Arabescuri

Granada, 2016

Palatul și grădinile sale neasemuite de la Alhambra sunt frecventate intens, în orice anotimp, de turiștii din toată lumea.

20160405_113010

Ca să ai acces, trebuie să prevezi rezervarea unui bilet cu mult timp înainte și e obligatoriu să respecți ora la care ești programat să intri.

20160405_113601.jpg

Din păcate, organizarea ghișeelor și funcționarea serviciilor de informare turistică sunt foarte neglijente, iar personalul nu este nici politicos și nici profesional. Cu toate acestea, odată intrat în perimetrul palatului, uiți de toate inconvenientele. Doar primele săli au fost mai aglomerate, după aceea lumea s-a dispersat, spațiul fiind polimorf.

20160405_103433-e1561976046479.jpg

Alhambra este unul dintre cele mai bine păstrate palate arabe din lume.

20160405_104637.jpg

Arhitectura sa este în deplină armonie cu grădinile, cu fântânile și havuzurile.

20160405_113151

Însă, în spatele acestui decor somptuos, se ascunde o realitate un pic umilitoare, din cauza faptului că materialele de construcție care au fost folosite la edificarea palatului, în anii 1300, erau de calitate proastă comparativ cu ale altor construcții din aceeași perioadă și timpul nu le-a iertat. Astăzi, asistăm la degradarea lor și la o chinuită recondiționare aparent improvizată.

20160405_102350

Palatul a fost construit în plină decadență a puterii oficiale. Accesul în cetate se face prin poarta justiției.

20160405_095747

Pe arcul porții e reprezentată o mâna cu palma spre intrare. Cele cinci degete reprezintă cei cinci stâlpi ai Islamului: credința într-un singur Dumnezeu, rugăciunea, postul, milostenia, pelerinajul la Mecca.

20160405_100300

Numai după ce treci de poarta impozantă îți apar în fața ochilor minunățiile ascunse.

20160405_105039

Prima încapere este palatul Nazaries, un decor de o extremă finețe, cupole, frize, modele florale și geometrice sculptate în ghips. Ambianța mozarabă de imens rafinament.

20160405_102335

Trecem apoi în palatul Mexuar, care servea la audiențe, justiție și consiliu, cu azulejos și decorațiuni epigrafice.

20160405_105409.jpg

Intrăm mai întâi în curtea camerei aurite, cu azulejos expuși geometric, frize cu motive mozarabe, lemn sculptat, cu o cornișă încadrând cele două porți și cinci ferestre. Dincolo de portic se află camera aurită, o piesă lungă cu decor de azulejos și un tavan de lemn aurit.

20160405_103121.jpg

De la fereastră, ai o vedere frumoasă asupra fostei medina, actualul cartier Albayzin. Aici erau instalați la birourile lor secretarii și administratorii care așterneau pe hârtie ordinele sultanului.

20160405_095737

Pătrundem în palatul Comares, cu al său turn defensiv, solid, pătrățos, în contrast cu finețea decorului din încăperi, apoi în sala de la Barca (baraka=binecuvântare), cu o superbă cupolă din lemn, decupată în două locuri.

20160405_103506

Accesăm salonul Ambasadorilor, o sală pătrată, în care se afla odinioară tronul regal. Cupola e formată din opt mii de piese de lemn de nuanțe diferite dispuse sub formă de stele, plasate pe șapte nivele, reprezentând cele șapte ceruri pe care le traversează credincioșii musulmani ca să parvină în paradisul islamic.

20160405_103100.jpg

Palatul leilor, cu faimoasa lor curte.

20160405_104439

Totul este amenajat în jurul unei fântâni din secolul 11, compusă din doisprezece leișori. În jurul curții, o galerie elegantă formată din o sută douăzeci și patru de coloane deservește principalele săli oficiale.

20160405_104918

Pe partea sudică a curții se află sala Abencerrajes cu o boltă de mozarabe și o cupolă în formă de stea cu opt colțuri care face legătura între pământul pătrat și cerul poligonal.

20160405_105902.jpg

La est, sala Regilor cuprinde trei încăperi cu bolți mozarabe și picturi de inspirație creștină. În nord, sala celor două surori, o încăpere pătrata cu o cupolă octogonală împodobită fastuos.

