_135751

La sfârșit, plimbarea prin grădină te va surprinde. M-a inspirat varietatea plantelor și amenajarea lor. Ierburi aromatice, zarzavaturi, flori.

20160804_144114

Lectură de drum:

Charles Perrault, Frumoasa din pădurea adormită

Normand

Harcourt, 2016

Aliénor d’Aquitaine a trecut pe aici. Și fiul ei, Richard Inimă de Leu.  Ținutul te vrăjeste. La fel ca toată regiunea Normadia, calmă, liniștită, cu mici cătune care au povestea lor adâncită în istorie.

20160811_184533

Drumuri de țară neumblate desenate pe văile râurilor pline de verdeață, păduri, vegetație bogată și îngrijită ambiental.

DSCN7336

Natura este generoasă. Aceste pământuri, disputate de secole întregi, au fost împărțite în vechime de vikingi, între ei și aliații lor.

20160818_162450

Cel mai bine ar fi să ieși de pe autostrăzi și să o iei la întâmplare pe drumuri înguste, dar excelent întreținute.

20160811_184514

Mergi unde te duce drumul și vei avea surprize dintre cele minunate. Așa am ajuns la Harcourt.

20160818_163142.jpg

Centrul minuscul are o biserică din secolul 13, cu un turn clopotniță pătrat, cu zidurile înnegrite de timp.  Interiorul contrastează prin strălucire.

20160818_163556.jpg

Castelul familiei Harcourt și parcul său de o sută de hectare reprezintă punctul major de agrement pentru întreg ținutul, iar în sezonul vacanței de vară, pentru turiștii de prin Germania, Olanda și Anglia.

20160818_162851.jpg

Întemeiat în secolul 12 de Robert II de Harcourt, camaradul de arme al lui Richard Inimă de Leu, construcția intimidează prin apectul său milităros și auster. Abia în secolul 17, prințesa de Lorraine l-a transformat în locuință, cu toate utilitățile necesare.

20160818_162931

Și azi, castelul are alura unei cetăți impozante, fiindcă își păstrează incinta fortificată de la origini, cu o alee de promenadă care-l înconjoară. Poți pătrunde pe o intrare de lângă donjon prevăzută cu un podeț, pe deasupra șanțului de apărare.

DSCN7335

Curtea de onoare a fost amenajată ca o adevărată gradină botanică formată din peste patru sute de specii de arbori aduși din lumea largă, printre care cedri de Liban de peste o sută de ani, cu potecile corespunzător semnalizate și indicații despre tot ce vezi.

20160818_162542

O plimbare istorică prin sat îți dezvăluie și alte atracții, cum ar fi cele gastronomice. Vă recomand produse regionale care au la bază merele: jeleuri, cidru, calvados.

Apa tămăduitoare

Lourdes, 2019

Primul meu drum din 2019 a fost la Lourdes. Cu toate că era ianuarie, spre sfârșitul după-amiezei, în mijlocul munților, n-am resimțit frigul.

20190103_154231

În 1858, în decurs de cinci luni, Maica Domnului și-a făcut apariția aici de optsprezece ori, comunicând cu o fată săracă din sat, Bernadette, care, mai târziu, a devenit călugăriță la Nevers.

20190103_153523

Un pelerinaj nu înseamnă doar sentimentul religios, credința, căutarea de miracole sau curiozitatea de a îndeplini un ritual. Atunci când mergi într-un pelerinaj, ai certitudinea că în acel loc vei gasi ori vei afla ceva ce nu există în altă parte: o învățătură, o îndrumare, o mărturie sau o confirmare. Pleci în căutarea unui semn, ca să descifrezi partea nevăzută a lumii. Actul de pelerinaj pune în mișcare o dinamică sufletească și-ți indică direcțiile de urmat, te scoate din dezorientare și tatonări. Mulți sperăm să găsim libertate interioară, curajul de a lua hotărâri, de a fi sinceri cu noi înșine, să aflăm răspunsul la întrebări personale asupra relației cu cei din jur și cu Dumnezeu.

