Almagro, o scenă a Spaniei medievale

2017

În centrul Spaniei, în regiunea Castilla la Mancha, pe drumul lui don Quijote, oprește-te pentru o zi la Almagro.

20170320_173941.jpg

Da, știu, după aceea îți va fi greu să pleci.

20170320_174732

L-am vizitat într-o după-amiază însorită de martie, chiar de echinocțiul de primăvară.

20170320_222334

În centru ajungi după ce în prealabil traversezi câteva piețe mici, intime, contrastante, cu un design medieval ultracontemporan.

20170320_175949.jpg

Si, iată, centrul îti apare deodată în față, ca o scenă enormă, acaparatoare și fascinantă.

20170320_181008

Nici nu știi în ce direcție să privești, ai impresia că în spatele coloanelor se ascunde ceva. Te întrebi cine ți-ar putea desluși misterul acestui oraș.

20170320_180443.jpg

Unul dintre secrete este teatrul. Aici are loc un festival prestigios, care numără până acum 41 de ediții.

20170320_192422

Pe măsură ce soarele cobora spre apus, treptat, se aprindeau felinarele.

20170320_220146.jpg

Am poposit la un hotel care a fost o reședință istorică din lanțul Paradores, simplu, dar renovat în stil contemporan cu mult bun gust.

20170320_173701.jpg

Tot acolo am luat și cina, creată din produse regionale delicioase.

20170320_211146.jpg

Pentru amatorii de dulciuri, recomand specialitatea patiseriei regionale, fursecuri pe bază de migdale, savuroase și consistente !

20170320_180720Lectură de drum:

Cervantes, Don Quijote de la Mancha

Pergam, centru de tratament

2017

Am preferat să încep vizita anticului Pergam cu Asclepionul, mai mic și mai discret, situat pe un teren plat, la periferia noului Bergama Town.

20170501_100433

Menit să fie un centru de tratament, a fost construit in sec.4 (î.C), dar cea mai mare notorietate a atins-o pe vremea romanilor. În acest templu a oficiat marele anatomist Galien, tratându-i pe toți bogătașii din Roma care veneau, între două orgii, pentru o cură de refacere bazată pe ceaiuri de plante și post negru.

20170501_101218

Între ședințele de tratament beneficiau, în condiții de lux, de bibliotecă, teatru, sală de sport.

20170501_100830

Situl se învecinează cu o unitate militară și fotografiatul este parțial interzis. Însă elementele mai bine conservate, cum ar fi teatrul, nu intră sub această interdicție.

20170501_100234.jpg

Ca să ajungi în inima sitului, trebuie să străbați magnifica Via Tecta, o alee de marmură de 800 de metri, mărginită de coloane, stradă care se bifurcă spre teatru și spre templul lui Asklepyos.

20170501_102236

Spre norocul nostru, am vizitat acest sit la mică distanță de un grup de turiști turci, printre care se afla și o solistă de operă, – o doamnă foarte frumoasă, o remarcasem chiar de la intrare, – și am avut ocazia de a ne delecta cu câteva arii celebre, în solemnitatea colonadelor și a propileelor (avanporților), atâtea câte au supraviețuit până azi.

20170501_102805

Peste tot, crescuseră spontan fie măslini fie smochini. Smochinele erau deja mari, dar încă necoapte, cam cu trei luni mai avansate decât cel de la mine de acasă, din Oltenia. Cu atâția arbori care emană miresme energizante, e clar că tratamentele prescrise de doctorii din antichitate te puneau rapid pe picioare !

Casa din povești

Loreto, 2018

Povestea sanctuarului din Loreto, în estul Italiei, aproape de Adriatica, este următoarea: din casa în care s-a născut Fecioara Maria la Nazaret au fost aduși aici trei pereți în stare perfectă, de către o familie de oameni înstăriți, foarte credincioși, al căror nume era Angeli. Prin anul 1291, au comandat aducerea casei, demontată în bucăți, cu vaporul, dar toată această operațiune s-a lungit iar ei, între timp, au răposat. În anul 1294, după ce cruciații au fost expulzați din Palestina, casa a ajuns în portul italian și, știindu-se că transportul s-a datorat familiei Angeli, i s-a dus vestea că a fost adusă de Angeli (=îngeri, în italiană). Asa s-a perpetuat numele ei de-a lungul timpului, Casa adusă de îngeri. I s-a dus vestea dincolo de granițele Italiei.