20160405_111045

Numele i se datorează celor două dale de marmură identică de lângă fântină. În această sală, prevăzută cu jaluzele, femeile musulmane puteau asista la evenimentele palatului fără să fie văzute.

20160405_110137

Trecem la balconul Lindaraja, de unde putem admira gradina.

20160405_194856

Grădinile Partal sunt construite în terase care coboară până la turnurile zidului care înconjoară palatul.

20160405_112939

În acea epocă, aristocrația locuia în acele turnuri, adevărate palate, acum închise pentru renovare.

20160405_113854

Celălalt palat al complexului este Generalife, adică palatul de vară al suveranului.

20160405_111720

Construit în 1310, era independent de Alhambra și are dimensiuni umane, socotit a fi locuința privată a regelui, fără nici un fel de conotație oficială.

20160405_111857

Este înconjurat de grădini în terasă, unde apa și fântânile sunt în centrul atenției.

20160405_112017

Construcțiile se află în jurul curții Canalului, pătrată, înconjurată de canale înguste. Din galerie, avem o vedere minunată, în care vedem reflectate în oglinda apei toate elementele peisajului.

20160405_112522

Dincolo de palat, se află grădinile superioare, cu un fel de scară de apă.

20160405_112417

Palatul lui Carlos Quintul a fost realizat după ce împăratul a ajuns la Alhambra în călătoria sa de nuntă. Autorul a fost un arhitect format la școala italiană. Are două etaje de galerii de o sobrietate clasică, dar pare lipsit de farmec comparativ cu dantelăria și coloritul ambiental văzute până aici.

20160405_111340

La plecare, trecem pe lângă Alcabaza, fortăreața palatului, bastionul și cartierul militar. De aici, vedem partea cea mai veche, turnurile de apărare, dar și o excelentă panoramă asupra monumentelor.

20160405_095642

Să nu ratați Muzeul de Artă aflat doar la câțiva pași mai departe, cu picturi și basoreliefuri unice.

20160405_122927-1.jpg

Lectură de drum:

Washington Irving, Povești din Alhambra

Colegial

Alcala de Henares, 2017

În apropiere de Madrid, într-o lună august caniculară cu aproape patruzeci de grade la umbră, poposesc în orașul vechilor universități spaniole (echivalentul celebrelor Oxford sau Cambridge), intregrat în patrimoniul mondial UNESCO.

20170804_155621 (1)

Studenții sunt în vacanță și încerc să zăresc ce se află dincolo de zidurile groase ale colegiilor monumentale. La Oficiul de turism aflu că principalul colegiu este deschis pentru vizite turistice, doar câteva ore după-amiaza.

Istoria orașului incepe în 1498, odată cu înființarea universitatii de către cardinalul Cisneros, un înalt personaj bisericesc.

20170804_171453

Foarte repede, centrul universitar se dezvoltă vertiginos, datorită susținerii financiare pe care o acordă lumea ecleziastică. Drept consecință, aici s-a publicat, în 1517, prima biblie poliglotă din Europa.

20170804_171826

Energiile spirituale sunt amplificate și pentru că aici s-au născut personaje celebre. Este orașul natal al lui Cervantes, autorul capodoperei Don Quijote, Caterina de Aragon (una dintre soțiile lui Henric VIII), arhitectul Bustamante, autorul spitalului Tavera din Toledo.

Vechea universitate se numește colegiul San Ildefonso. Clădirea istorică funcționează azi ca rectorat și se vizitează cu ghid, doar în spaniolă. Vizita durează în jur de o oră și jumătate, iar biletul de intrare este destul de scump, dar s-a dovedit că merită să faci acest tur.

Fațada ocupă o latură a pieței principale și a fost construită în stil local plateresc în 1543. Clădirea dispune de mai multe curți interioare (patio) decorate în stiluri diferite.

20170804_184628

Patio ,,mayor” m-a impresionat, majestuos, cu trei etaje. În centru are o fântână cu lebede, emblema cardinalului Cisneros.

20170804_180917

Însă cel mai șarmant este patio denumit ,,al filosofilor”, care te îndeamnă să cazi pe gânduri.

20170804_182803

Alt patio, cel ,,trilingv”, care găzduia predarea limbilor moarte: latina, greaca, ebraica, mi s-a părut un spațiu practic.

