Peștișorul de aur

Barbate, 2016

Poate ar trebui să-mi fac un blog separat în care să scriu doar despre orașe de la granița sudului.

Blogul Sudului.

Revin, mereu și mereu, în Andaluzia. De data aceasta nimeresc, aproape la voia întâmplării, la Barbate. M-a fermecat de la prima vedere, însă o prietenă spaniolă m-a sfătuit să nu mai vorbesc așa elogios despre această destinație, pentru că risc să nu fac impresie bună. Spaniolii își amintesc că, în anii 70, Barbate a fost stațiunea preferată a dictatorului Franco.

20160408_202934-1-e1552987998914.jpg

În contextul în care dimineața mi-o petrecusem în palatele și grădinile Alhambrei, iar la sfârșitul după-amiezei ajungeam la Barbate, vă puteți întreba cum de a fost posibil să-mi pice cu tronc. Și eu mă întreb.

20160408_193401

Plaja era goală, iar pe promenada pavată trecătorii se scăldau în luminozitatea apusului maritim.

20160408_202028-1.jpg

Asa cum la noi în sud se prind bulgarii, pe măsură ce te apropii de Barbate, la radio prinzi aproape numai posturi în arabă. Mă îndepărtez de tot ce îmi este familiar și mă las în voia surprizelor.

Orășelul nu este în topul traseelor turistice, nu-și propune să epateze. Cred că, în cazul acesta, nu e vorba doar despre ce vezi la modul concret, ci și despre energiile pe care le percepi la nivel subliminal.

20160408_193441.jpg

Chiar dacă la fața locului nu ai de vizitat obiective monumentale, te poți bucura de liniște, de plajă, de cărți, de conversații, de mare și de o gastronomie bazată pe principalul lor produs, tonul, care se pescuiește chiar acolo.

20160408_213456-1-e1552988287801.jpg

M-am lasat prinsă în capcana gurmandizei la un restaurant pescăresc aflat în centru, El Campero, în care tonul e rege.

20160408_205054-1-e1552988098598.jpg

Până atunci n-am știut că fiecare parte a tonului are un gust diferit. În meniu ți se propuneau toate și, evident, fiecare gătită în alt stil, pentru că unele porțiuni sunt mai grase, altele mai slabe.

20160408_215301

Dar, orice fel ați lua, vi-l recomand însoțit de un vin roșu, neapărat andaluz.

20160408_211835-1.jpg

Vă previn că, după această experiență, nimic nu va mai fi la fel.

Wat Pho

Bangkok, 2017

Mergând mult pe jos prin Bangkok, am intrat în zeci de temple budiste.

20170215_093552.jpg

Unele sunt gratuite, la altele se plătește bilet de intrare, al cărui preț variază în raport cu importanța lor istorică. În unele intram doar ca să mă așez la umbră, să mănânc, să mă răcoresc. Toate dispun de toalete curate, fapt deloc de neglijat într-o țară cu riscuri alimentare.

20170215_104739

Fiecare templu are câte un element distinctiv special, care îi conferă un plus de sacralitate.

20170215_101828.jpg

Oamenii merg acolo să se roage, să aștepte un miracol, să găsească putere, să reflecteze. Ritualul este identic, te descalți, intri discret, te așezi pe jos. Ce se întâmplă după aceea veți vedea, e păcat să vă spun chiar totul.

20170215_104356

Printre acestea, Wat Pho, cel mai vechi și mai mare templu din Thailanda, în care funcționează o universitate religioasă, o școală medicală și un institut de masaje tradiționale, este azi cea mai amplă instituție de învățământ din Bangkok. Înconjurat de ziduri albe, are șaisprezece porți, dar numai două sunt deschise.

20170215_094903.jpg

Complexul actual adăpostește și trei sute de calugări buddhiști. Sanctuarul original datează din sec.16, dar a fost extins pe măsură ce i-a mers vestea.

20170215_094801

Pe pereții clădirilor sunt pictate inscripții cu rol pedagogic din domenii variate: arta războiului, arheologie, arhitectură, literatură, astrologie, farmacie. Pe margine vedem înșirate statuete de ermiți în diverse atitudini și poziții de yoga.

20170215_101020

Într-un spațiu special, statuia lui Buddha întins, de patruzeci și șase de metri, acoperită cu foiță de aur, este nucleul sacru. Pe fața lui poți citi semnele ca a atins paranirvana. Surâsul și seninătatea sa au harul de a alunga demonii. O decorațiune rară deslușim pe talpa picioarelor, sub forma unor incrustații de sidef, reprezentând o sută opt caractere ce-l disting pe Buddha de muritorii de rând.

