Croazieră spre casă pe marea Marmara

De la Yalova la Yenikapi (Istanbul), 2018

Yalova este un oraș de tranzit, unde am preferat sa ne cazăm, la un hotel nou deschis, după ce am vizitat Iznik (vechea Nicea). De la Yalova, te urci pe un ferry, după două ore te dai jos la Istanbul și, de acolo, spre casă.

20181020_114335.jpg

Portul pentru care iei bilet este Yenicapi. Biletul se cumpără de la un ghișeu chiar la coada de îmbarcare, fără să cobori din mașină. Compania păstrează o ordine impecabilă asupra tuturor operațiunilor de îmbarcare, nu e nevoie să întrebi nimic, iar lumea respectă regulile.

20181020_114252

Vânzătorul nu ne-a întrebat unde vrem locurile pentru pasageri, ne-a dat din oficiu locuri pe puntea exterioară, pe scaune de metal, cele mai ieftine. Pentru o mașină și 3 pasageri, prețul total a fost în jur de 15 euro.

20181020_113826

Însă noi nu am observat că biletele aveau locuri și ne-am așezat la voia întâmplării, înauntru în salon, atrași de fotoliile foarte confortabile. Din fericire, nu ne-a ridicat nimeni.

20181020_130136

Când vaporul se apropie de Istanbul, ieși pe punte să faci poze.

20181020_130203

Apare întâi cartierul de zgârie-nori (Kadikoy), care își conturează designul dinamic spre partea dreaptă, apoi cartierul istoric, Sultanahmet, cu grațioasele sale minarete.

20181020_130554

Din portul Yenicapi, drumul spre granița cu Bulgaria, prin Edirne, e foarte bine semnalat.

20181020_130607

Dacă vrei să te urci pe autostradă, urmărești Edirne pe indicator verde, dar trebuie să ai deja cumparată vigneta de la PTT. Dacă vrei o autostradă gratuită, dar cu multe restricții de viteză, urmezi indicatorul albastru pe care scrie Tekirdag. La un moment dat, de pe acest drum e semnalat si Edirne pe panou albastru (gratuit).

20181020_133058

Traversarea unei jumătați de Istanbul, cea europeană, durează minumum o oră, dar nu simți cum trece timpul.

20181020_143426.jpg

Spectacolul străzii e pasionant, iar când traficul se blocheză, poți face și poze.

20181020_133032

Trecem pe lângă vechile ziduri care apărau Constantinopolul.

20181020_134412.jpg

La un moment dat, drumul se îngustează și autostrada trece printre cele două mări, Marmara în stânga și marea Neagră în dreapta.

20181020_143609.jpg

În momentul acela, îți pare rău că pleci spre casă. Noțiunea de casă se schimbă.

20181020_143802.jpgLectură de drum:

Călin Felezeu, Imaginea otomanului și a civilizației otomane în cultura românească

Italienii din Mitteleuropa

Trieste, 2016

Pe vremuri, când se încumeta să pornească spre Balcani, călătorul occidental se îmbarca pe pachebot în portul din Trieste.

20160506_110036

Localitate de frontieră între Italia, Austria, Slovenia, Croația, în secolul 20 îl regăsim ca destinație preferată de întâlnire a spionajului și contraspionajului european. Ca margine de imperiu, limită a unei lumi, spațiu de tranzit, aici au loc schimburi de comerț, de idei, de principii, de informații.

20160506_110026

Abia în 1954 orașul a devenit oficial italian. Mult timp, a fost principalul port al Imperiului Austro-Ungar. În acea perioadă, populația era internațională.

20160506_110940

Evreii erau numeroși la Trieste, aveau un gheto, iar astăzi putem vizita muzeul care trasează istoria comunității lor aici.

20160506_140205.jpg

În sine, orașul nu e spectaculos, nu-l găsești pe listele de priorități turistice, cei care vin aici caută altceva. Dacă esti filolog sau amator de literatură, te vei simți răsfățat.

20160506_114400

Dante a scris în apropiere, la castelul Duino, o parte din Divina Comedie,

20160506_084853

Thomas Mann a scris în Trieste Casa Buddenbrock,

20160506_114045.jpg

Stendhal a găsit inspirație tot aici, pe când ocupa funcția de consul al Franței.

20160506_101447

Iar dintre localnici trebuie amintiți Italo Svevo și Umberto Saba.

