Ziua în care

Phimai, 2017

Am urmat, în Thailanda, ruta parcurilor istorice, dintre care am văzut patru, toate cuibărite în interiorul țării.

20170211_165910

Parcurile istorice sunt niște amenajări pe zone întinse, cu vegetație bogată, în care s-au descoperit vechi construcții monumentale relevante pentru istoria lor națională.

20170211_170147.jpg

Cel de aici, din Phimai, se deosebește de celelalte prin edificiile din secolele 11-12, în stil Angkor, ceea ce presupune o exuberantă decorațiune în basorelief cu figuri mitologice.

20170211_164318.jpg

Orasul este mic, iar parcul istoric se afla chiar în centru.

20170211_165154

Deja văzusem două alte parcuri, impresionante, iar acesta a fost ultimul din călătoria thailandeză. Mi s-a părut cel mai frumos, ca intimitate și armonie.

20170211_165210

Deși în plin centru, spiritul său rămăsese în secolul 11, când energiile umane erau diferite.

20170211_165435

Este liniște, turiștii sunt amuțiți de uimire în fața unei clipe despre care îți dai seama că e de neuitat.

20170211_164634

Fără nici o urmă de conotație religioasă, ai certitudinea că aici ai captat o șoaptă a lui Buddha.

20170211_164421

La patru-cinci ore de mașină de Bangkok, nu e prea ușor de ajuns la Phimai, pentru că autostrada este foarte aglomerată, iar în preajmă nu mai este vreun alt obiectiv, ca să le poți combina pentru o etapă de o noapte.

20170211_171308

Vizitat la apusul soarelui, construcția medievală parcă ar fi lumintă de zei.

20170211_165029

Faci primul pas spre sublim. La intrare vei fi surprins, pentru că nu ai vedere de ansamblu asupra spațiului care urmează să se dezvăluie în fața ta. Nucleul sacru e în centru, ca Muntele Meru. Descoperi pe măsură ce pășești.

20170211_164211.jpg

Pătrunzi, treptat, în curți interioare succesive, cu monumente de inspirație kmeră și hindusă. Figurile care povestesc scene din legende dansează pe pereți.

20170211_164124

Stilul arhitectural este diferit de cele pe care le văzusem la Sukhotai și Si Satchanalai. Se distinge amprenta dinastiei care a domnit aici și influența vecinătății cu Birmania.

20170211_164024.jpg

Orășelul este oarecum izolat de marile axe turistice. Nefiind prea mulți vizitatori, am avut șansa de a percepe mai explicit noima acelui spațiu, de a sesiza fără opreliști mesajul locului.

20170211_163704

Explicațiile istorice cu date și cronologii nu prea sunt de folos. Zeitățile hinduse se caracterizează prin cele trei noțiuni principale: creația înseamna Brahma, prezervarea este asigurată de Vishnu, iar distrugerea are loc prin Shiva.

20170211_165338.jpg

Încerc să deslușesc desenul monumentelor cu figuri întortocheate. Trag de clipa aceasta a înserării când chipurile lor parcă vor să-mi transmită un semn al liniștii, ca să dureze cât mai mult, să o duc cu mine acasă.

Vezi și:

Capitală în Siam

Regal

Parcul istoric Sukhotai

(nu doar) Miracole

Pisa, 2017

În toată Italia, fiecare oraș are câte un turn înclinat. Celebritatea celui din Pisa este datorată dantelăriei de marmură și gradului spectaculos de echilibru. Știi care e distracția preferată a pisanilor ? să facă ,,Hy Five’’ turiștilor care pozează cu mâna întinsă, ca și când ar susține turnul să nu cadă. Mă întreb cum reacționează când se pomenesc plesniți peste mână de un italian în timp ce amicii lui se prăpădesc de râs în jur.

img_3125.jpg

Am fost la Pisa în momente diferite, în anotimpuri diferite. De fiecare dată am descoperit ceva nou. Îmi place că totul se petrece pe stradă: artă, mâncare, filosofie, politică, antropologie, câte și mai câte.

img_3140.jpg

Citesc pe străzi, pe pereții clădirilor, poeme din ciclul de poezie urbană. Mă amuză elogiul vinului roșu. Îl voi aprofunda la cină.

