Normand

Harcourt, 2016

Aliénor d’Aquitaine a trecut pe aici. Și fiul ei, Richard Inimă de Leu.  Ținutul te vrăjeste. La fel ca toată regiunea Normadia, calmă, liniștită, cu mici cătune care au povestea lor adâncită în istorie.

20160811_184533

Drumuri de țară neumblate desenate pe văile râurilor pline de verdeață, păduri, vegetație bogată și îngrijită ambiental.

DSCN7336

Natura este generoasă. Aceste pământuri, disputate de secole întregi, au fost împărțite în vechime de vikingi, între ei și aliații lor.

20160818_162450

Cel mai bine ar fi să ieși de pe autostrăzi și să o iei la întâmplare pe drumuri înguste, dar excelent întreținute.

20160811_184514

Mergi unde te duce drumul și vei avea surprize dintre cele minunate. Așa am ajuns la Harcourt.

20160818_163142.jpg

Centrul minuscul are o biserică din secolul 13, cu un turn clopotniță pătrat, cu zidurile înnegrite de timp.  Interiorul contrastează prin strălucire.

20160818_163556.jpg

Castelul familiei Harcourt și parcul său de o sută de hectare reprezintă punctul major de agrement pentru întreg ținutul, iar în sezonul vacanței de vară, pentru turiștii de prin Germania, Olanda și Anglia.

20160818_162851.jpg

Întemeiat în secolul 12 de Robert II de Harcourt, camaradul de arme al lui Richard Inimă de Leu, construcția intimidează prin apectul său milităros și auster. Abia în secolul 17, prințesa de Lorraine l-a transformat în locuință, cu toate utilitățile necesare.

20160818_162931

Și azi, castelul are alura unei cetăți impozante, fiindcă își păstrează incinta fortificată de la origini, cu o alee de promenadă care-l înconjoară. Poți pătrunde pe o intrare de lângă donjon prevăzută cu un podeț, pe deasupra șanțului de apărare.

DSCN7335

Curtea de onoare a fost amenajată ca o adevărată gradină botanică formată din peste patru sute de specii de arbori aduși din lumea largă, printre care cedri de Liban de peste o sută de ani, cu potecile corespunzător semnalizate și indicații despre tot ce vezi.

20160818_162542

O plimbare istorică prin sat îți dezvăluie și alte atracții, cum ar fi cele gastronomice. Vă recomand produse regionale care au la bază merele: jeleuri, cidru, calvados.

Apa tămăduitoare

Lourdes, 2019

Primul meu drum din 2019 a fost la Lourdes. Cu toate că era ianuarie, spre sfârșitul după-amiezei, în mijlocul munților, n-am resimțit frigul.

20190103_154231

În 1858, în decurs de cinci luni, Maica Domnului și-a făcut apariția aici de optsprezece ori, comunicând cu o fată săracă din sat, Bernadette, care, mai târziu, a devenit călugăriță la Nevers.

20190103_153523

Un pelerinaj nu înseamnă doar sentimentul religios, credința, căutarea de miracole sau curiozitatea de a îndeplini un ritual. Atunci când mergi într-un pelerinaj, ai certitudinea că în acel loc vei gasi ori vei afla ceva ce nu există în altă parte: o învățătură, o îndrumare, o mărturie sau o confirmare. Pleci în căutarea unui semn, ca să descifrezi partea nevăzută a lumii. Actul de pelerinaj pune în mișcare o dinamică sufletească și-ți indică direcțiile de urmat, te scoate din dezorientare și tatonări. Mulți sperăm să găsim libertate interioară, curajul de a lua hotărâri, de a fi sinceri cu noi înșine, să aflăm răspunsul la întrebări personale asupra relației cu cei din jur și cu Dumnezeu.

20190103_153555

Pentru alții, pelerinajul este, totodată, și un mijloc de a scăpa de singuratate. Un pelerin nu este niciodată singur, el este invitat și integrat într-o comunitate animată de aceleași dorințe și speranțe. În astfel de călătorii, unii caută un mijloc de reconciliere interioară și se supun la încercarea de a-și depăși propriile puteri fizice.