Și mai este Joyce. Aici a hotărât să-și petreacă cincisprezece ani din viață, printre cei mai prolifici din cariera sa de scriitor. A fugit, în căutare de inspirație (și de bani), din orașul său natal, Dublin, care i se părea provincial, până la celălalt capăt al Europei.

20160506_094403.jpg

Astăzi te înțelegi ușor cu localnicii în italiană, dar pe vremea lui Joyce, prin anii 1904-1920, se vorbea un dialect alambicat sloveno-croato-germano-italian. Oare să-și fi pus amprenta acestă învălmășeală lingvistică în scrierea lui Joyce ? De aici să provină oare cuvintele cu sensuri duble și frazeologia întortocheată din Veghea lui Finnegan ?

20160506_100826

Am căutat diversele imobile în care ar fi locuit celebrul dublinez. Se pare că în anii petrecuți la Trieste și-a schimbat adeseori apartamentul, pe nepusă masă, prin evacuare pentru neplata chiriei. Era înglodat în datorii, împrumuta bani de la colegi, vecini, studenți, rambursându-i prin rotație, din cauza dependenței sale de alcool.

20160506_094420

Oficiul de turism propune itinerarii James Joyce, dacă vrei să te simți, pentru o zi, un fel de Leopold Bloom într-un Dublin scenografiat la Adriatica.

Ce am vizitat:

Muzeul Revoltella, cu o sectiune de tablouri orientale bine alese.

20160506_115445.jpg

M-a surprins că aveau un Kiefer !, semnificativ pentru nivelul calității colecțiilor.

20160506_123651.jpg

Până la Catedrală avem de urcat un pic, pe o colină unde au fost descoperite vestigii romane. Bazilica a fost edificată în secolul 5, dar construcția pe care o vedem astăzi, cu interiorul somptuos, datează din secolul 14.

20160506_133114

Castelul Miramare se află la câțiva kilometri de oraș, dar merită vizitat pentru condițiile excelente de conservare ambientală.

20160518_173748

A aparținut arhiducelui Maximilian de Austria, ucis în Mexic în 1867, și soției sale Charlotte de Belgique, pe care depresia a dus-o la pierderea rațiunii.

20160518_171125.jpg

Biblioteca princiară a lui Maximilian și Charlotte este impresionantă.

20160518_170824

Cărtile sunt păstrate chiar în ordinea în care le-au aranjat ei.

20160518_170716.jpg

Îndrăgostiți de lectură, petreceau mult timp în această încăpere, delectându-se, în scurte pauze, cu priveliștea piesajului maritim.

20160518_174408.jpg

Parcul istoric Sukhotai

2017

Înscris în patrimoniul mondial UNESCO, parcul istoric și arheologic a însemnat pentru mine o întâlnire decisivă cu primul sit istoric thailandez.

20170209_105034

Orașul Sukhotai a fost capitala unui mic imperiu, cetatea regală și-a pus bazele în 1240, iar apoi s-au tot adăugat elemente de construcție până prin 1400, când începe declinul dinastiei respective, iar capitala se mută.

20170209_101030

Pe o suprafață de 70 km pătrați, se întind vestigii și temple, statui ale lui Buddha sau doar pereți și coloane.

20170209_093741

La principalele obiective se plătește bilet, dar multe altele sunt gratuite.

20170209_0940541.jpg

Multe temple se află răzlețe, pe câmp sau pe drum și chiar în incinta câtorva hoteluri.

20170209_084529

Hotelul unde ne rezervasem era nou, construit chiar între niște astfel de ruine.

20170208_211706-e1549646721637.jpg

Le puteai admira din perimetrul terasei la micul-dejun sau seara, la cină, când erau luminate ca în povești.

20170208_211339

Și din piscină puteai zări vestigiile medievale.

20170209_124046

Interiorul hotelului era decorat tradițional revizitat în stil contemporan, cu elemente etnice, adaptate cu bun-gust.

20170208_134547.jpg

Întinderea parcului istoric este impresionantă, nu se poate parcurge pe jos, trebuie să închiriezi bicicletă ori să tocmești un tuk-tuk.

20170209_180814

Am solicitat la recepția hotelului sa ne rezerve un tuk-tuk a doua zi dimineața, la prima oră. În felul acesta nu ai nicio grijă cu organizarea, pentru că șoferul știe exact traseul optim.

20170210_161038

Așa s-a și dovedit, deoarece am început cu obiectivele aflate în bătaia soarelui când era încă suportabil, iar templele cu vegetație mai umbroasă le-a lăsat la sfârșit, când dogoarea deja se instalase.