20170215_094215

Am intrat în toate grădinile interioare, fiecare cu o amenajare geometrică de vegetație care parcă îți ordonează chiar și gândurile. Zăbovesc în pavilionul chinezesc, cel mai bogat dintre toate, cu un copac sacru în centrul său.

20170215_100836.jpg

Sanctuarul decorat cu porțelanuri conține în interior biblioteci vechi cu manuscrise și documente rare.

20170215_100516.jpg

Exuberanța mausoleelor care adăpostesc relicve mă surprinde, m-aș fi așteptat să fie mai austere.

20170215_100458.jpg

Ornamentația multicoloră este un concept care-i definește pe thailandezi, iar pe noi, pe vizatorii de departe, ne înfrumusețează pe dinăuntru. Toată dantelăria aurită pe care o văd este confecționată din lemn.

20170215_100651

Basoreliefuri și picturi murale reproduc imagini din natură, frunziș, păsări, toate fiind reprezentări ale sufletului, în diversele forme în care ne place să ni-l imaginăm.

20170215_102002

Majoritatea statuilor provin din situri istorice care, în trecut, au fost capitale de regat (Ayutthaya, Sukhotai), aduse în acest templu pe măsură ce noua capitală s-a dezvoltat aici.

20170215_093934

Lectură de drum:

Michèle Jullian, Théâtre d’ombres

Ulisind

Chios, 2017

Am ajuns în Chios cu vaporul, cu unul adevărat.

20170616_204200-1-e1552674171469.jpg

Călătoria a fost lungă și m-am simțit ca un fel de Ulisă, acolo pe punte, douăsprezece ore scrutând orizontul (sau citind, pe vapoare e singurul loc unde pot citi cu o delectare absolută).

20170616_204736.jpg

Am luat vaporul de la Kavala și am făcut doar trei escale până în Chios.

20170616_164753

Dacă te încumeți, să știi că nu-i prea comod să stai de la patru după-masa până la patru dimineața pe bănci tari, de o curățenie îndoielnică și cu servicii pe punte care corespund cu nivelul de bilet cel mai ieftin.  Pentru călătorii mai pretențioși există și cabine, cușete multiple de clasa a doua, cabine individuale de clasa întâi sau cabine deluxe, la preț dublu sau triplu comparativ cu biletul pe puntea exterioară.

20170616_222357-1.jpg

Majoritatea pasagerilor au coborât înainte de Chios, asa că pe punte am rămas după miezul nopții doar o mână de oameni, printre care mai mulți militari. Sosirea nocturnă pe o insulă necunoscută este un început complet nou, al unei zile și al unui spațiu. Uiți de viața reală.

20170618_100742-1.jpg

Am condus până în oraș și am dormit pe plaja din centru până când s-a făcut prea cald ca să mai pot sta în soare. Diminețile grecești încep cu o cafea la ibric și un cataif, dar în Chios Town nu le-am găsit pe ambele în același loc. Soluția este să le cumperi separat ,,to go” și să le savurezi la umbră.

20170617_105849.jpg

Ieșim din oraș spre vest, unde panorama este grandioasă. Pornisem inițial în căutarea mănăstirii Nea Moni, un obiectiv din patrimoniul UNESCO, dar semnalizările lipseau și am nimerit la o altă mănăstire, Agios Markos, chiar în vârful muntelui.

20170617_104054-1.jpg

Așezarea este miniaturală și conține mai multe curți interioare, care fac legătura între mica biserică și chiliile călugărilor.

20170617_104545-e1552674452474.jpg

Pătrunzi printr-o poartă înaltă, solidă, care îi separă cu strictețe pe cei aflați înăuntru de cei aflați pe dinafară.

20170617_104128.jpg

Treci mai întâi pe sub o boltă de viță-de-vie, apoi intri în prima încăpere a bisericuței.

20170617_104608.jpg

Icoanele cele mai frumoase și prețioase le găsesc mai spre interior. Aici, tavanul este decupat cu steluțe.

20170617_104304-1.jpg

După lungul periplu printre insule, incursiunea spre adâncurile locașului pare să fie ca o călătorie în sine însuși/însăși. 20170617_104735-1.jpgTot aici, Sf.Cristofor mă întâmpină cu mersul lui săltăreț. Îmi arată simplitatea unei dimineți însorite grecești.

Lectură de drum:

Insula la amiază, de Julio Cortazar, în volumul de povestiri Toate focurile, focul

Bertina Henrichs, Rocadă în stil grec

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)

 

 

bovarysme

Cherbourg, 2016

Orașele portuare m-au atras dintotdeauna, pentru că și eu vin dintr-unul, neînsemnat, dar totuși port.  Prin urmare, veți găsi în acest blog multe postări motivate doar de capriciul de a spune ceva despre un port oarecare. Libertatea pe care o resimți într-un port e greu de găsit în altă parte. Ca și cum ar exista o cale de evadare în minus.