20180909_151121.jpg

Pereții casei sfinte se află, apărați și protejați, în interiorul bisericii construite în jurul ei. Intri pe o ușiță, stai, te lipești de pereți, îi atingi, încăperea este cu adevărat mică, dar poți sta oricât de mult înăuntru, chiar dacă se umple, nu deranjezi pe nimeni. Oamenii intră liniștiți, cu respect și evlavie, se roagă și ies. Sanctuarul beneficiază de un binemeritat renume privind înfăptuirea unor miracole. Privești oamenii în jurul tău și îți dai seama că au venit acolo ca și tine, cu speranța că se va întâmpla un miracol, în virtutea celor care s-au înfăptuit în trecut.

20180909_145205

Am vizitat și muzeul Palatului Episcopal, cu picturi de mari maeștri italieni. Are doar câteva săli și se află la etaj, de-a lungul unor coridoare lungi mărginite de coloane.

20180909_142145-e1549651215531.jpg

Ca un detaliu util de organizare: parcările sunt imense, iar pe bornele de tichete este afișat și programul serviciilor religioase, astfel încât vizitatorii să calculeze exact de câți bani să își cumpere tichet, dacă vor să asiste la slujă sau raportat la timpul pe care vor să îl petreacă în tot complexul.

Portocaliu

2017

Înainte de a pleca în vacanță două săptămâni în Thailanda, am căutat pe bloguri de călătorie să aflu despre stilul de viață thailandez, mi-am cumpărat cărți în franceză și engleză care tratează subiecte locale, ca să fiu pregătită și să înțeleg mai bine ce urma să văd.

20170206_162004-e1549651682907.jpg

Mai fusesem în Asia doar în Malaezia și Singapore, în urmă cu 12 ani, dar sunt teritorii cu obiceiuri complet diferite. Însă, oricât de mult te-ai documenta, acolo plonjezi într-o civilizație a detaliului, în care cel mai mic gest are semnificații majore.

20170207_143902

Așadar, pregătește-te să fii surprins !

20170206_141258.jpg

După aterizarea la Bangkok, ne îmbarcăm pe un zbor local ThaiSmile cu destinația Chiang Mai, în nordul Thailandei, oraș aflat pe lista UNESCO Creative Cities.

20170206_153139

Rezervasem încă din România transferul de la aeroport, astfel că primul contact cu Thailanda a fost hotelul care se afla într-un parc cu vegetație exotică luxuriantă de la marginea orașului, întrucât citisem că centrul este foarte poluat.

20170206_182658_resized

A doua zi, am pornit să-l explorăm.

20170206_181126_resized

Orașul medieval este înconjurat de un zid, iar centrul poate fi parcurs pe jos.

20170206_121902

Ne-am rezumat doar la principalele temple, unele gratuite, altele nu, însă fiecare templu are ceva special în arhitectură, construcție, decorațiuni interioare caracteristice.

20170207_112618Orașul are o tradiție religioasă solidă începând cu anul 1477, când a găzduit un mare conciliu budist. Din acest motiv, reprezintă o destinație reputată de pelerinaje.

20170206_161327_resized

Poți vedea peste tot în jurul templelor grupuri numeroase de călugari budiști.

20170206_144333

Există în jur de 300 de temple, printre care unele vechi de sapte sute de ani, cu grădini și clostere unde îi observi pe călugări meditând sau discutând între ei.

20170206_130648

Înauntru, în interiorul templelor, trebuie să faci precum localnicii.

20170206_155136.jpg

În Chiang Mai, ambianța era de așa natură că nu am considerat necesar să-mi iau sandalele în sacoșă, le-am lăsat la intrare, îți dai seama ușor unde le iei în sacoșă și unde le lași pe raft, depinde de aglomerație și de tipul de vizitatori.

20170206_144317

Îmi plăcea să stau și să mă uit la ce fac oamenii în interiorul templelor. După ce intram, îmi căutam un loc să mă așez jos, mai în spate, un pic lateral, și să-i privesc pe credincioșii care veneau să se roage.

