Caserta, 2016
Prințul de Bourbon a ales să-și construiască, în secolul 18, propriul Versailles.
La țară, la 30 de kilometri de zarva napolitană. Întreaga așezare din jurul palatului regal face parte astăzi din patrimoniul UNESCO. Pe dinafară, clădirea este austeră, iar la momentul vizitei mele era în lucrări de recondiționare.
Concepute în stil neoclasic, interioarele fac numeroase concesii stilului vremii, rococo.
Tavanele și bolțile pictate erau frecvente în palatele acelor vremuri, doar că aici opulența este mai vizibilă.
Parcul din jur este cât vezi cu ochii. Prințul obișnuia să facă lungi plimbări în natură, în compania cărților sale.
Era pasionat de lectură și deținea o bibliotecă impresionantă.
Pereții sunt împodobiți de picturi de o dimensiune proporțională cu grandoarea construcției.
Predomină galbenul și ocrul, care colorează discret lumina gri a unei zi ploioase.
Parcurg galeria cu tavan aurit care îmi evocă balurile și serbările cu mii de invitați, evenimente obligatorii în agenda princiară.
Chiar și noi, astăzi, putem să-i fim invitați o zi întreagă, dacă dorim, ținând cont de grandoarea complexului.