IMG_3141

În piața dei Miracoli zăbovesc îndelung între cele patru celebrissime edificii, pe covorul verde al peluzei. Turnul de 58 de metri înălțime mi s-a părut întotdeauna mai înalt. Odiseea lui e palpitantă. Înclinarea i-a fost cauzată de instabilitatea terenului alunecos, care nu i-a putut menține greutatea. În 1173, când s-a început construcția, după ce a fost ridicat primul etaj, alunecarea a început să se manifeste vag, dar arhitectul a ignorat micile semnale de alarmă și a continuat neabătut construcția, conform planurilor. După un timp, aproape de finalizare, a fost obligat să întrerupă complet lucrările din cauza unor noi alunecări de teren. Abia după o sută de ani, un alt arhitect a refăcut planurile și a încercat să corecteze înclinarea. Specialiștii au calculat că turnul se înclina cu doi milimetri pe an și că, în aceste condiții, va putea să reziste doar până în 2040. De-a lungul timpului, au fost elaborate opt mii de proiecte de remediere.

20170104_153550

Așa a rezistat până la noi acest turn de șase etaje cu galerii de inspirație bizantină. Studenții pisani (orașul are o veche universitate) nu urcă niciodată până în vârful turnului din superstiție, ca să nu pice la examen. În schimb, își petrec mult timp în librării. Cărțile sunt la mare căutare, expuse în spații improvizate artistic.

img_3151.jpg

Domul a fost construit în secolele 11-12 grație unei finanțări provenite în urma înfrângerii sarazinilor în Sicilia, prin capturarea avuțiilor ca pradă de război. Interiorul, lung de o sută de metri, adăpostește picturi și sculpturi de valoare.

20170104_152338

Piesa principală e amvonul sculptat de Giovanni Pisano, lucrare realizată în zece ani. Statuile sunt inspirate de motive religioase și laice. Chiar lângă amvon e agățată lampa din a cărei oscilație s-a inspirat Galileo Galilei în teoria sa. Avea doar nouăsprezece ani când a văzut, în același amplasament ca azi, lampa care a revoluționat astrofizica. Puțin mai târziu, urma să descopere inelul lui Saturn și sateliții lui Jupiter, fapt care i-a atras mari necazuri cu Inchiziția.

20170105_102700

Baptisteriul este o construcție la fel de impozantă, rotundă, cu o circumferință de 110 metri, ridicată în 250 de ani. Mulți meștesugari sau artizani, ca frații Pisani, au lucrat aici pe toată vieții, în cazul lor la decorațiunile de sculptură. Pentru că privirea îmi e atrasă întotdeauna de elementele de stil bizantin, am admirat porticul dinspre catedrală cu episoade biblice. În centru, vasul de botez octogonal este reflectarea formei cerului, în imaginarul medieval.

20170104_152611.jpg

Camposanto, un clausteriu imens, a fost la origine cimitir. Arcadele sale gotice amplifică și mai mult grația imponderabilă a construcției.

20170104_152806

Terenul din interiorul său are o valoare inestimabilă, deoarece conține pământ adus de cruciați în secolul 13 chiar de pe muntele Golgota. Într-adevăr, aici resimți intens emoția unui adevărat loc de pelerinaj. Interiorul adăpostește sarcofage și fresce prețioase, printre care Triumful morții de Buffalmacco, din secolul 14.

20170104_135925

Muzeul catedralei e la fel de valoros ca restul ansamblului și ți-l recomand nu doar pentru tezaur. Toate operele sunt plăsmuite din îngemănarea premedievală orient-occident.

20170105_102620

Îți mai recomand piața dei Cavalieri, la doi pași mai spre centru. Aici a fost anunțat, în 1406, sfârșitul Republicii pisane.

20170105_100553.jpg

Cosimo I de Medicis transformă radical aspectul pieței, aducându-l pe celebrul arhitect Vasari să realizeze edificiul destinat cavalerilor ordinului San Stefano, cavaleri benedictini militari care aveau ca misiune supravegherea spațiului mediteranean, pe unde pătrundeau necredincioșii în Europa. Acum, în clădire se află prestigioasa Scuola Normale Superiore înființată de Napoleon I.

