Phimai, 2017
Am urmat, în Thailanda, ruta parcurilor istorice, dintre care am văzut patru, toate cuibărite în interiorul țării.
Parcurile istorice sunt niște amenajări pe zone întinse, cu vegetație bogată, în care s-au descoperit vechi construcții monumentale relevante pentru istoria lor națională.
Cel de aici, din Phimai, se deosebește de celelalte prin edificiile din secolele 11-12, în stil Angkor, ceea ce presupune o exuberantă decorațiune în basorelief cu figuri mitologice.
Orasul este mic, iar parcul istoric se afla chiar în centru.
Deja văzusem două alte parcuri, impresionante, iar acesta a fost ultimul din călătoria thailandeză. Mi s-a părut cel mai frumos, ca intimitate și armonie.
Deși în plin centru, spiritul său rămăsese în secolul 11, când energiile umane erau diferite.
Este liniște, turiștii sunt amuțiți de uimire în fața unei clipe despre care îți dai seama că e de neuitat.
Fără nici o urmă de conotație religioasă, ai certitudinea că aici ai captat o șoaptă a lui Buddha.
La patru-cinci ore de mașină de Bangkok, nu e prea ușor de ajuns la Phimai, pentru că autostrada este foarte aglomerată, iar în preajmă nu mai este vreun alt obiectiv, ca să le poți combina pentru o etapă de o noapte.
Vizitat la apusul soarelui, construcția medievală parcă ar fi lumintă de zei.
Faci primul pas spre sublim. La intrare vei fi surprins, pentru că nu ai vedere de ansamblu asupra spațiului care urmează să se dezvăluie în fața ta. Nucleul sacru e în centru, ca Muntele Meru. Descoperi pe măsură ce pășești.
Pătrunzi, treptat, în curți interioare succesive, cu monumente de inspirație kmeră și hindusă. Figurile care povestesc scene din legende dansează pe pereți.
Stilul arhitectural este diferit de cele pe care le văzusem la Sukhotai și Si Satchanalai. Se distinge amprenta dinastiei care a domnit aici și influența vecinătății cu Birmania.
Orășelul este oarecum izolat de marile axe turistice. Nefiind prea mulți vizitatori, am avut șansa de a percepe mai explicit noima acelui spațiu, de a sesiza fără opreliști mesajul locului.
Explicațiile istorice cu date și cronologii nu prea sunt de folos. Zeitățile hinduse se caracterizează prin cele trei noțiuni principale: creația înseamna Brahma, prezervarea este asigurată de Vishnu, iar distrugerea are loc prin Shiva.
Încerc să deslușesc desenul monumentelor cu figuri întortocheate. Trag de clipa aceasta a înserării când chipurile lor parcă vor să-mi transmită un semn al liniștii, ca să dureze cât mai mult, să o duc cu mine acasă.
Vezi și:
ore de drum 