Eu, tu și Egeea

Monemvasia, 2015

Cu vaporul este mult mai simplu de ajuns la acest oraș-fortificație peninsular decât cu mașina, iar vara sunt curse destul de multe. Istoria sa este un lung șir de lupte între franci, bizantini și slavi. Toți îi râvneau amplasamentul strategic.

Pătrunzi în cetate venind pe un dig care se termină cu o poartă medievală, prin care treci spre kastro, orașul de jos. Te întorci pe același drum, nu există nici o altă ieșire.

Partea cea mai spectaculoasă este akropole, cetatea de pe culmi, unde te cațeri pe o potecă abruptă cu priveliște frumoasă.

Parcare nu există decât pe marginea drumului, supraaglomerată, la noroc, dar locurile sunt limitate. Noi ne-am cazat chiar în centrul fortificației medievale și a trebuit să mergem cu mașina la poarta cetății, ca să lăsăm acolo bagajele, apoi să parcăm mașina undeva departe.

Este o localitate mult prea turistică, un pic supraevaluată, iar prețurile sunt mult mai mari la orice produs ori servicii. Iar atitudinea generală față de turiști este de totală indiferență, nu prea le pasă dacă ești mulțumit sau nu.

Am avut ocazia să asist la o veritabilă lecție de marketing. Luam micul dejun pe o terasă și am văzut o bătrânică încercând să vândă coșulețe împletite pe la clienții așezați la cafenele. Mulți turiști cumpărau, de milă. Peste o oră, stând cu geamantanele la porțile cetății, așteptând mașina, apare bătrânica, după ce vânduse stocul de coșulețe. O aștepta o mașină luxoasă în care s-a urcat cu dezinvoltură, sub privirile noastre consternate. Mai avem încă multe de învățat de la greci !

Lectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)