20190103_153555

Pentru alții, pelerinajul este, totodată, și un mijloc de a scăpa de singuratate. Un pelerin nu este niciodată singur, el este invitat și integrat într-o comunitate animată de aceleași dorințe și speranțe. În astfel de călătorii, unii caută un mijloc de reconciliere interioară și se supun la încercarea de a-și depăși propriile puteri fizice.

20190103_161025

În afara sezonului de sărbători, orașul e simplu de traversat cu mașina. Poți chiar să parchezi la cinci minute pe jos de sanctuar și grota unde au avut loc aparițiile miraculoase.

Ceremonialul religios pe care l-am urmat aici constă în câteva etape.

– cumperi lumânari chiar la intrarea în situl monumental. Mii de candele de toate dimensiunile, la prețuri diferite, sunt puse în vânzare de-a lungul aleilor, în mici tonete.

– traversezi râul pe un podeț și ajungi pe celălalt mal, unde aprinzi și pui lumânările în standuri special amenajate.

20190103_154547

– asiști la o slujbă chiar în fața pesterii, unde-ți sunt sfințite toate obiectele cu încărcătură simbolic religioasă pe care le ai la tine.

– de îndată ce se termină serviciul religios, parcurgi încet acel semicerc al peșterii unde au avut loc aparițiile miraculoase, pe pereții careia se scurg firișoare din izvor. Izvorul l-a descoperit Bernadette, la îndrumarea Maicii Domnului și s-a dovedit acea apă este tămăduitoare. Atingi cu mâinile pereții peșterii și, cu apa miraculoasă, părțile suferinde ale corpului.

20190103_160844

– o cantitate mai mare de apă, ca să duci și celor de acasă, poți lua direct de la robinetele aflate imediat în dreapta Grotei. Sunt înșiruite în jur de douăzeci de robinete aflate gratuit la dispoziția credincioșilor pentru a-și umple sticle și bidonașe cu apă din izvorul sfințit. Recomand să ai la tine recipiente de orice fel, dar, în plus, și o sticlă mică din plastic de jumatate de litru ca să le umpli pe cele mari, pentru că sub robinete nu încap recipiente voluminoase, iar debitul de apă este scăzut.

– poți merge la o slujbă în biserica principală, urcând un șir înalt și abrupt de trepte, unde ți se sfințește apa și alte obiecte de cult.

20190103_164555

– aproape de ieșire se află automate de monezi care costă doi euro/bucata, imprimate cu diverse modele. Toate sunt sfințite și se consideră făcătoare de minuni, datorită apropierii de incinta peșterii.

La momentul vizitei mele, se recunoscuseră în mod oficial șaptezeci de miracole.

20190103_155157

Ca să te cazezi, nimic mai simplu ! Lourdes este localitatea cu cel mai vast câmp hotelier din Franța, imediat după Paris.

vezi și: De 15 august

Triumf

Falaise, 2016

Azi, Europa ar fi arătat altfel dacă Wilhelm n-ar fi cucerit Anglia, la Hastings, în 1066.

La Falaise, în nordul Franței, castelul său natal te invită să cunoști cu adevărat acest personaj.

Renumele burgului i se datorează integral. Filiația sa este banală, era fiul ilegitim al marelui duce al Normandiei și al fiicei unui de tăbăcar din sat. Tatăl său, Robert le Diable, a plecat în pelerinaj la Ierusalim și nu s-a mai întors, așa că Wilhelm a început lupta din copilărie. Mai întâi, lupta de a-și recupera bunurile, fiind bastard, apoi implicarea în revoltele din ținut. S-a născut chiar aici, în acest castel impunător, unde a prins contur aspirația sa de a cuceri Anglia.

20160811_130448

Așadar, să nu vă mirați. Turiștii englezi sunt majoritari și în jur auzi vorbindu-se doar engleza, ca și cum ai fi complet separat de Franța. Prima impresie a fost ca mă aflam într-o mică Anglie.

20160811_132500

Ansamblul medieval, format din donjon și palat, este unul dintre primele construcții de piatră din Normandia.