20170206_155442.jpg

De obicei, îmi alegeam să stau într-un sector complet liber, ca să nu-i încurc pe localnici. Am remarcat că rămâneau așezați destul de mult, deși poziția era foarte incomodă, cu picioarele strânse pe lateral. După câteva minute, trebuia să mă mișc ca să nu înțepenesc, dar ei rezistau inexplicabil de mult.

20170206_151822.jpg

Un obicei care m-a surprins era faptul că, la unele toalete din incinta templelor trebuie să-ți lași încălțămintea afară și să-ți pui o pereche de șlapi pe alese din zecile de perechi lasati în acest scop la intrare, cu explicațiile în engleză.

20170206_131311

Ținuta vestimentară pentru vizitat temple este destul de strictă, pantalon sau fustă până sub genunchi și eșarfă (la femei) să îți acoperi umerii. Poți împrumuta la intrare accesoriile care îți lipsesc.

20170207_124356

Am vizitat și imensa grădină botanică a reginei, cu spații dedicate unor aranjamente florale din diverse zone geografice.

20170207_114259

Grădina de orhidee este somptuoasă, atât în seră cât și la exterior, are varietăți rarissime.

20170207_123147

Se spune că Chiang Mai este capitala gastronomică a Thailandei și am degustat multe specialități locale delicioase.

20170206_210339

Se prepară multe mâncăruri pe bază de carne de porc, în combinație cu sosuri de mango, cocos, papaya, fructul pasiunii, asezonate cu lămâiță sau citronelă.

20170216_205621_resized

Localnicii însoțesc aceste feluri cu foarte bune vinuri thailandeze, produse local din soiuri de struguri asemănătoare cu cele din Napa Valley, Australia, Africa de Sud.

20170207_143655

Spre deosebire de restul Thailandei, aici, în nord, diminețile sunt răcoroase, însă după-amiaza se ating 30 de grade.

20170207_150709.jpg

Dar nu-i nici un pericol de dezhidratare, la tot pasul, pe stradă, treceau nenumărați negustori ambulanți.

20170206_130424.jpg

Mi-am cumpărat un coconut juice, binevenit în căldura moleșitoare.

20170206_121535

Departe de orice, aproape de sine

Meryemana, 2017

Din Izmir, poți face o excursie de o zi, combinând situl antic de la Efes și Casa Fecioarei Maria, în apropiere de orașul Selciuc, în direcția muntelui. Unele texte sfinte susțin că ea s-ar fi stins din viață aici, la Efes, în această căsuță, pe locul căreia s-a ridicat o biserică minusculă, ascunsă printre măslini seculari.

IMG_0643

Acest loc sfânt a fost identificat în sec.19 de către o călugăriță germană care a avut viziuni în mod repetat. La început, nimeni nu a luat-o în serios dar, ulterior, s-au făcut cercetări, s-au găsit dovezi că avea dreptate și, mai târziu, casa a fost recunoscută oficial atât de către Vatican, cât și de către Biserica ortodoxă. Capela bizantină din sec. 6 este recunoscută ca fiind, din punct de vedere spiritual, un înalt loc de pelerinaj.

IMG_0651

Ca să ajungi acolo, ai de-a face cu un control multiplu de poliție, foarte riguros, chiar de la intersecția unde drumul se bifurcă în direcția așezării.

Locul nu diferă cu nimic de cele din Europa creștină, nu ți-ai da seama unde ești dacă nu ai vedea vizitatoare în ținută musulmană. Atmosfera este senină, liniștită, te simți departe de orice tulburare și cred că realizezi că acolo poți găsi tot ce nu se află nici în mall-uri, nici de vânzare online, – gânduri de armonie interioară și tihnă.

Izmir, un port la Mediterana

2017

Îndeajuns de aproape ca să te simți acasă, îndeajuns de diferit ca să ți se pară exotic.

20170430_175250-1-e1549651939487.jpg

Este al treilea oraș ca mărime din Turcia, cu o populație de aproape trei milioane de locuitori.

20170429_175527.jpg

Dar Izmirul nu e doar o metropolă impresionantă, ci și centrul unor trasee scurte și confortabile spre orașe antice legendare.