20170209_105632

Te oprești la fiecare obiectiv, te dai jos, faci câțiva pași în incinta sitului și fotografiezi.

20170209_100705

La unele temple, unde se risipește noțiunea timpului, răpit de frumusețe, desigur că zăbovești mai mult.

20170209_101246

Încerci să percepi legătura între ce vezi și ce citești în ghid.

20170209_101903

Dacă nu ai noțiuni de cultură budistă, nu e întotdeauna clar la ce se referă explicațiile.

20170209_100745

O oră durează vizitarea muzeului local, aflat la un km de hotel, traseu pe care se află și piața de legume și fructe, faimoasă în zonă pentru calitatea produselor. E ușor să te înțelegi cu localnicii, prețurile fiind afișate, iar țăranii din partea locului sunt foarte dornici de comunicare. Gustul fructelor din piață este complet diferit comparativ cu ce consumăm în Europa.

20170209_175058

Creațiile culinare locale erau bazate pe crustacee din râul care trecea prin preajmă, excelent gătite.

20170209_200402

Cea mai mare surpriză am avut-o la plecarea cu avionul spre Bangkok. Aeroportul din Sukhotai deservește o singură companie. Serviciile de la sol sunt extrem de pitorești și exotice, exact opusul stereotipiilor europene.

20170211_075255

Aeroportul nu are hol, este complet în aer liber, are doar un acoperiș în stil tradițional. Pista de aterizare se întinde între două lungi alei mărginite de arbuști în floare, seamănă cu lixandrul roz.

20170211_081515

Am văzut avionul care sosea aterizând printre flori și monumente budiste.

20170211_081520

În hala de așteptare, băncile de lemn erau în stil vechi rural, și tot acolo se oferă un bufet gratuit cu gustări tradiționale, pe care ne-am îmbulzit toți occidentalii.

20170211_075338

Compania respectivă acordă multă importanță cateringului, pentru că și la bord mâncarea a fost savuroasă la clasa economic. Un aeroport și o companie deloc banale !

vezi și:

Regal

Capitală în Siam

O stâncă în largul mării Egee

Monemvasia, 2015

img_0624.jpgCu vaporul este mult mai simplu de ajuns la acest oraș-fortificație peninsular decât cu mașina, iar vara sunt curse destul de multe. Istoria sa este un lung șir de lupte între franci, bizantini și slavi. Toți îi râvneau amplasamentul strategic.

Pătrunzi în cetate venind pe un dig care se termină cu o poartă medievală, prin care treci spre kastro, orașul de jos. Te întorci pe același drum, nu există nici o altă ieșire.

IMG_0625

Partea cea mai spectaculoasă este akropole, cetatea de pe culmi, unde te cațeri pe o potecă abruptă cu priveliște frumoasă.

IMG_0641

Parcare nu există decât pe marginea drumului, supraaglomerată, la noroc, dar locurile sunt limitate. Noi ne-am cazat chiar în centrul fortificației medievale și a trebuit să mergem cu mașina la poarta cetății, ca să lăsăm acolo bagajele, apoi să parcăm mașina undeva departe.

img_0627.jpg

Este o localitate mult prea turistică, un pic supraevaluată, iar prețurile sunt mult mai mari la orice produs ori servicii. Iar atitudinea generală față de turiști este de totală indiferență, nu prea le pasă dacă ești mulțumit sau nu.

IMG_0626

Am avut ocazia să asist la o veritabilă lecție de marketing. Luam micul dejun pe o terasă și am văzut o bătrânică încercând să vândă coșulețe împletite pe la clienții așezați la cafenele. Mulți turiști cumpărau, de milă. Peste o oră, stând cu geamantanele la porțile cetății, așteptând mașina, apare bătrânica, după ce vânduse stocul de coșulețe. O aștepta o mașină luxoasă în care s-a urcat cu dezinvoltură, sub privirile noastre consternate. Mai avem încă multe de învățat de la greci !

img_0640.jpgLectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)

Din dragoste (sau nu)

Mistras, 2015

Iubirea înfăptuiește miracole. Unul dintre ele, care a învins – parțial -, timpul și intemperiile, este cetatea de la Mistra, aflată în patrimoniul UNESCO.