20170804_182726

Am vizitat si Paraninfo, mica sala de ceremonii unde se țineau examenele de licență, cu un plafon decorat din lemn, conservat identic.

20170804_183257

Iată de unde a plecat Cervantes. Viața lui a fost aventură și literatură. A călătorit, a luat parte la confruntări și războaie în Italia, Grecia, Turcia, Alegeria, dupa care, la Madrid, s-a consacrat doar scrisului. Casa lui natala este acum muzeu.

Seara, mi-a fost destul de greu să aleg un restaurant, toate fiind foarte atrăgatoare și cu meniuri creative.

20170804_205515

Deși la o distanță apreciabilă de litoral, oferta pescărească era impresionantă.

20170804_202845

Om bogat, om sărac

Ubeda, 2017

Am ajuns în acest oraș sudic spaniol primăvara, când pomilor abia ce le dădeau frunzele și aerul se colora seara cu rozul apusurilor andaluze.

20170318_222757.jpg

Celebru încă din timpul stăpânirii arabe, a fost dintotdeauna un centru urban reputat. Însuși numele îi reflectă o bogată tradiție în sfera artizanatului. Ubedies însemna carpete/covorașe țesute și brodate manual.

20170320_095838

Orașul, integral înscris în patrimoniul UNESCO, datorită centrului său monumental, este printre cele mai vizitate din Spania. Bogăția zonei se reflactă în atracțiile arhitectural-decorative și în urbanistică medievală impecabil întreținută.

20170318_223257

Construirea acestor edificii somptuoase a fost comandată de nobilimea care s-a instalat treptat aici și a funcționat ca un magnet pentru oamenii bogați doritori să fie în preajma unor notabilități cu funcții inalte. Oamenii înstăriți din regiune care își alegeau să locuiască în Ubeda își puneau la vedere posibilitățile materiale, construind case opulente, ca să impresioneze.

20170318_222623.jpg

Tot aici se înființase un centru episcopal cu greutate, prin urmare nou-veniții se foloseau de poziția sus-pusă a bisericii care constitua un mijloc de ascensiune socială. Acum cinci secole, Ubeda era centrul economic, politic, cultural din această parte a Europei, iar călătorii care ajungeau aici se mândreau. Este orașul natal al romancierului Antonio Munoz Molina.

20170320_081908

Întregul oraș se poate parcurge pe jos, așadar te sfătuiesc să parchezi mașina în afara zonei centrale.

Recomand un sejur de minimum 24 de ore, ca sa poți face o plimbare prin oraș după lăsarea întunericului și să iei cina într-o tavernă locală. La căderea nopții, orașul are un farmec neasemuit, toate clădirile construite cu piatră aurie din centru strălucesc luminate foarte elaborat.

20170318_222859

Am pornit dimineața devreme prin centru și, toate obiectivele turistice fiind încă închise, am început vizita cu Palatul decanului Ortega care, în calitate de hotel, se poate vizita la orice oră. Construit tot în stil renaștere, cu un elegant patio, pune la dispoziția turiștilor spații istorice. Din 1930, clădirea aparține unei rețele hoteliere a statului spaniol numită Paradores, prezentă în toate marile orașe și în orice loc istoric, de fapt. În apropiere, biserica Santa Maria de Alcazares, din secolul 13, construită într-o fuziune de stiluri, cu elemente care s-au adaugat între secolele14-19, pe ruinele unei foste moschei, este emblema orașului.

20170320_095359

Strălucirea stilului renascentist am admirat-o în piața Vazquez de Molina și capela San salvador. Piața Vazquez se distinge prin armonia sa, și cred că este una dintre cele mai frumoase amenajări urbane din epoca Renașterii. Pe marginea pieței, fosta închisoare a episcopului, apoi fost depozit de grâne, este azi post de poliție, iar palatul unui marchiz este mănăstire.

20170320_100157

Palatul care i-a dat numele Vazquez de Molina datează din secolul 16, și a fost construit la inițiativa unui înalt demnitar. După aceea a fost transformat în mănăstire, apoi în închisoare. Acum funcționează ca primărie și se mai numește Palatul Lanțurilor, pentru că acest element decarativ îi ornamentează fațada.