20170430_152337

Am avut o surpriză călătorind pentru prima dată pe coasta Egee, la siturile antice din Efes, Pergam, Sardes, văzând cât sunt de bine conservate și întreținute. La fața locului, pe mini-șantiere de lucru, am văzut chiar echipe de arheologi lucrând la segmente reduse de recondiționări, fără să deranjeze turiștii, și acest lucru se întâmpla într-o zi de 1 mai.

20170430_152734.jpg

Am enumerat mai sus doar cele trei repere principale, pentru că în vecinătatea acestora se află mai multe situri de importanță secundară, unde resimți energiile locului mult mai puternic și intens, în virtutea numărului mai redus de turiști.

20170501_135827.jpg

La Izmir, hotelul unde trăsesem era aproape de un complex expozițional unde se organizau mari târguri. Pe panouri am descifrat, printre altele, că s-ar ține și un târg de măsline și produse derivate.

20170501_193302

Ne-am îndreptat spre holul expozițional unde era cea mai mare aglomerație și cozile cele mai mari, de sute de persoane. Ne-am închipuit că se fac degustări și se oferă eșantioane gratuite. Astfel că, plini de aplomb și încrezători ca vom avea revelații de gastronomie turcă, ne-am dus la ghișeul de informații să obținem o hartă a complexului și să aflăm cum să ne orientăm. Am fost șocați. Nu, înghesuiala nu era la măsline și ulei, era la cărti. Și, nu, cozile de sute de persoane nu erau la degustări, ci oamenii stăteau răbdători – ore ? – ca să obțină dedicații pe cărți de la autori. Ulterior am aflat că este al doilea târg de carte ca mărime din Turcia. A doua zi dimineața la micul dejun, am asistat la o alta scenă din episodul târgului de carte. La masa vecină era un domn care n-a apucat sa-și servească masa, asaltat fiind de alți clienți ai hotelelului care voiau sa se fotografieze cu el și îi cereau autografe pe o carte. Se pare ca la turci cartea are, încă, destulă cautare!

20170430_180338 (1)

Orașul e împărțit în două mari zone, tradițională (cu bazarul și piața) și modernă (cafenenele, buticuri). Am parcurs traseul standard istoric și cultural – muzeul arheologic, cel etnografic, agora, cartierul Alsancak în care admiri vechea Smirnă grecească.

20170504_100212 (1)

Biserca Sf.Polycarp este greu vizitabilă, înghesuită în cartierul de business.

20170503_153050.jpg

20170503_153148.jpg

Are un orar foarte redus, dar merită să intri.

20170503_151938-1.jpg

Evident, am degustat la tot pasul câte o cafea turcească a cărei aromă este total diferită de a cafelei grecești. Doar metoda este similară, fiartă în ibric ca și la noi în sudul țării. Turcii o servesc obligatoriu cu un cubuleț-două de rahat alături și un pahar cu apă. Atât în localuri tradiționale, cât și în cafenele neo-urbane, se respectă strict modul de servire tradițională. Am căutat să îmi cumpăr fistic crud decojit de Gaziantep, știind că turcii sunt mari producători, iar acest oraș din sud-est are o faimă gastronomică deosebită, însă cu greu am găsit.

20170430_155912

Mi s-a părut pitoresc, în localurile mai populare, faptul că localnicii consumau berea alături de corcodușe verzi (moșmoane), – eram în plin sezon! – pe care le întingeau în sare ronțăindu-le înainte de a sorbi din halba.

20170430_180000

Pentru cină, restaurantele aflate pe promenada de pe țărmul mării sunt o alegere excelentă. Specialitățile din peste sunt preparate foarte sofisticat, fusion, contemporan, chiar și cu note asiatice adaptate la stilul tradițional. Mai mult decât în alte destinații mediteraneene, în majoritatea localurilor ținuta de seară este recomandabilă, aproape obligatorie. E plăcut ca seara, într-o ambianță specială, cu marea în apropiere, să simți că vrei să arăți altfel.

20170502_195255 (1)

Faleza în sine e un spectacol urban, pe mulți kilometri. Restricțiile impuse de religia islamică mi s-au părut destul de opționale, mi-am dat seama că pretutindeni are prioritate criteriul comercial.

