Flori de portocal

Sevilla, Alcazar, 2016

Pentru mine, magnetismul Sevillei se concentrează în Alcazar,

vizitat la sfârșitul zilei,

luminat roșiatic de strălucirea apusului.

M-a vrăjit acest ansablu arhitectural gigantic format din mai multe palate,

complet diferit de alte edificii regale din Spania.

Construcția a început în secolul 10,

dar a fost modificată de mai multe ori în decursul anilor.

Se mai păstrează, din Alcazarul almohad (palatul arab) din secolul 12,

doar Patio del Yeso și arcurile fortificate prin care intri în patio del Leon,

piața de arme a castelului musulman.

Imediat după spațiile de intrare, trecem în sala justiției,

unde regele don Pedro și-a asasinat un rival,

o practică banală pentru perioada aceea.

Intrăm apoi în palatul lui don Pedro,

atenți să nu ratăm sala domnișoarelor, cu decorațiuni înzorzonate.

Micile patios (grădini interioare) sunt traversate de canale înguste,

formând efecte de perspectivă care mă iau prin surprindere de fiecare dată.

În dormitorul regilor mauri, cu un tavan policrom, credeți-mă că aș fi petrecut o noapte.

Solemn, salonul ambasadorilor cu design mozarab mă primește oficial.

Palatul gotic are un registru diferit.

De aici se zăresc faimoasele grădini.

Alăturat, se află apartamentele regale,

în caz că vreodată regii ar dori un sejur la Sevilla.

Au mobilier din secolele 18-19,

cu multe elemente de proveniență franceză,

considerat, pe atunci, cel mai rafinat.

Mai departe, apartamentele amiralului,

unde regina Isabella Catolica a înființat prima cameră de comerț a Spaniei, în 1503.

Dacă vrei să-ți imaginezi edenul,

mergi în grădini.

Spațiile au fost desenate în diferite epoci: arabă, Renaștere, perioada barocă.

Aranjate în etaje și în sectoare foarte bine delimitate.

Apa e personajul principal.

Motivul labirintului te provoacă să călătorești în tine însuți, nu ezita !

În apropiere, o înfățișare complet diferită au grădinile desenate în stil englezesc.

E început de aprilie, iar florile de portocal sunt la apogeul miresmei lor.

Am stat până la închiderea grădinii. Nu mă puteam desprinde, era o vrajă.