20190103_161025

În afara sezonului de sărbători, orașul e simplu de traversat cu mașina. Poți chiar să parchezi la cinci minute pe jos de sanctuar și grota unde au avut loc aparițiile miraculoase.

Ceremonialul religios pe care l-am urmat aici constă în câteva etape.

– cumperi lumânari chiar la intrarea în situl monumental. Mii de candele de toate dimensiunile, la prețuri diferite, sunt puse în vânzare de-a lungul aleilor, în mici tonete.

– traversezi râul pe un podeț și ajungi pe celălalt mal, unde aprinzi și pui lumânările în standuri special amenajate.

20190103_154547

– asiști la o slujbă chiar în fața pesterii, unde-ți sunt sfințite toate obiectele cu încărcătură simbolic religioasă pe care le ai la tine.

– de îndată ce se termină serviciul religios, parcurgi încet acel semicerc al peșterii unde au avut loc aparițiile miraculoase, pe pereții careia se scurg firișoare din izvor. Izvorul l-a descoperit Bernadette, la îndrumarea Maicii Domnului și s-a dovedit acea apă este tămăduitoare. Atingi cu mâinile pereții peșterii și, cu apa miraculoasă, părțile suferinde ale corpului.

20190103_160844

– o cantitate mai mare de apă, ca să duci și celor de acasă, poți lua direct de la robinetele aflate imediat în dreapta Grotei. Sunt înșiruite în jur de douăzeci de robinete aflate gratuit la dispoziția credincioșilor pentru a-și umple sticle și bidonașe cu apă din izvorul sfințit. Recomand să ai la tine recipiente de orice fel, dar, în plus, și o sticlă mică din plastic de jumatate de litru ca să le umpli pe cele mari, pentru că sub robinete nu încap recipiente voluminoase, iar debitul de apă este scăzut.

– poți merge la o slujbă în biserica principală, urcând un șir înalt și abrupt de trepte, unde ți se sfințește apa și alte obiecte de cult.

20190103_164555

– aproape de ieșire se află automate de monezi care costă doi euro/bucata, imprimate cu diverse modele. Toate sunt sfințite și se consideră făcătoare de minuni, datorită apropierii de incinta peșterii.

La momentul vizitei mele, se recunoscuseră în mod oficial șaptezeci de miracole.

20190103_155157

Ca să te cazezi, nimic mai simplu ! Lourdes este localitatea cu cel mai vast câmp hotelier din Franța, imediat după Paris.

vezi și: De 15 august

Triumf

Falaise, 2016

Azi, Europa ar fi arătat altfel dacă Wilhelm n-ar fi cucerit Anglia, la Hastings, în 1066.

La Falaise, în nordul Franței, castelul său natal te invită să cunoști cu adevărat acest personaj.

Renumele burgului i se datorează integral. Filiația sa este banală, era fiul ilegitim al marelui duce al Normandiei și al fiicei unui de tăbăcar din sat. Tatăl său, Robert le Diable, a plecat în pelerinaj la Ierusalim și nu s-a mai întors, așa că Wilhelm a început lupta din copilărie. Mai întâi, lupta de a-și recupera bunurile, fiind bastard, apoi implicarea în revoltele din ținut. S-a născut chiar aici, în acest castel impunător, unde a prins contur aspirația sa de a cuceri Anglia.

20160811_130448

Așadar, să nu vă mirați. Turiștii englezi sunt majoritari și în jur auzi vorbindu-se doar engleza, ca și cum ai fi complet separat de Franța. Prima impresie a fost ca mă aflam într-o mică Anglie.

20160811_132500

Ansamblul medieval, format din donjon și palat, este unul dintre primele construcții de piatră din Normandia.

20160811_130556

Îți atrage atenția, de la distanță, donjonul elegant și solid din secolul 12. Nu-i ușor de pătruns în fortăreață. Chiar și acum, trebuie să traversezi un spațiu mare înainte de a te lăsa înghițit de solemnitatea din interiorul zidurilor.