În împrejurimile Izmirului se află o zonă viticolă unde se cultivă doar struguri pentru stafide. Se culeg când sunt încă necopți și se lasă în soare la uscat.

Inspiratie culinară:

-fursecuri asortate, pentru originalitatea combinațiilor. Cel mai mult mi-a plăcut cel sub formă de gogoașă foarte fină, doar o foiță de aluat de ciocolată cu vișine in mijloc.

20170430_111312-1.jpg

-ficatul de pește, preparat la tigaie, foarte fin și onctuos.

20170503_200822

-vinetele coapte sunt servite sub formă de bucăți mari marinate într-o cantitate mare de ulei de măsline.

Cumpărături

-La piață, migdale proaspete, crude

20170430_223927.jpg

-Să cauți un magazin foarte reputat care confecționează în doar câteva ore, după modelul clientului, produse din piele cu orice design dorești. 

Lectură de drum:

Călin Felezeu, Imaginea otomanului și a civilizației otomane în cultura românească

nuanțe de negru

Martigny, 2018

culture unlimited

Să călătorești în țara ciocolatei e minunat, însă în doze mici, exact așa cum deguști o tabletă bună fondantă. O zi-două, dacă îți este în drum în traseele dinspre estul spre vestul europei. Două motive sunt: natura și muzeele de artă care organizează expoziții deosebit de complexe.

Am făcut cu sora mea o scurtă iesire din Italia, special la Martigny ca să vedem expoziția Pierre Soulages la Fundația Pierre Gianadda. Este unul dintre artiștii plasticieni pe care îi urmez atunci când li se dedică un eveniment. Actualmente, Soulages, în vârsta de 98 de ani, este cel mai cotat pictor francez contemporan.

Orășelul este mic, impecabil de dichisit, dar nu prezintă alt obiectiv decât cel cultural, creat în jurul Fundației.

Nu aveam nicio idee unde se afla muzeul și nici navigator în mașină. Însă, chiar în momentul când credeam că ne-am rătăcit, au început să apară, la fiecare intersecție, din sută în sută de metri, mici indicatoare galbene instalate special, pe care scria SOULAGES. Nu aveai cum să greșești drumul. Era evenimentul principal al orașului, care trăiește în notorietatea fundației.

Am aflat că această mare instituție există din 1978 și administrează mai multe muzee, săli de expoziție și de concert. Colecțiile permanente, care pot fi vizitate oricâd, cuprind Muzeul Automobilului, Muzeul Galo-Roman și o colecție de fotografie de familie care reflectă dezvoltarea fundației. Multe dintre fotografii o reprezentau pe marea solistă de opera Cecilia Bartoli, invitată permanentă a fundației. Mai mult de jumătate de expoziție îi era dedicată, în fotografii oficiale sau private.

Parcul de sculpturi, de mare întindere, și spațiul Chagall sunt accesibile direct din clădirea principală.

20180723_145315

Parcuri de sculpturi am văzut multe, dar aici mi s-a părut că exponatele străluceau. Cred că nu a fost doar o impresie subiectivă, bănuiesc că sunt importante lipsa poluării și aerul curat, limpezimea din jur.

20180723_145135

Complexul este indeajuns de mare ca sa petreci o jumatate de zi, începând cu vizitarea interiorului și apoi a parcului ca o bijuterie.

20180723_144417

Surpriza a fost că parcul înglobează și o grădină botanică în care poți admira o mare diversitate de specii exotice, plante și copaci, alături de care sunt armonizate sculpturi de artă modernă și contemporană.

20180723_145209

Expoziția Soulages a fost organizată mai mult din imprumutul unor tablourile din colectii particulare de la Monaco, pe care nu ai cum să le vezi altfel. De la muzeul principal dedicat lui Pierre Soulages, aflat la Rodez, in regiunea Auvergne (Franta) erau destul de putine.

Atenția personalului față de client este remarcabilă. La casa de bilete se formase o ,,coadă” de trei-patru persoane și, în momentul acela, s-a deschis imediat un alt ghișeu, din respect pentru vizitatori.

Recomand vizita in special vara, ca să te bucuri de splendoarea plantelor. Îți răsfeți și mirosul și văzul !