20160811_130556

Îți atrage atenția, de la distanță, donjonul elegant și solid din secolul 12. Nu-i ușor de pătruns în fortăreață. Chiar și acum, trebuie să traversezi un spațiu mare înainte de a te lăsa înghițit de solemnitatea din interiorul zidurilor.

20160811_132628.jpg

Prima sală, cea de primire oficială, a fost restaurată cu mijloace de tehnologie avansată, cu materiale design naturale și plurifuncționale: sticlă, lemn, teflon, aluminiu, oțel. Tot parcursul este multimedia, foarte atractiv pentru copii și adolescenți. Chiar și ca adult, te lași prins în jocuri și simulări, mai ales că tot spațiul este pus la dispoziția vizitatorilor. Fiecare își găsește un loc propice ca să intre pe cont propriu în vârtejul istoriei.

20160811_140133.jpg

Castelul era locuit de familie și servitori și avea un rol defensiv important. Observăm că donjonul este prevăzut cu toate elementele auxiliare în acest scop. Aici se retrăgea ducele, era spațiul lui personal de lucru, dar și de strajă. De aici, putea supraveghea platforma care făcea legătura între fortăreață și sat. Turnul este legat de donjon și de toate celealte încăperi prin culoare secrete, așa cum se obișnuia pe atunci, și pentru discreția întâlnirilor galante, dar și în scop de autoapărare în caz de cotropire.

20160811_133834-e1553675987799.jpg

Multe din elementele de construcție au directă legătură cu stilul de viață al timpurilor respective, complet anacronice pentru noi acum. Fiecare încăpere are o întrebuințare specială. E mult prea departe viața personajelor care le-au locuit în trecut, dar nutresc toată admirația pentru cât de bine au integrat în contemporan clipa de istorie.

20160811_132106

Unul dintre filmele având ca subiect viața lui Wilhelm Cuceritorul a fost o coproducție franco-helvetico-română, cu Violeta Andrei, Marga Barbu, Vlafimir Găitan, (co)realizat de Sergiu Nicolaescu.

20160811_134308.jpg

La despărțire, Wilhelm nu mai e personajul îndepărtat. L-am intuit lângă noi pe tot parcursul vizitei și ne despărțim buni amici.

Lectură de drum:

David Bates, William the Conqueror

bovarysme

Cherbourg, 2016

Orașele portuare m-au atras dintotdeauna, pentru că și eu vin dintr-unul, neînsemnat, dar totuși port.  Prin urmare, veți găsi în acest blog multe postări motivate doar de capriciul de a spune ceva despre un port oarecare. Libertatea pe care o resimți într-un port e greu de găsit în altă parte. Ca și cum ar exista o cale de evadare în minus.

20160811_203519.jpg

Am călătorit adeseori pe coasta atlantică a Franței, din nord, de la Berck, până la St.Jean de Luz, aproape de granița spaniolă. Orașele de la Atlantic se disting printr-o intensă viață comercială datorită porturilor care asigurau comunicarea cu lumea nouă.

20160811_181810

Astfel, oamenii și-au atins mai repede idealurile/obiectivele materiale decât în interiorul continentului. Madame Bovary locuia tot aici, în Normandia, însă nu chiar în preajma unui port.

20160812_111102.jpg

Cherbourg are o reputație turistică discretă și pretextul ca să-l vizitezi este, de fapt, țărmul normand al oceanului. Firește că nu-i poți contesta poziția de invidiat, în vârful unei peninsule, poate chiar izolarea sa te atrage.

20160812_095511

Datorită poziției sale privilegiate de oraș de ocean înconjurat în trei părți de apă, urbaniștii au proiectat cea mai mare radă artificială din lume, în care coexistă mai multe porturi: de agrement, militar, comercial, de pescuit.

20160811_231347

Mă îndepărtez de port și intru în parcul unde se află muzeul de artă, o colecție a unui mare industriaș local. Gradina este o surpriză datorată climatului tropical care lasă vegetația în voia exuberanței.