20160811_132628.jpg

Prima sală, cea de primire oficială, a fost restaurată cu mijloace de tehnologie avansată, cu materiale design naturale și plurifuncționale: sticlă, lemn, teflon, aluminiu, oțel. Tot parcursul este multimedia, foarte atractiv pentru copii și adolescenți. Chiar și ca adult, te lași prins în jocuri și simulări, mai ales că tot spațiul este pus la dispoziția vizitatorilor. Fiecare își găsește un loc propice ca să intre pe cont propriu în vârtejul istoriei.

20160811_140133.jpg

Castelul era locuit de familie și servitori și avea un rol defensiv important. Observăm că donjonul este prevăzut cu toate elementele auxiliare în acest scop. Aici se retrăgea ducele, era spațiul lui personal de lucru, dar și de strajă. De aici, putea supraveghea platforma care făcea legătura între fortăreață și sat. Turnul este legat de donjon și de toate celealte încăperi prin culoare secrete, așa cum se obișnuia pe atunci, și pentru discreția întâlnirilor galante, dar și în scop de autoapărare în caz de cotropire.

20160811_133834-e1553675987799.jpg

Multe din elementele de construcție au directă legătură cu stilul de viață al timpurilor respective, complet anacronice pentru noi acum. Fiecare încăpere are o întrebuințare specială. E mult prea departe viața personajelor care le-au locuit în trecut, dar nutresc toată admirația pentru cât de bine au integrat în contemporan clipa de istorie.

20160811_132106

Unul dintre filmele având ca subiect viața lui Wilhelm Cuceritorul a fost o coproducție franco-helvetico-română, cu Violeta Andrei, Marga Barbu, Vlafimir Găitan, (co)realizat de Sergiu Nicolaescu.

20160811_134308.jpg

La despărțire, Wilhelm nu mai e personajul îndepărtat. L-am intuit lângă noi pe tot parcursul vizitei și ne despărțim buni amici.

Lectură de drum:

David Bates, William the Conqueror

bovarysme

Cherbourg, 2016

Orașele portuare m-au atras dintotdeauna, pentru că și eu vin dintr-unul, neînsemnat, dar totuși port.  Prin urmare, veți găsi în acest blog multe postări motivate doar de capriciul de a spune ceva despre un port oarecare. Libertatea pe care o resimți într-un port e greu de găsit în altă parte. Ca și cum ar exista o cale de evadare în minus.

20160811_203519.jpg

Am călătorit adeseori pe coasta atlantică a Franței, din nord, de la Berck, până la St.Jean de Luz, aproape de granița spaniolă. Orașele de la Atlantic se disting printr-o intensă viață comercială datorită porturilor care asigurau comunicarea cu lumea nouă.

20160811_181810

Astfel, oamenii și-au atins mai repede idealurile/obiectivele materiale decât în interiorul continentului. Madame Bovary locuia tot aici, în Normandia, însă nu chiar în preajma unui port.

20160812_111102.jpg

Cherbourg are o reputație turistică discretă și pretextul ca să-l vizitezi este, de fapt, țărmul normand al oceanului. Firește că nu-i poți contesta poziția de invidiat, în vârful unei peninsule, poate chiar izolarea sa te atrage.

20160812_095511

Datorită poziției sale privilegiate de oraș de ocean înconjurat în trei părți de apă, urbaniștii au proiectat cea mai mare radă artificială din lume, în care coexistă mai multe porturi: de agrement, militar, comercial, de pescuit.

20160811_231347

Mă îndepărtez de port și intru în parcul unde se află muzeul de artă, o colecție a unui mare industriaș local. Gradina este o surpriză datorată climatului tropical care lasă vegetația în voia exuberanței.

20160812_100717

Dacă sunteți amatori de gastronomie franceză, chiar în centru vă recomand restaurantul Le Pily, foarte creativ și corect.

