Italienii din Mitteleuropa

Trieste, 2016

Pe vremuri, când se încumeta să pornească spre Balcani, călătorul occidental se îmbarca pe pachebot în portul din Trieste.

Localitate de frontieră între Italia, Austria, Slovenia, Croația, în secolul 20 îl regăsim ca destinație preferată de întâlnire a spionajului și contraspionajului european. Ca margine de imperiu, limită a unei lumi, spațiu de tranzit, aici au loc schimburi de comerț, de idei, de principii, de informații.

Abia în 1954 orașul a devenit oficial italian. Mult timp, a fost principalul port al Imperiului Austro-Ungar. În acea perioadă, populația era internațională.

Evreii erau numeroși la Trieste, aveau un gheto, iar astăzi putem vizita muzeul care trasează istoria comunității lor aici.

În sine, orașul nu e spectaculos, nu-l găsești pe listele de priorități turistice, cei care vin aici caută altceva. Dacă esti filolog sau amator de literatură, te vei simți răsfățat.

Dante a scris în apropiere, la castelul Duino, o parte din Divina Comedie,

Thomas Mann a scris în Trieste Casa Buddenbrock,

Stendhal a găsit inspirație tot aici, pe când ocupa funcția de consul al Franței.

Iar dintre localnici trebuie amintiți Italo Svevo și Umberto Saba.

Și mai este Joyce. Aici a hotărât să-și petreacă cincisprezece ani din viață, printre cei mai prolifici din cariera sa de scriitor. A fugit, în căutare de inspirație (și de bani), din orașul său natal, Dublin, care i se părea provincial, până la celălalt capăt al Europei.

Astăzi te înțelegi ușor cu localnicii în italiană, dar pe vremea lui Joyce, prin anii 1904-1920, se vorbea un dialect alambicat sloveno-croato-germano-italian. Oare să-și fi pus amprenta acestă învălmășeală lingvistică în scrierea lui Joyce ? De aici să provină oare cuvintele cu sensuri duble și frazeologia întortocheată din Veghea lui Finnegan ?

Am căutat diversele imobile în care ar fi locuit celebrul dublinez. Se pare că în anii petrecuți la Trieste și-a schimbat adeseori apartamentul, pe nepusă masă, prin evacuare pentru neplata chiriei. Era înglodat în datorii, împrumuta bani de la colegi, vecini, studenți, rambursându-i prin rotație, din cauza dependenței sale de alcool.

Oficiul de turism propune itinerarii James Joyce, dacă vrei să te simți, pentru o zi, un fel de Leopold Bloom într-un Dublin scenografiat la Adriatica.

Ce am vizitat:

Muzeul Revoltella, cu o sectiune de tablouri orientale bine alese.

M-a surprins că aveau un Kiefer !, semnificativ pentru nivelul calității colecțiilor.

Până la Catedrală avem de urcat un pic, pe o colină unde au fost descoperite vestigii romane. Bazilica a fost edificată în secolul 5, dar construcția pe care o vedem astăzi, cu interiorul somptuos, datează din secolul 14.

Castelul Miramare se află la câțiva kilometri de oraș, dar merită vizitat pentru condițiile excelente de conservare ambientală.

A aparținut arhiducelui Maximilian de Austria, ucis în Mexic în 1867, și soției sale Charlotte de Belgique, pe care depresia a dus-o la pierderea rațiunii.

Biblioteca princiară a lui Maximilian și Charlotte este impresionantă.

Cărtile sunt păstrate chiar în ordinea în care le-au aranjat ei.

Îndrăgostiți de lectură, petreceau mult timp în această încăpere, delectându-se, în scurte pauze, cu priveliștea piesajului maritim.