20160812_100717

Dacă sunteți amatori de gastronomie franceză, chiar în centru vă recomand restaurantul Le Pily, foarte creativ și corect.

20160811_220735.jpg

Împrejurimile orașului și țărmul oceanului te scufundă în sălbăticie.

20160811_182534

Toata peninsula Cotentin este o imensă rezervație naturală cu sate răsfirate ici-colo, cu vegetația crescută haotic în voia vânturilor marine.

20160811_182904

Plajele sunt largi, cu nisip, iar șoseaua parcă se termină în ocean.

20160811_191554

vezi și: Un port prea îndepărtat

Protecție

Sauveterre-de-Rouergue, 2016

În jumătatea de sud a Franței poți face un întreg circuit de cătune medievale renovate în respectul tradiției. Poposesc în regiunea Aveyron, pentru un decor pe care nu-l vezi decât în filmele care s-au turnat aici, într-o bastidă regală din secolul 13 clasată printre cele mai pitorești sate din Franța.

20160803_091452

Nu știam prea multe despre locul respectiv, dar în centru există panouri explicative și astfel am descoperit un mic sat fortificat construit din piatră, după un plan riguros, în scop de apărare. La Sauveterre, primele construcții datează de prin anii 1230.

20160803_091619.jpg

Din fericire, multe dintre ele s-au conservat identic. Nici o armată n-a trecut pe aici ca să le distrugă.

20160803_092240.jpg

Piața principală este patrată, cu arcade pe trei dintre laturi. Soarele arde nemilos în august și, în umbra oferită de galeriile de piatră decolorată de timp, mă uit la magazinele modeste care expun, cu mult bun gust, obiecte majoritar artizanale.

20160803_092339

În Evul Mediu, satul era cunoscut în toată regiunea datorită meșterilor care manufacturau cuțite de calitate superioară. Recent, aceasta tradiție s-a reluat cu o producție manuală în serie limitată, adresată colecționarilor, fiecare model cu desen unic.

20160803_091954.jpg

Biserica este a Sfântului Cristofor, protectorul călătorilor. Semn bun pentru cei care îl întâlnesc în drumul lor.

20160803_092643.jpg

Chiar în centru, vă recomand un restaurant de bună calitate, ,,Le Sénéchal’’, care celebrează cu onestitate bucătăria franceză, aflată în patrimoniul mondial UNESCO.

20160803_092443

Cred că merită să intri în astfel de bastide pentru o oră-două. Vei vedea cât de puternic își păstrează rolul defensiv în fața invaziei de turism industrial și comercial.

Lectură de drum:

Pascal Quignard, Viața ascunsă

Mândrie și prejudecăți

Château Chinon, 2016

În cercul meu de prieteni, Franța nu e o destinație foarte populară din cauza presupusei aroganțe a francezilor. Totuși, să nu uităm că ei eu inventat noțiunile de curtoazie și galanterie care, din fericire, încă funcționează. Au fost perioade istorice când aristocrați din toată lumea au ales surghiunul în Franța, nu în altă parte, atunci când n-au mai putut trăi la ei în țară. La fel și marii artiști.

20160804_095310

Păstrez ideea și vă invit azi pe Valea Loarei, înscrisă integral în patrimoniul mondial UNESCO. Aici se află sute de castele care au aparținut nobilimii și regilor Franței.

20160804_095331

La Chinon s-au întâmplat multe. S-au ținut întruniri secrete, reuniuni între regi, s-au țesut intrigi, s-au pus la cale comploturi.

20160804_095045.jpg

Suveranii Angliei și (parțial) ai Franței, Henri II Plantagenent și Alienor d’Aquitaine își petreceau sărbătorile aici, pe când Chinon era teritoriu englez, până când, tot aici, Henri a încetat din viață.

20160804_093742-e1549901550479.jpg

Jeanne d’Arc a înfruntat, mai târziu, un viitor rege. Și, dacă vorbim despre ,,art de vivre”, nici tradiția gastronomică nu se lasă mai prejos. De aici se trage Rabelais, creatorul celebrului personaj Gargantua, al cărui apetit a rămas de legendă.