20160811_220735.jpg

Împrejurimile orașului și țărmul oceanului te scufundă în sălbăticie.

20160811_182534

Toata peninsula Cotentin este o imensă rezervație naturală cu sate răsfirate ici-colo, cu vegetația crescută haotic în voia vânturilor marine.

20160811_182904

Plajele sunt largi, cu nisip, iar șoseaua parcă se termină în ocean.

20160811_191554

vezi și: Un port prea îndepărtat

Protecție

Sauveterre-de-Rouergue, 2016

În jumătatea de sud a Franței poți face un întreg circuit de cătune medievale renovate în respectul tradiției. Poposesc în regiunea Aveyron, pentru un decor pe care nu-l vezi decât în filmele care s-au turnat aici, într-o bastidă regală din secolul 13 clasată printre cele mai pitorești sate din Franța.

20160803_091452

Nu știam prea multe despre locul respectiv, dar în centru există panouri explicative și astfel am descoperit un mic sat fortificat construit din piatră, după un plan riguros, în scop de apărare. La Sauveterre, primele construcții datează de prin anii 1230.

20160803_091619.jpg

Din fericire, multe dintre ele s-au conservat identic. Nici o armată n-a trecut pe aici ca să le distrugă.

20160803_092240.jpg

Piața principală este patrată, cu arcade pe trei dintre laturi. Soarele arde nemilos în august și, în umbra oferită de galeriile de piatră decolorată de timp, mă uit la magazinele modeste care expun, cu mult bun gust, obiecte majoritar artizanale.

20160803_092339

În Evul Mediu, satul era cunoscut în toată regiunea datorită meșterilor care manufacturau cuțite de calitate superioară. Recent, aceasta tradiție s-a reluat cu o producție manuală în serie limitată, adresată colecționarilor, fiecare model cu desen unic.

20160803_091954.jpg

Biserica este a Sfântului Cristofor, protectorul călătorilor. Semn bun pentru cei care îl întâlnesc în drumul lor.

20160803_092643.jpg

Chiar în centru, vă recomand un restaurant de bună calitate, ,,Le Sénéchal’’, care celebrează cu onestitate bucătăria franceză, aflată în patrimoniul mondial UNESCO.

20160803_092443

Cred că merită să intri în astfel de bastide pentru o oră-două. Vei vedea cât de puternic își păstrează rolul defensiv în fața invaziei de turism industrial și comercial.

Lectură de drum:

Pascal Quignard, Viața ascunsă

Mândrie și prejudecăți

Château Chinon, 2016

În cercul meu de prieteni, Franța nu e o destinație foarte populară din cauza presupusei aroganțe a francezilor. Totuși, să nu uităm că ei eu inventat noțiunile de curtoazie și galanterie care, din fericire, încă funcționează. Au fost perioade istorice când aristocrați din toată lumea au ales surghiunul în Franța, nu în altă parte, atunci când n-au mai putut trăi la ei în țară. La fel și marii artiști.

20160804_095310

Păstrez ideea și vă invit azi pe Valea Loarei, înscrisă integral în patrimoniul mondial UNESCO. Aici se află sute de castele care au aparținut nobilimii și regilor Franței.

20160804_095331

La Chinon s-au întâmplat multe. S-au ținut întruniri secrete, reuniuni între regi, s-au țesut intrigi, s-au pus la cale comploturi.

20160804_095045.jpg

Suveranii Angliei și (parțial) ai Franței, Henri II Plantagenent și Alienor d’Aquitaine își petreceau sărbătorile aici, pe când Chinon era teritoriu englez, până când, tot aici, Henri a încetat din viață.

20160804_093742-e1549901550479.jpg

Jeanne d’Arc a înfruntat, mai târziu, un viitor rege. Și, dacă vorbim despre ,,art de vivre”, nici tradiția gastronomică nu se lasă mai prejos. De aici se trage Rabelais, creatorul celebrului personaj Gargantua, al cărui apetit a rămas de legendă.

