Ecija, 2016
Departe de grandoarea triunghiului de aur format de Cordoba-Sevilla-Granada în sudul Spaniei, merită să intri și în orășele care își țin parcă secret farmecul, ca să-și păstreze liniștea patriarhală.
Așa am descoperit Ecija, urbe zglobie și exuberantă, cu turnulețe grațioase, imobile istorice, chiar mici palate.
Vechea nobilime andaluză, foarte prosperă, deținea domenii vaste cu livezi de citrice și măslini. Comertul era înfloritor datorita poziției orașului pe chiar via Augusta, calea comercială prin care uleiul de măsline produs era direcționat spre Imperiul Roman.
Palacio de Penaflor, cu o superbă fațadă în semicerc, împodobită cu decorațiuni sub forma unei frize pictate, este la fel de remarcabil ca și palatul în care se află muzeul municipal.
Campanilele bisericilor sunt decorate cu plăci din faianță nuanțate pe tonuri de albăstrui.
Ca toate localitățile andaluze, și aici se află manufacturi artizanale de ulei de măsline, produs din varietatea de măslini locali. Îl poți cumpăra din orice magazin alimentar, aprozar sau cofetărie.
Recomand o specialitate de patiserie locală, tortas de aceite, preparată pe bază de ulei de masline.
La o terasă însorită, în ianuarie, un suc proaspăt de portocale (zumo de naranja natural) din livezile de la marginea orașului, întregește savoarea andaluză.