Olimpiadă

Olympia, 2015

În Grecia, vizitarea templelor din antichitate este tot un fel de pelerinaj. Credincioșii aduceau dintotdeauna jertfe zeilor ca să-i îmbuneze ori să le atragă bunăvoința.

În temple există acele energii indestructibile ale credinței. Le simți intensitatea, uneori mai explicită, alteori mai subtilă. Este unul dintre motivele pentru care mă întorc în siturile antice mereu și mereu.

Pleci din aceste locuri sacre cu mintea limpede, cu sufletul purificat.

Aici, în acest perimetru sacru, preoții care oficiau aveau privilegiul să intre în comunicare cu astrele, ale căror interferențe guvernau și atunci, ca și azi, influențând comportamentul muritorilor. Astre egal zei. Grecia e ocrotită și acum de zei.

La Olympia am fost într-o zi de iunie cu vreme capricioasă. Alternau reprize de ploaie scurtă, sclipiri de soare, nori negri, tunete și fulgere, ca și cum zeii se întruniseră și aveau, fiecare, ceva de spus. Permanența divinului o intuim aici, la Olympia, mai mult decât oriunde.

Zeus este stăpânul incontestabil al sitului, dar istoricii susțin că templul soției sale Hera l-a precedat, temporal și prin sacralitate.

De trei mii de ani, s-a dezvoltat aici cultul pelerinajului. Înainte de a exista templele, în acel ținut din vestul Peloponezului se întindea o pădure sacră.

Plopi, mesteceni, măslini, platani, stejari, pini creșteau laolaltă datorită. A început să fie celebrat cultul vegetației și al belșugului. La un moment dat, simțindu-i-se energiile tămăduitoare, pădurea a fost parțial defrișată pentru a se construi un sanctuar dedicat lui Cronos, fiul cerului (Uranus) și al pământului (Geea), tatăl lui Zeus.

Fervoarea religioasă explică multitudinea construcțiilor, timp de secole, în același perimetru, ca și cum zeii și-ar fi ales un sediu terestru pe care oamenii să edifice noi construcții. Puterea Olympiei stă tocmai în relaționarea dintre zei și ființe umane. Aici, comunicarea dintre ei a atins împlinirea.

Situl este împărțit în zone sacre și profane. Ruinele cele mai impozante sunt rămase dintr-un hotel destinat găzduirii pelerinilor. Când romanii au cucerit Grecia, întregul sit a avut de suferit. Nero chiar și-a construit aici un arc de triumf și un palat.

Chiar dacă au suferit din cauza stăpânirii romane, templele au înfruntat vremea cu demnitate, așa cum le vedem acum.

Astfel se explică și faptul că jocurile Olimpice, înființate chiar în perimetrul acestui templu, au dăinuit. În Grecia, mai existau și alte centre unde se desfășurau întreceri sportive: Corint, Nemeea, Delfi, însă au dispărut. Olympia este singurul loc unde au supraviețuit.

Doar mergând acolo veți înțelege de ce.

Lectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)