20160804_095340

Ai posibilitatea să urci la castel direct din centru sau de pe șoseaua care trece pe malul râului, unde se află parcări și, strategic, magazine de vinuri. Din centru, accesul se face fie pe o alee cu scări, fie cu un ascensor gratuit până în incintă.

20160804_095928

Am pătruns în castel la 9 dimineața, la deschidere. Ploaia amplifica mirosul opulent al viilor care acoperă colinele din jur. Chinon este capitala unei zone viticole foarte reputată pentru vinuri roșii lejere, flexibile și nu prea tari. Făcând turul meterezelor și, de peste tot din turnulețe, cât vezi cu ochii în depărtare, se întind viile.

20160804_095001.jpg

Fortăreața medievală, de întindere considerabilă, domină. Cu trufie ? De cum ai pătruns în interiorul său, te cucerește.

20160804_104548

Castelul e format din trei sectoare distincte: locuința regelui (oricare ar fi el), două turnuri simetrice, donjonul cu incinta sa, fiecare cu utilitățile dictate de nevoile timpurilor.

20160804_120921.jpg

Pătrund în opt secole de istorie, cu timiditate, recunosc. În interior nu au mai rămas decât zidurile.

20160804_102559.jpg

Doar un singur element se păstrează intact, un șemineu, în sectorul apartamentelor regale.

20160804_102646.jpg

Dar decorul cel mai frumos îl reprezintă spațiul amenajat între părțile componente ale castelului.

20160804_102445

Râul care străbate orașul se numeste Vienne (un afluent al Loarei), iar cartierul istoric ocupă sectorul dintre castel și râu. Se păstrează intacte multe clădiri din perioada medievală, pe atunci instituții de seamă.

20160804_113618

La tot pasul, prăvălii de vinuri de pe la toate podgoriile din jurul orașului care oferă degustări cu explicații.

20160804_113945-e1549901665715.jpg

Dacă te prinde seara în oraș, îți poți improviza cu produse regionale un ospăț pe cinste într-un loc cu vedere frumoasă. Mai ales că peste tot, în centru, se țin concerte improvizate de menestreli ambulanți. Până și regii te-ar invidia!

Lectură de drum:

Jean Flori, Eleanor of Aquitaine, Queen and Rebel

Rabelais, Gargantua și Pantagruel

De 15 august

Paray-le-Monial, 2018

Ieșim de pe autostradă, intrăm pe o națională care, în curând, se bifurcă spre o departamentală. Este 15 august, dimineața devreme, iar drumul este gol și din ce în ce mai îngust. Ne apropiem de unul dintre locurile de pelerinaj din inima Franței, în Bourgogne.

20180815_102446

În 1673, în acel sătuc izolat, unei călugărițe i se arată Iisus care îi dezvăluie un adevăr ascuns: adâncul și măreția inimii lui, cu mizericordia, mila și iubirea de semeni. O îndeamnă să cultive acest sentiment și să-l răspândească în lumea largă. Ea nu întelege pe moment mesajul, nu reacționează în nici un fel și ia decizia să aștepte, cuprinsă de uimire, un al doilea semnal lămuritor. Iisus i se mai înfățișează încă o dată, prezicându-i că, în curând, măicuța își va găsi un sfătuitor.

20180815_115606

La puțin timp după aceea, este numit la parohie un îndrumător spiritual, preot francez stabilit în Anglia, care ajunge să ocupe acest post după o serie de peripeții inexplicabile, care ele însele reprezintă mici miracole. Mesajul este explicat și răspândit în lumea largă. De atunci, acel catun întâmpină un număr mare de credincioși veniți în pelerinaj.

20180815_120947

Încă din secolul 10, aici se întemeiase un așezământ religios. Capela originală o vedem și azi, mai intimă, apropiată de suflet, unde s-a petrecut viziunea. Acolo se află si moaștele sfintei. Am asistat la o slujbă ținută de preoți de limbă engleză, alături de alți credincioși veniți de peste tot din lume.

vezi și: Apa tămăduitoare