20170104_135919

Muzeul Național San Mateo se află într-o mănăstire din secolul 15, cu un clausteriu solemn din piatră roșie.

20170105_102422

Am văzut aici colecția de pictură, sculptură și ceramică a marilor artiști din regiune. Influența (din nou!) orientală a lucrărilor se datorează faptului că, între secolele 11-13, Pisa a fost un port prosper și, de pe țărmurile estice ale Mediteranei, veneau obiecte fascinante, dar și artizanii pricepuți care le creau.

img_3158.jpg

În secolul 12, abundența era la apogeu și atunci s-a întemeiat Universitatea din Pisa, printre cele mai vechi din lume.

img_3152.jpg

Dacă toate aceste monumente te-au transpus în străfundurile istoriei, hai să facem o plimbare pe semicercul descris de sinuosul râu Arno care străbate orașul, unde se înșiruie palatele vechii aristocrații pisane.

20170105_102339-e1576055866953.jpg

Unele sunt în paragină, dar nu contează. Farmecul plutește în aer.

20170105_100534.jpg

Pe strada care ieșea din oraș în direcția Florenței, odinioară se înșiruiau prăvăliile negustorilor arabi și turci.

IMG_3159

Văd că pe aici a trecut Keith. Și chiar a locuit în această casă.

img_3076.jpg

Ca specialitate locală, unul dintre cele mai bune feluri de mâncare este o combinație de macaroane cu fasole albă, asezonată cu salvie, maghiran, rozmarin și mentă.

20170104_214125

Profit și de plăcerea fructelor stradale.

img_3145.jpg

Cum vă place

Ascoli Piceno, 2016

Dumincă după-masă într-un decor ca de teatru. Oameni zâmbitori, miros de aluaturi proaspete, măsline, fursecuri, cafea, flori de salcâm, ploaie, primăvară.

Ca orice oraș italian de talie mică, fotogenic și pictural, AP mă primește direct într-o aglomerație șarmantă de edificii medievale și renascentiste bine conservate, construite de romani la începuturile istoriei. Sufletul orașului a rămas neatins de secole. Mondializarea n-a pătruns încă.

Am petrecut aici doar o seară și o dimineață, insuficient pentru câte ai de văzut, de gustat, de savurat.

20160508_221254.jpg

Am reușit să pătrund în câteva clădiri istorice, printre care un palat din secolul 15 transformat în hotel. 

Armonia s-a menținut în decorul citadin în virtutea faptului că istoria orașului nu a cunoscut conflicte majore. Doar în 1185 l-au avut de înfruntat pe Federico II, ca mulți alții.

20160509_094516.jpg

Dimpotrivă, în secolele trecute, principala activitate din urbe era creația artistică, spontană sau comandată de aristocrație.

20160508_220022.jpg

Astăzi, starea de liniște și bunăvoință se reflectă în tot.

După cină, am făcut o lungă plimbare seara târziu, când străzile erau goale, iar luminile singuratice sclipeau confidențial.

20160508_221114-e1575300539589.jpg

Ce am văzut:

***Piața del popolo (sec.12) și arcadele sale renascentiste. 

***Palazzo dei capitani del popolo care datează din sec.13. Între 1400-1564, aici a fost Primăria.

***Loggia dei mercanti, unde se petrecea comerțul orășenesc, datează de la 1513.

Aici se află două clausterii cu suprafețe diferite, de un farmec oriental.

20160508_182156.jpg

***Palatele din secolele 13-14.

20160508_1740101.jpg

***Duomo din sec.12.

***San Cristoforo, o biserică mai izolată, la care am mers ocolind centrul, cu picturi în culori vioaie.

20160509_101252.jpg

Merită din plin să parcurgi lunga promenadă cu vedere la peisajul din regiunea Marche.

20160509_095912.jpg

Parcă ai intra într-un tablou renascentist.

***Sediul bisericesc al Patriarhiei ortodoxe române l-am descoperit la miezul nopții.

Pe lângă farmecul arhitecturii, nici gastronomia locală nu se lasă mai prejos. Specialitatea culinară a orașului sunt olive ascolane, adică măsline umplute cu diverse ingrediente, prăjite în pesmet. Le cumperi peste tot, mai ales pe stradă, în piața pietonală sunt comercianți cu tonete. 