img_0581-1.jpg

Legenda, pe care am aflat-o abia la fața locului, spune că fortăreața a fost ridicată de conducătorul francilor (occidentalilor) pentru amanta sa, o grecoaică focoasă (numele cetății vine din franceză, maîtresse=amantă). Sau poate mânat de orgoliu ?

img_0623-1.jpg

Parcurg rămășițele acestui oraș râvnit din Peloponez, construit pe un versant al muntelui Taiget în sec.13 de un nobil francez, ca să apere ținutul Moreei de popoarele slave invadatoare.

img_0593-1.jpg

Pe atunci, în partea aceasta de lume se duceau lupte acerbe între franci și bizantini, mărturie stau și acum citadelele de pe culmile muntoase din Peloponez.

img_0609-1.jpg

Ca să ajungi la Mistras, mai întâi treci prin Sparta, unde te poți opri la o tiropită și o cafea, să-ți încarci bateriile pentru drumeția de câteva ore ce va urma.

IMG_0591

În Evul Mediu, Mistra devenise un centru de cultură și artă care avea ca echivalent Florența.

img_0602-1.jpg

Bisericile bizantine erau decorate cu picturi magnifice, din care azi putem admira doar mici fragmente.

img_0589-1.jpg

Strălucirea orașului ajunge la apogeu sub împărații Ioan VI Cantacuzino și Manuel II Paleologu, care își făcuseră studiile la Paris. Dar cea mai mare personalitate a orașului ramâne filosoful și umanistul George Gemistos Plethon, care a trăit aproape 100 de ani.

IMG_0612

A venit momentul să vorbim despre otomani, subiect spinos în istoria Greciei. Ei cuceresc orașul în 1460 și, inevitabil, bisericile se transformă în moschei, iar palatele sunt ocupate de pașe.

IMG_0605

Partea bună este că otomanii au dezvoltat aici manufacturi de mătăsuri, ceea ce ridică nivelul orașului. Ulterior, a fost ocupat de venețieni, distrus de ruși și prădat de albanezi. Așa îl găsim noi astăzi.

IMG_0582

Vom parcurge trei cartiere principale: la poalele muntelui, periferia cu locuințe burgheze și biserici, apoi orașul de sus aristocratic, iar în vârf de tot, cu o frumoasă priveliște, castelul nobiliar.

IMG_0596

Un mic muzeu pune la dispoziție toate explicațiile necesare. Câteva mănăstiri sunt chiar funcționale, opriți-vă acolo să vă trageți sufletul.

img_0622-1.jpg

Călugărițele vă pot arăta lucruri de mână confecționate de ele și puteți cumpăra tot felul de mici suveniruri.

IMG_0600

Potecile se dovedesc destul de dificile și recomand încălțăminte sport, dacă vrei să te cocoți până sus departe.

IMG_0604

Lectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)

Un suc de karadut ?

Șirince, 2017

Din categoria ,,cele mai frumoase sate din Turcia”, acest cătun arată ca o bijuterie.

img_0752.jpg

Ca să te bucuri de el, te sfătuiesc să-l străbați alene și neapărat să te oprești la o tarabă pentru un suc de dude negre (karadut). În copilărie, mâncam dude negre adunate de pe jos fără să avem vreo idee că sunt superfood.

20181018_154730

Mai departe, să târguiești câteva obiecte de îmbrăcăminte sau decorative în stil otoman.

20180917_142807_resized

Produse atât de  pitorești, lucrate cu atâta măiestrie nu mai văzusem prin alte locuri, așa că nu am stat pe gânduri și am cumpărat (prețul era accesibil spre simbolic !) mai multe turbane și pălării otomane ca să fac cadou.

20180917_143334_resized

Am primit câteva portofele brodate ca bonus, pe care deja le văzusem la giftshop, prin muzee, fiind destul de scumpe.

IMG_0746

Totuși, pe lângă partea comercială foarte ispititoare, să nu treci cu vederea arhitectura locală a caselor, multe în culori vii, dinamica străzilor, a pieței principale unde se află biserica Sfântului Ioan. Am intrat înăuntru.

IMG_0742

Era mai mică decât credeam, cu un interior segmentat de coloane misterioase, cu picturi bizantine un pic șterse. Era plăcut și răcoare, abia că răzbătea zgomotul grupurilor de călători exuberanți care ieșeau de pe la degustări de vinuri, satul fiind vestit și pentru podgoriile sale.

Lectură de drum:

Călin Felezeu, Imaginea otomanului și a civilizației otomane în cultura românească

Orașul teilor

Kastoria, 2016

M-am îndepărtat mult de țărmul mării Egee.

