Templul lui Apollo Epicureanul

Bassae, 2015

Într-o singurătate neobișnuită pentru Grecia și tocmai de aceea emoționantă, templul lui Apollo de la Bassae, așa cum îl vedem azi, a fost al patrulea dedicat zeului solar pen acest munte și pe acest perimetru.

Monument aflat în patrimoniul UNESCO, supranumit ,,Parthenonul Peloponezului”, te-ai aștepta să fie mai bine semnalat pe șosea. Dimpotrivă, este destul de greu accesibil. Indicatoarele lipseau, am tot greșit drumul, ca și cum zeii ar fi vrut să ne împiedice să ajungem. Este cocoțat la o altitudine 1.130 de metri, pe o creastă înconjurată de prăpăstii și intuiești imediat un element greu descifrabil în amplasamentul său. În răcoarea crestelor, cauți cu privirea pe cer, în zare sau în împrejmuirea naturii, acel indiciu pentru inițiați.

Orientarea templulul pe axa nord-sud este la fel de rară, dar explicabilă prin dificultatea terenului. Ca să poată funcționa conform uzanțelor, arhitectul a trebuit să improvizeze o ușă cu acces spre est.

În 2015, templul se afla încă în lucrări de renovare, erau schele peste tot, echipe de restauratori italieni și un cort mare instalat ca să-l protejeze.

img_0762.jpg

Stilul mi s-a părut foarte cunoscut și, după ce am citit explicațiile, am înțeles.Templul este opera unui celebru arhitect care făcea parte din echipa care a realizat Parthenonul din Atena și de aceea stilul este similar. Din fericire, se numără printre cele mai bine conservate temple din Grecia, datorită redescoperirii sale târzii de către arheologi, abia în 1765. De atunci, a fost protejat și astfel a traversat timpul până la noi.

IMG_0760

Piatra de construcție e calcar gri, mai degrabă discretă. Însă motivul pentru care arheologii și istoricii îl vizitează este o rămășiță de coloană corintiană, mai precis baza ei, prima de acest stil care a fost cunoscută și repertoriată de către cercetători, amplasată în camera sacră a templului.

img_0765.jpg

Ca să poți desluși mesajul său, călătorule pasionat de pietre încărcate de energii, ai de traversat un ținut misterios !

Lectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)

Izmir, un port la Mediterana

2017

Îndeajuns de aproape ca să te simți acasă, îndeajuns de diferit ca să ți se pară exotic.

20170430_175250-1-e1549820425442.jpg

Este al treilea oraș ca mărime din Turcia, cu o populație de aproape trei milioane de locuitori.

20170429_175527.jpg

Dar Izmirul nu e doar o metropolă impresionantă, ci și centrul unor trasee scurte și confortabile spre orașe antice legendare.

20170430_152337

Am avut o surpriză călătorind pentru prima dată pe coasta Egee, la siturile antice din Efes, Pergam, Sardes, văzând cât sunt de bine conservate și întreținute. La fața locului, pe mini-șantiere de lucru, am văzut chiar echipe de arheologi lucrând la segmente reduse de recondiționări, fără să deranjeze turiștii, și acest lucru se întâmpla într-o zi de 1 mai.

20170430_152734.jpg

Am enumerat mai sus doar cele trei repere principale, pentru că în vecinătatea acestora se află mai multe situri de importanță secundară, unde resimți energiile locului mult mai puternic și intens, în virtutea numărului mai redus de turiști.

20170501_135827.jpg

La Izmir, hotelul unde trăsesem era aproape de un complex expozițional unde se organizau mari târguri. Pe panouri am descifrat, printre altele, că s-ar ține și un târg de măsline și produse derivate.