Informație gourmet: în ultimele 14 zile din luna aprilie are loc un târg de produse culinare.

Recomand Ristorante Piccolo Teatro, cu meniu de produse locale de o calitate excelentă.

Lectură de drum:

Umberto Eco, Baudolino

Un port prea îndepărtat

Le Havre, 2016

Ajung la capătul Franței și al lumii. Portul este gigantic. Merg cu mașina pe o șosea nesfârșită, kilometri întregi de-a lungul instalațiilor portuare.

20160813_132843

Nu departe, în estuar, acolo unde Sena se împletește cu Atlanticul, se află un paradis cu o alchimie naturală foarte căutată de cunoscători. Mulți artiști s-au retras în această parte a Franței și au găsit inspirație în liniște, izolare și nemărginire.

20160813_122241

Chiar și vara, în toiul lunii august, când toate colțurile vacanței sunt aglomerate, aici te bucuri de spațiu și aer.

20160813_104617

Orașul a fost distrus în întregime de bombardamente în 1945, apoi reconstruit într-un stil auster destul de controvesat, caracteristic arhitecturii socialiste. Arhitectul Oscar Niemeyer, fervent membru al acestui curent, a creat actuala identitate urbană, în spiritul anilor 1950-1960, iar acum face parte din patrimoniul mondial UNESCO.

20160813_132223

Ansamblul urban pare codificat, dar exercită o atracție ciudată, pentru că generează niște conexiuni la nivel subliminal cu amintirile construcțillor socialiste de la noi, prin mesajul arhitectural de o severitate care intimidează.

20160813_132312

Însă dincolo de aspectul exterior, adevarata vocație a orașului este cea de port transatlantic. Docuri, depozite, silozuri la o dimensiune planetară. Să nu uităm că de aici plecau marile pacheboturi cu destinația New York.

20160813_121202.jpg

Acum, evenimentele de artă încearcă să compenseze pierderile generate de transformările timpului. Privirea fuge de pe conturul citadin zgunțuros spre ocean. Plaja este imensă și oferă voluptatea plimbării pe orice vreme. Dacă nu, te retragi în muzee, cafenele, spații culturale. Pe mine m-a atras muzeul de artă Andre Malraux, deosebit de primitor și frumos organizat.

20160813_123500.jpg

Pentru câteva ore, m-am delectat cu priveliști maritime și pe teme de călătorie, dintr-o expoziție temporară unde fuseseră aduse tablouri rar vazute, din muzee îndepărtate de Europa. Se potriveau foarte bine cu ambianța cenușie a oceanului și-ți dădeau poftă de a porni în expediții.

20160813_120414.jpg

De fapt, cam asta ar fi în rezumat. Le Havre e orașul care te îmbie să pleci peste mări și țări.

20160813_114921.jpg

Lectură de drum:

Jules Verne, Ocolul Pământului în 80 de zile

vezi și: bovarysme

Jane &Co.

Winchester, 2015

Anglia străbătută cu trenul, vara. Plonjez în farmecul orașelor de provincie din romanele victoriene. Profit de un abonament de o săptămână pe circuit feroviar nelimitat care mi-a permis multe opriri și tot atâtea descoperiri. Una dintre ele a fost W.

vara2015 203

Ce am vizitat:

vara2015-210.jpg

1.Winchester College (Colegiul orășenesc de băieți), o monumentală instituție de învățământ care datează din 1382, printre cele mai vechi și celebre școli din lume.

vara2015 230

Înființată de către un episcop, inițial a fost dedicată doar copiilor săraci, nu mai mult de o sută pe serie.

vara2015-217.jpg

Acum numără câteva sute de locuri cu o taxă exorbitantă, pentru odrasle provenind din familii cum nu se poate mai înstărite.

vara2015 206

Face parte, firește, de pe lista celor mai prestigioase școli din Anglia.

vara2015-210-e1574082763962.jpg

Se poate vizita doar în luna august, conform unui program strict, când e vacanță școlară.