20160618_121914.jpg

Mă aflu într-o altă Grecie, secretoasă, împădurită, cu o vegetație continentală ca la noi, diferită de imaginea familiară a vacanței.

20160618_132844

Kastoria este cunoscut ca fiind orașul blănurilor, dar nu acesta e motivul vizitei mele.

20160618_125249

Însă, chiar dacă nu ai intenția să-ți cumperi o haină de blană, merită să te oprești aici.

20160618_131404

Faima din trecutul istoric a supraviețuit datorită celor șaptezeci și cinci de biserici din perioada bizantină și post-bizantină. Azi mai putem vedea doar aproximativ cincizeci (sursă: ghidul Michelin).

20160618_132717-1.jpg

Am remarcat o mare discreptanță între centrul lăsat de izbeliște și zona elegantă de pe malul lacului.

20160618_140411

Cele mai multe biserici sunt minuscule, dar toate sunt împodobite cu sculpturi și fresce.

20160618_155042 (1)

Inițiativa edificării lor o datorăm negustorilor bogați și înalților funcționari de la Constantinopol exilați la Kastoria.

20160618_151252

Așezat ca o peninsulă pe lacul cu același nume, foarte aproape de cunoscutul lac Prespa, aflat la granița dintre Grecia, Albania, Macedonia, orașul este cunoscut ca fiind, de peste șase sute de ani, centrul comercial de unde se exportă blănuri în toată lumea.

20160618_134908

Această industrie prosperă a demarat în epoca bizantină, când negustorii de la Constantinopol care se trăgeau din Kastoria au început să trimită blănuri în Rusia, ca să-și asigure, în acele vremuri tulburi, protecția unor oameni de seamă.

20160618_145635

Blănurile se confecționau în acest orășel care ne înfățișează azi niște contraste foarte puternice.

20160618_154808

Mă refer la dicrepanța dintre conacele opulente, mândre, renovate cu gust, ale aristocrației și micuțele biserici ortodoxe părăsite, ignorate și căzute în paragină.

20160618_131612

Din Rusia, faima blănurilor kastoriene s-a extins în curând și în Imperiul austro-ungar, unde au început să prolifereze magazinele de profil.

20160618_133749.jpg

Negustrorii evrei din Kastoria aveau, pe atunci, filierele lor de unde se aprovizionau cu materie primă de calitate, din America de Nord și Scandinavia, dar astăzi s-au creat, în apropierea orașului, crescătorii de vizoni și lupi.

20160618_152502

Magazinele de blănuri, opulente și atractive, se înșiruie de la un capăt la altul al orașului.

20160618_153523

Componenta spirituală are o aparență diametral opusă.

20160618_134210

Bisericile sunt minuscule, majoritatea închise, fără orar afișat, năpădite de flori sălbatice și de buruieni.

20160618_150158

Am încercat să mă strecor ca să privesc înăuntru, dar n-am reușit să zăresc mare lucru.

20160618_154938

La acel ceas ireal de cald, când grecii se retrag de sub soarele strivitor, între unu și patru după-amiaza, micile sanctuare păreau și mai singuratice, încremenite într-o căldură și lumină strivitoare.

20160618_145018

Din fericire, primesc adăpost răcoros într-una din bisericuțe.

20160618_134429

Pot să-mi remintesc numele câtorva, care sună ca o invocație solemnă: Agios Nikolaos Kasnidzi, Taxiarhis Mitropoleos, Agios Stefanos.

20160618_140244

Am făcut o lungă plimbare pe faleza care face turul lacului, pe sub sălciile plângătoare și platanii seculari.

20160618_160059 (1)

Bărcuțe de un model tipic, cum vezi numai în jurul lacului Kastoria, erau ancorate în apropierea malului.

20160618_130937

Conacele care s-au păstrat, construite de negustorii bogați în secolele 17 și 18, degajă o impresie de siguranță și stabilitate.

20160618_132958-1.jpg

Peste ele au trecut vremuri grele, dar au răzbit.

20160618_131129

Arhitectura este locală, în stil macedonean, cu trei etaje și au o rânduială tipică gospădăriilor balcanice din zonă.

20160618_133338

Simți, încă o dată, că marea este departe.

20160618_153103

În luna iunie, un motiv în plus să vizitezi Kastoria este mireasma florilor de tei, devoratoare.

20160618_132909

Lectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)

vezi și: O gară, un tei