20160804_095340

Ai posibilitatea să urci la castel direct din centru sau de pe șoseaua care trece pe malul râului, unde se află parcări și, strategic, magazine de vinuri. Din centru, accesul se face fie pe o alee cu scări, fie cu un ascensor gratuit până în incintă.

20160804_095928

Am pătruns în castel la 9 dimineața, la deschidere. Ploaia amplifica mirosul opulent al viilor care acoperă colinele din jur. Chinon este capitala unei zone viticole foarte reputată pentru vinuri roșii lejere, flexibile și nu prea tari. Făcând turul meterezelor și, de peste tot din turnulețe, cât vezi cu ochii în depărtare, se întind viile.

20160804_095001.jpg

Fortăreața medievală, de întindere considerabilă, domină. Cu trufie ? De cum ai pătruns în interiorul său, te cucerește.

20160804_104548

Castelul e format din trei sectoare distincte: locuința regelui (oricare ar fi el), două turnuri simetrice, donjonul cu incinta sa, fiecare cu utilitățile dictate de nevoile timpurilor.

20160804_120921.jpg

Pătrund în opt secole de istorie, cu timiditate, recunosc. În interior nu au mai rămas decât zidurile.

20160804_102559.jpg

Doar un singur element se păstrează intact, un șemineu, în sectorul apartamentelor regale.

20160804_102646.jpg

Dar decorul cel mai frumos îl reprezintă spațiul amenajat între părțile componente ale castelului.

20160804_102445

Râul care străbate orașul se numeste Vienne (un afluent al Loarei), iar cartierul istoric ocupă sectorul dintre castel și râu. Se păstrează intacte multe clădiri din perioada medievală, pe atunci instituții de seamă.

20160804_113618

La tot pasul, prăvălii de vinuri de pe la toate podgoriile din jurul orașului care oferă degustări cu explicații.

20160804_113945-e1549901665715.jpg

Dacă te prinde seara în oraș, îți poți improviza cu produse regionale un ospăț pe cinste într-un loc cu vedere frumoasă. Mai ales că peste tot, în centru, se țin concerte improvizate de menestreli ambulanți. Până și regii te-ar invidia!

Lectură de drum:

Jean Flori, Eleanor of Aquitaine, Queen and Rebel

Rabelais, Gargantua și Pantagruel

De 15 august

Paray-le-Monial, 2018

Ieșim de pe autostradă, intrăm pe o națională care, în curând, se bifurcă spre o departamentală. Este 15 august, dimineața devreme, iar drumul este gol și din ce în ce mai îngust. Ne apropiem de unul dintre locurile de pelerinaj din inima Franței, în Bourgogne.

20180815_102446

În 1673, în acel sătuc izolat, unei călugărițe i se arată Iisus care îi dezvăluie un adevăr ascuns: adâncul și măreția inimii lui, cu mizericordia, mila și iubirea de semeni. O îndeamnă să cultive acest sentiment și să-l răspândească în lumea largă. Ea nu întelege pe moment mesajul, nu reacționează în nici un fel și ia decizia să aștepte, cuprinsă de uimire, un al doilea semnal lămuritor. Iisus i se mai înfățișează încă o dată, prezicându-i că, în curând, măicuța își va găsi un sfătuitor.

20180815_115606

La puțin timp după aceea, este numit la parohie un îndrumător spiritual, preot francez stabilit în Anglia, care ajunge să ocupe acest post după o serie de peripeții inexplicabile, care ele însele reprezintă mici miracole. Mesajul este explicat și răspândit în lumea largă. De atunci, acel catun întâmpină un număr mare de credincioși veniți în pelerinaj.

20180815_120947

Încă din secolul 10, aici se întemeiase un așezământ religios. Capela originală o vedem și azi, mai intimă, apropiată de suflet, unde s-a petrecut viziunea. Acolo se află si moaștele sfintei. Am asistat la o slujbă ținută de preoți de limbă engleză, alături de alți credincioși veniți de peste tot din lume.

vezi și: Apa tămăduitoare