vara2015 223

Veți fi conduși în străvechile săli de clasă cu vestiare, în sala de mese, capelă, clausteriu.

vara2015 216

Spațiile datează din Evul Mediu și s-au păstrat intacte.

vara2015 221

Școala funcționează fără întrerupere de șase sute de ani, caz unic în istoria învățământului englez.

vara2015 232

O dovadă incontestabilă a calității educației este impresionanta listă de absolvenți.

vara2015-227.jpg

Printre ei, o sumedenie de istorici, matematicieni, astronomi, chimiști de renume mondial,

vara2015-213.jpg

plus oameni politici și militari cu înalte funcții în ierarhiile englezești.

vara2015-212.jpg

Respectabila instituție poate fi considerată principalul obiectiv al urbei.

vara2015 207

2.Catedrala impozantă care, comparativ cu celelalte catedrale gotice din Europa, se mândrește cu cel mai lung naos.

vara2015 194

Cel pe care îl vedem aici datează din 1300, când s-a înlocuit naosul din lemn cu unul din piatră.

vara2015 197

Temelia edificiului a fost pusă în anul 660, dar monumentul de azi datează din 1093.

vara2015-204.jpg

De la acea epocă, este impecabil conservat pavamentul din piatră colorată.

vara2015-201-e1574084349992.jpg

Partea interioară, corul și stalurile, au fost executate în jurul anilor 1500. Detaliile erau foarte importante, prin ele se comunica o întreagă filosofie.

vara2015-196-e1574084396366.jpg

Cea mai mică neglijență în execuția artistică era echivalentă cu erezia.

vara2015 195

Am petrecut în interior un pic mai mult de două ore, fără vizită ghidată.

vara2015 198

La intrare sunt propuse, cu un supliment tarifar, tururi tematice pentru diferite sectoare (criptă, clopotniță). La exterior, o mică gradină a fost amenajată pe locul unde se aflau vechile dormitoare ale călugărilor.

vara2015 202

Plafonul catedralei este o operă de geometrie celestă.

vara2015-200.jpg

Te ridică în slăvile artei, te apropie de cer într-un dialog intim.

vara2015 199

Scriitoarea Jane Austen e înmormântată chiar aici în catedrală, dar nu datorită celebrității ei, care nu era atât de mare în acel moment, ci pentru că fratele ei avea relații apropiate în cadrul clerului.

vara2015-191.jpg

În adorabilul W.,  scriitoarea și-a petrecut ultimii opt ani din viață. S-a mutat aici de la Chawton, un cătun aflat la douăzeci și șapte de kilometri, ca să fie mai aproape de medicul care o îngrijea. Îi plăcea să facă lungi plimbări în jurul orașului. Și acum, pe aceste trasee întâlnești multă lume în căutare de inspirație, de aer, de verde.

vara2015 246

3.Ruinele Castelul de Wolvesey a aparținut episcopilor de W., care îndeplineau un rol de seamă de consilieri ai regelui Angliei. Având dublă funcție, clericală și politică, acest castel le-a fost construit ca să-și poată îndeplini atribuțiile in viața publică. Vestigiile pe care le vedem datează din secolul 12.

vara2015 235

Castelul a fost abandonat în 1620, pentru că episcopii își ridicaseră reședințe mai convenabile în regiune.

4.Great Hall, care a funcționat ca tribunal în Evul Mediu, unde se afla masa rotundă a cavelerilor regelui Arthur. Aici este expusă o copie care datează din 1275, (totuși), realizată după modelul mesei. Similitudinea cu roata zodiacală creează un efect interogativ.

vara2015 249

Forma mesei simboliza egalitatea între cei care se așezau în jurul ei, într-o epocă în care mesele erau preponderent dreptunghiulare, pentru a se favoriza menținerea strictă a ierarhiei.

Lectură de drum:

Jane Austen, Mândrie și prejudecată

Regina M

Balcic, 2017

O duminică de octombrie proaspăt însorită după o voioasă ploaie matinală. Balcicul mă primește ospitalier și prietenos.