20160811_203519.jpg

Am călătorit adeseori pe coasta atlantică a Franței, din nord, de la Berck, până la St.Jean de Luz, aproape de granița spaniolă. Orașele de la Atlantic se disting printr-o intensă viață comercială datorită porturilor care asigurau comunicarea cu lumea nouă.

20160811_181810

Astfel, oamenii și-au atins mai repede idealurile/obiectivele materiale decât în interiorul continentului. Madame Bovary locuia tot aici, în Normandia, însă nu chiar în preajma unui port.

20160812_111102.jpg

Cherbourg are o reputație turistică discretă și pretextul ca să-l vizitezi este, de fapt, țărmul normand al oceanului. Firește că nu-i poți contesta poziția de invidiat, în vârful unei peninsule, poate chiar izolarea sa te atrage.

20160812_095511

Datorită poziției sale privilegiate de oraș de ocean înconjurat în trei părți de apă, urbaniștii au proiectat cea mai mare radă artificială din lume, în care coexistă mai multe porturi: de agrement, militar, comercial, de pescuit.

20160811_231347

Mă îndepărtez de port și intru în parcul unde se află muzeul de artă, o colecție a unui mare industriaș local. Gradina este o surpriză datorată climatului tropical care lasă vegetația în voia exuberanței.

20160812_100717

Dacă sunteți amatori de gastronomie franceză, chiar în centru vă recomand restaurantul Le Pily, foarte creativ și corect.

20160811_220735.jpg

Împrejurimile orașului și țărmul oceanului te scufundă în sălbăticie.

20160811_182534

Toata peninsula Cotentin este o imensă rezervație naturală cu sate răsfirate ici-colo, cu vegetația crescută haotic în voia vânturilor marine.

20160811_182904

Plajele sunt largi, cu nisip, iar șoseaua parcă se termină în ocean.

20160811_191554

Secret lombard

Castiglione Olona/ Castelseprio/ Torba

2016

În străfundurile Lombardiei, am descoperit destinații artistic/istorice/naturale foarte puțin mediatizate, un paradis pentru călătorul singuratic fugit de turismul de masă. Iar la sfârșitul iernii, Lombardia are o solemnitate copleșitoare.

***Castiglione Olona este un sat izolat care, în epoca Renașterii, a aparținut familiei aristocratice Castiglione.

20160219_154005-1.jpg

Pe vremuri, în palatele lor elegante, se importau cele mai fine decorațiuni din Europa: candelabre din Franța, tapiserii din Flandra, orfevrărie din Germania.

20160219_153641.jpg

Palatul Branda Castiglione este format din două construcții care datează din secolele 13 și 14, separate prin loggia de rigoare după gustul renascentist.

20160219_130613

În interior, saloanele sunt mici, provinciale, dar adăpostesc comori.

20160219_153939-1.jpg

Aici se află prima pictură pur peisagistică realizată în Italia (fără nici o aluzie religioasă ori alegorică), Peisaj din Veszprem, în pusta maghiară, de un artist marginal de geniu, Masolino da Panicale.

20160219_154132-1.jpg

Iar capela privată a palatului are pereții pictați cu portrete și fresce de artă sacră.

La câțiva pași de palat, pe fațada bisericii din mijlocul satului, Sfântul Cristofor te întâmpină entuziast.20160219_130339-1.jpgMerg mai departe, spre Colegiata, un așezământ monastic care închide misterios în sanctuarul său, pe cupole și pereți, episoade de istorie religioasă (secolul 15) de un colorit intens. 20160219_142043-1.jpgBaptisteriul, o capelă elegantă care aparținuse tot castelanilor, a fost decorată de artistul lor preferat cu fresce epopeice, reprezentând subiecte sacre dezvoltate în maniera lui personală. Colegiata are program scurt în timpul iernii, iar vizita este doar ghidată. În acea zi, o doamnă din sat era ghid voluntar și ne-a explicat picturile ca pe un film.20160219_153520 (1)

 

***Castelseprio, sit din patrimoniul UNESCO, se află la doar 5 km de Olona, într-o padure de pini, castani, fagi si mesteceni.

20160218_173257

Nucleul arheologic, integrat cu armonie ascetică în peisaj, datează din epoca romană și din Evul Mediu timpuriu longobard, enigmatica civilizație care avea capitala aici. De o parte a drumului sunt săpăturile arheologice, un castrum din secolele 4-5, iar de cealaltă sunt ruinele basilicilor.

20160218_172646

Le-am vizitat pe fundalul albastrui al înserării, afundate în acea pădure dezgolită de sfârșit de iarnă. Fresca cea mai prețioasă se află în biserica Santa Maria foris portas, din secolele 5-8.

20160218_172449.jpg

Expresivitatea picturilor le trădează influența orientală, o raritate în nordul Italiei.