20170501_193302

Ne-am îndreptat spre holul expozițional unde era cea mai mare aglomerație și cozile cele mai mari, de sute de persoane. Ne-am închipuit că se fac degustări și se oferă eșantioane gratuite. Astfel că, plini de aplomb și încrezători ca vom avea revelații de gastronomie turcă, ne-am dus la ghișeul de informații să obținem o hartă a complexului și să aflăm cum să ne orientăm. Am fost șocați. Nu, înghesuiala nu era la măsline și ulei, era la cărti. Și, nu, cozile de sute de persoane nu erau la degustări, ci oamenii stăteau răbdători – ore ? – ca să obțină dedicații pe cărți de la autori. Ulterior am aflat că este al doilea târg de carte ca mărime din Turcia. A doua zi dimineața la micul dejun, am asistat la o alta scenă din episodul târgului de carte. La masa vecină era un domn care n-a apucat sa-și servească masa, asaltat fiind de alți clienți ai hotelelului care voiau sa se fotografieze cu el și îi cereau autografe pe o carte. Se pare ca la turci cartea are, încă, destulă cautare!

20170430_180338 (1)

Orașul e împărțit în două mari zone, tradițională (cu bazarul și piața) și modernă (cafenenele, buticuri). Am parcurs traseul standard istoric și cultural – muzeul arheologic, cel etnografic, agora, cartierul Alsancak în care admiri vechea Smirnă grecească.

20170504_100212 (1)

Biserca Sf.Polycarp este greu vizitabilă, înghesuită în cartierul de business.

20170503_153050.jpg

20170503_153148.jpg

Are un orar foarte redus, dar merită să intri.

20170503_151938-1.jpg

Evident, am degustat la tot pasul câte o cafea turcească a cărei aromă este total diferită de a cafelei grecești. Doar metoda este similară, fiartă în ibric ca și la noi în sudul țării. Turcii o servesc obligatoriu cu un cubuleț-două de rahat alături și un pahar cu apă.

20170430_122455.jpg

Atât în localuri tradiționale, cât și în cafenele neo-urbane, se respectă strict modul de servire tradițională.

Unul dintre cele mai fine produse turcești este fisticul. Am căutat să îmi cumpăr fistic crud decojit de Gaziantep, știind că turcii sunt mari producători, iar acest oraș din sud-est are o faimă gastronomică deosebită, însă cu greu am găsit.

20170430_155912

Mi s-a părut pitoresc, în localurile mai populare, faptul că localnicii consumau berea alături de corcodușe verzi (moșmoane), – eram în plin sezon! – pe care le întingeau în sare ronțăindu-le înainte de a sorbi din halba.

20170430_180000

Pentru cină, restaurantele aflate pe promenada de pe țărmul mării sunt o alegere excelentă. Specialitățile din peste sunt preparate foarte sofisticat, fusion, contemporan, chiar și cu note asiatice adaptate la stilul tradițional. Mai mult decât în alte destinații mediteraneene, în majoritatea localurilor ținuta de seară este recomandabilă, aproape obligatorie. E plăcut ca seara, într-o ambianță specială, cu marea în apropiere, să simți că vrei să arăți altfel.

20170502_195255 (1)

Faleza în sine e un spectacol urban, pe mulți kilometri. Restricțiile impuse de religia islamică mi s-au părut destul de opționale, mi-am dat seama că pretutindeni are prioritate criteriul comercial.

20170430_115604

În împrejurimile Izmirului se află o zonă viticolă unde se cultivă doar struguri pentru stafide. Se culeg când sunt încă necopți și se lasă în soare la uscat.

Inspiratie culinară:

-fursecuri asortate, pentru originalitatea combinațiilor. Cel mai mult mi-a plăcut cel sub formă de gogoașă foarte fină, doar o foiță de aluat de ciocolată cu vișine in mijloc.

20170430_111312-1.jpg

-ficatul de pește, preparat la tigaie, foarte fin și onctuos.

20170503_200822

-vinetele coapte sunt servite sub formă de bucăți mari marinate într-o cantitate mare de ulei de măsline.

Cumpărături

-La piață, migdale proaspete, crude

20170430_223927-e1549652160736.jpg

-Să cauți un magazin foarte reputat care confecționează în doar câteva ore, după modelul clientului, produse din piele cu orice design dorești. 

Lectură de drum:

Călin Felezeu, Imaginea otomanului și a civilizației otomane în cultura românească