20171008_162631

Castelul e foarte aproape de țărmul mării și face parte dintr-un complex cu două intrări care deservesc cele două obiective pentru care am venit. Parcul horticol al universitatii este sus, iar castelul jos, pe faleză. Am trecut mai întâi prin vastul parc cu sere de cactuși despre care voi scrie în detaliu.

20171008_174514

Regina Maria și-a ales îndepărtatul Balcic ca rezidență de vară unde să găsească refugiu atunci când mondenitățile, intrigile și viața trepidantă din București au început să-i afecteze sănătatea.

20171008_154543

Sau în căutare de intimitate și discreție atunci când viața personală trecea pe primul plan.

20171008_153402

Castelul de la Balcic e mai degrabă un conac neașteptat de ascetic, care corespundea acestei etape din viața reginei și fără îndoială că se potrivea cu firea ei.

20171008_150633

Opulența locuințelor princiare standard nu-și are locul aici.

20171008_154514.jpg

Regina vizitase sudul Dobrogei în anii 20 și sufletul i-a rămas la mica așezare maritimă.

20171008_174046

Nu-i greu să-ți dai seama ce a determinat-o să ia hotărârea.

20171008_154356.jpg

Priveliști frumoase la Marea Neagră sunt multe, însă Balcicul face parte dintre acele locuri pe care oamenii cu o sensibilitate exacerbată (artiștii, creatorii) le recunosc ușor.

20171008_153920.jpg

Așadar, între 1926-1937 și-a ridicat acestă cochetă reședință de vară. Proiectul a fost elaborat de arhitectul Emil Guneș, iar conceptul peisagistic îi aparține unui grădinar elvețian.

20171008_153824.jpg

Conacul primește un surplus de poezie de la minaretul în stil otoman, sub forma unui creion ascuțit îndreptat spre cer. Un artificiu de decor cu înțelesuri simbolice. Creionul e mijlocul prin care se exprimă acum regina. Scrisul devenise, ca terapie, ca revanșă împotriva singurătății, o preocupare principală.

20171008_151111

Nu mă surprinde includerea unui element de origine islamică în arhitectura casei, pentru că Maria a manifestat dintotdeauna o mare deschidere pentru spiritualitate și religie la nivel global.

20171008_145506

Deși, prin naștere, aparținea cultului anglican, regina n-a ezitat să adopte credința ortodoxă de îndată ce a venit pe tronul României.

20171008_153718

Mai târziu, după ce viața o supusese unor grele încercări, lecturile și întâlnirile au purtat-o pe cărarea cultului bahai.

20171008_154112

A fost declarată prima persoană de origine princiară care s-a afiliat acestei orientări spirituale.

20171008_154524.jpg

Înainte de toate, regina era curajoasă.

20171008_151551-e1573487850867.jpg

Și-a asumat multe riscuri, printre care cel de a promova imaginea României pe plan extern în situații de criză deși, în acele vremuri, femeile nu aveau un cuvânt de spus în diplomație și politică.

20171008_154438

Observ multe locuri de citit cu mici firide unde cărțile pe care le citea făceau o pauză, alături de obiectele decorative aduse din călătorii.

20171008_153958.jpg

Pe pereți sunt înrămate fotografii cu secvențe din viața ei.

20171008_154344.jpg

Identific colțuri intime unde se retrăgea să-și scrie jurnalul, amenajări conviviale pentru stat la o șuetă. Spațiile erau primitoare pentru călătorul care zăbovește în gânduri.

20171008_151855

Eram în castel doar eu și mama, iar soarele lumina interioarele albe. Simțeam o prezență luminoasă alături.

Lectură de drum:

Regina Maria, Povestea vieții mele

 

Drama(-tisme)

Drama, 2017

Dacă e să vorbim despre vinuri, cei mai mulți greci te trimit la Drama.

20170614_175023

Această urbe provincială din nord-estul Greciei, acolo unde Macedonia tinde spre Tracia, și-a câștigat reputația de capitală viticolă.

20170615_113121

Parcelele fiind mici, vinurile de calitate sunt produse în ediție limitată, așa că nu-i ușor să le găsești.

20170614_185252

Multe au în compoziție soiul de struguri local asyrtiko, cel mai răspândit în zonă. Odată ajunși aici, vă propun ca seara să o consacrați Dramei, iar dimineața următoare antichității.