20160218_172406-1.jpg

Întregul complex, format din ruinele a trei basilici, încheagă un dialog între stilul bizantin și cel medieval. Nu știi unde începe natura și unde se termină istoria.

***Complexul monastic Torba este la 4 km de Castiglione Olona, dar iarna are un orar foarte restrâns și l-am văzut doar pe dinafară.

20160219_162041 (1)

La origine, în secolele 4-5, avea rol militar, dovadă că turnul solid de apărare dăinuie și azi. Era prevăzut să apere drumul comercial care traversa regiunea prin Olona, singurul din nordul Italiei.

20160219_161606

În secolul 8, a devenit mănăstire de surori Benedictine și se pare că interiorul și-a prezervat decorațiile murale.

20160219_161611 (1)

Lectură de drum:

Umberto Eco, Baudolino

Protecție

Sauveterre-de-Rouergue, 2016

În jumătatea de sud a Franței poți face un întreg circuit de cătune medievale renovate în respectul tradiției. Poposesc în regiunea Aveyron, pentru un decor pe care nu-l vezi decât în filmele care s-au turnat aici, într-o bastidă regală din secolul 13 clasată printre cele mai pitorești sate din Franța.

20160803_091452

Nu știam prea multe despre locul respectiv, dar în centru există panouri explicative și astfel am descoperit un mic sat fortificat construit din piatră, după un plan riguros, în scop de apărare. La Sauveterre, primele construcții datează de prin anii 1230.

20160803_091619.jpg

Din fericire, multe dintre ele s-au conservat identic. Nici o armată n-a trecut pe aici ca să le distrugă.

20160803_092240.jpg

Piața principală este patrată, cu arcade pe trei dintre laturi. Soarele arde nemilos în august și, în umbra oferită de galeriile de piatră decolorată de timp, mă uit la magazinele modeste care expun, cu mult bun gust, obiecte majoritar artizanale.

20160803_092339

În Evul Mediu, satul era cunoscut în toată regiunea datorită meșterilor care manufacturau cuțite de calitate superioară. Recent, aceasta tradiție s-a reluat cu o producție manuală în serie limitată, adresată colecționarilor, fiecare model cu desen unic.

20160803_091954.jpg

Biserica este a Sfântului Cristofor, protectorul călătorilor. Semn bun pentru cei care îl întâlnesc în drumul lor.

20160803_092643.jpg

Chiar în centru, vă recomand un restaurant de bună calitate, ,,Le Sénéchal’’, care celebrează cu onestitate bucătăria franceză, aflată în patrimoniul mondial UNESCO.

20160803_092443

Cred că merită să intri în astfel de bastide pentru o oră-două. Vei vedea cât de puternic își păstrează rolul defensiv în fața invaziei de turism industrial și comercial.

Lectură de drum:

Pascal Quignard, Viața ascunsă

Khao San Road

2017

O călătorie în Indochina, sau măcar într-un sector al ei, presupune o escală pe Khao San Road.

20170219_152107

Un mister șamanic învăluie această stradă legendară din Bangkok considerată, la sfârșitul secolului 19, ca punct de convergență al călătorilor de cursă lungă veniți de la Kabul, Hong Kong, Singapore.

20170219_145205

Își dădeau întâlnire aici, pe această stradă care funcționa ca un off-shore, pentru schimb sau vânzare de mărfuri și informații.

20170219_150235

Reputația ei a fost construită de comerțul cu opium, spioni, falsificatori de pașapoarte, racolatori.

20170219_145349.jpg

Anonimatul e absolut, confidențialitatea e totală.

20170219_145222

Pe ambele laturi ale străzii se înșiruie cafenele, hoteluri și pensiuni, saloane de masaj, magazine de suveniruri, bordeluri, agenții de turism, restaurante în care se manâncă insecte și scorpioni.

20170219_150909

Totul este mult mai ieftin decât în alte zone din Bangkok. Nu-ți ia prea mult timp să te plimbi dus-întors de la un capăt la altul, pentru că strada are doar cinci sute de metri.

20170219_150442

Mi s-a părut că intuiesc o vagă asemănare cu străzile din Amsterdam, aceleași figuri indiferente, tolerante, răbdătoare. Animația boemă la care te-ai fi așteptat nu se extinde în tot cartierul, vei vedea că străzile din vecinătate sunt liniștite și burgheze.

20170219_150100

Eu am văzut-o într-o duminică după-masă cu aer laptos și îmbibat de plictiseală. Erau doar turiști occidentali sau călători plutind într-o amorțeală molipsitoare.

20170219_145127

În toiul zilei, atmosfera era letargică. Strada se trezește seara târziu.

Lectură de drum:

John le Carré, The Honourable Schoolboy