20170615_123741.jpg

1.-Turul orașului presupune o plimbare lejeră în jurul parcului cu amenajările sale acvatice favorizate de cascadele Agia Varvara. Parcul cu vegetație bogată se învecinează cu hotelul de seamă al orașului, preschimbat dintr-o veche fabrică de tutun.

20170614_193259

Decorul interior minimalist respectă rigoarea întreprinderii clasice.

20170614_205437

Însă, dacă te îndepărtezi de acest mic nucleu central, decorul se schimbă dramatic.

20170614_184940-e1572535790393.jpg

Pe străzile istorice dai peste clădiri neoclasice de mare calitate arhitecturală lăsate în voia sorții, degradate, neîntreținute sau părăsite pur și simplu.

20170614_191611

2.-Amfipolis, sit arheologic+muzeu, la 50 de kilometri sud de Drama, în estuarul râului Strymonas, l-am văzut a doua zi, toată dimineața.

20170615_113047.jpg

Dată fiindu-i vechimea, îl străbat privind cu nesaț la toate aceste vestigii care-mi oferă din plin intensitatea energiilor elene. Coloniile grecești au fost semnalate în estuar de prin secolul 7(î.Hr.).

20170615_125449

Peste alte două secole, atenienii au fondat cetatea propriu-zisă, iar mai târziu, după un alt secol, macedonenii conduși de Philippos și Alexandru pun stăpânire pe metropolă și o înscriu pe un trend vertiginos de prosperitate.

20170615_112946.jpg

Grandoarea vestigiilor depun mărturie. Amfipolis rămâne pe val și sub romani, ca etapă strategica pe Egnatia odos. Chiar în acest port, Marc Antoniu și-a adunat flota care urma să-l înfrunte pe Octavian Augustus la Actium.

20170615_114155.jpg

După cum vedeți, nu avem de-a face cu o destinație banală. Iar la scurt timp după aceea, în drumul său spre Phillippi, în anul 50, Sf.Apostol Pavel a făcut un scurt popas aici, contribuind astfel, și el, la faima acestei cetăți, care-și va păstra renumele și în perioada bizantină.

20170615_114612

Mai întâi am vizitat muzeul compus doar din câteva săli. Am văzut câteva strălucitoare bijuterii din perioada elenistică.

20170615_115121.jpg

M-a hipnotizat diadema somptuoasă cu fine lucrături aurite.

20170615_115130

Statuetele nelipsite din orice muzeu grecesc aduc omagiu zeităților.

20170615_120222.jpg

Situl este mai departe, însă la ghișeul muzeului ți se explică exact cum ajungi acolo. Pentru că se lucra încă la săpături, multe spații erau împrejmuite și am privit doar peste gard.

20170615_124803

Am fost atenționați că există șerpi (ca în toate siturile grecești, de altfel). Am văzut, protejate sub copertine, câteva mozaice cu reprezentări animaliere.

20170615_121530

Cum bine știu pasionații de arheologie greacă, nu starea vestigiilor contează. În iunie, la mijlocul torid al zilei, ierburile și mărăcinii uscați de soare răspândeau un miros vanilat. Pașii îți sunt încetiniți de intensitatea materială parfumurilor. Culorile florilor de câmp printre pietrele antice se înscriu în sinergiile verii în antichitatea elenă cu proporții cosmice.

20170615_124150

3.-statuia gigantică a leului supranumit din Amfipolis, pentru că aici au fost găsite fragmentele reconstituite, e pe șoseaua principală spre Tesalonic.

20170615_131712.jpg

Îl zărești printre bogatele ramuri ale copacilor, pentru că e la înălțime. Leul a fost reconstruit din marmură excepțională, pe baza unor elemente datând din epoca elenistică.

20170615_131747

După un parcurs așa bogat, merităm o baie in mare. Golful Amfipoli are apa cea mai caldă în care te poți scălda în luna iunie în Grecia continentală. Șoseaua spre Kavala (pe care v-o propun ca următoare destinație) este chiar pe țărmul mării și te poți opri la întâmplare pe firul apei oriunde vezi o suprafață de nisip ademenitoare.

Lectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)