20170320_095541

Capela San Salvador ilustrează arta religioasă andaluză și ai impresia că plonjezi direct în anii 1550. Destinată a fi panteonul unei familii înstărite, proprietarii au comandat pe fațadă motive asemănătoare ce decorează porticul catedralei din Granada. Sacristia prezintă o artitectură uimitoare, cu decorațiile de inspirație italiană.

20170318_222810

M-a surprins lipsa decorațiunilor de natură religioasă. Proprietarul a optat pentru figuri de atlanți, cariatide, sibile, foarte rare într-o biserică, precum și capete sculptate reprezentând stări sufletești. Destul de îndrăzneț pentru Evul Mediu !

Căutătorii arcei pierdute

Abu Simbel, 2018

Întrezăresc prin hublou, la aterizarea în Abu Simbel, doar întinderea deșertului întreruptă de munți de nisip. Aterizez în cea mai sudică așezare din Egipt, la șaptezeci și cinci de kilometri de granița cu Sudanul.

dscn3151.jpg

Zborul de la Aswan a durat douăzeci și cinci de minute, e abia șapte dimineața. În avion sunt doar turiști americani și, ca pe toate zborurile interne Egipt Air, doi agenți din serviciile de protecție (care, surprinzător, după aterizare, au pus și ei mâna să ajute însoțitoarele de zbor să deretice prin avion !) Aeroportul este ca un fel de autogară de provincie. Ne întâmpină Muhammed, un domn elegant, reprezentantul agenției de turism locale și pornim cu mașina spre templu.

20181208_092538.jpg

La mijlocul lui decembrie, dimineața e răcoroasă. Ambianța este complet diferită de toate celelalte orașe, sub aspectul curațeniei. Am impresia că nu mai sunt în Egipt. Praful a dispărut. Străzile, incinta templului, totul este complet aseptic.

20181208_092449.jpg

Comportamentul oamenilor asemeni, complet diferit de hărțuiala din Luxor și Aswan. Nimeni nu pare să observe în mod special turiștii care, de fapt, constituie singura sursă de venit a orașului și care aterizează, din ora în oră, cu sutele.

dscn3241.jpg

Cele două temple de aici, al faraonului Ramses II și al soției sale Nefertari, frumoasa prințesă de origine nubiană, sunt un obiectiv de top al Egiptului și al patrimoniului mondial UNESCO, datorită prezervării lor perfecte.

dscn3165.jpg

Nubia se întinde din Aswan, de la prima cataractă a Nilului, până la cea de-a patra cataractă, în Sudan.

dscn3172.jpg

A fost o regiune bogată în mine de aur, iar în trecut era parte componentă a Egiptului. Acum se află parțial în Sudan.

DSCN3234

Nubienii și egiptenii au avut relații încordate în adâncul istoriei și s-au invadat reciproc de mai multe ori.

dscn3166.jpg

Căsătoria marelui faraon egiptean Ramses II cu prințesa nubiană Nefertari a fost un act diplomatic, în vederea încetării conflictelor.

dscn3233.jpg

Templele, vechi de trei mii două sute de ani, erau cât pe ce să fie distruse la construcția barajului din Aswan, în 1960, iar azi situl se află la șaizeci și cinci de metri deasupra nivelului apei.

dscn3246.jpg

Ca să fie salvate din ape, inginerii au optat pentru deplasarea templelor. Operațiunea a fost amplă. Construcțiile gigantice au fost deplasate, bucată cu bucată, timp de patru ani. Au fost numărate 1.046 blocuri de piatră, cu greutatea între cinci și zece tone fiecare, transportate pe o distanță de trei kilometri.

dscn3204.jpg

Acum, în interior, putem admira desene sau basoreliefuri unice in lume.

dscn3192.jpg

Intrăm în primul templu, al faraonului Ramses II, păzit de patru statui colosale înfățișându-l la patru vârste diferite. Este printre puținele cazuri când un templu nu este dedicat unui zeu, ci unui muritor care a dorit să se zeifice el însuși.

dscn3214.jpg

Pe fațadă, vedem statuile a douăzeci și două de maimuțe, numărul regiunilor egiptene pe vremea faraonului. În interior, este reprezentat tot el, sub forma a patru statui în care  faraonul are chipul lui Osiris.

dscn3158.jpg

Pe pereți, din nou el, în basoreliefuri și desene, de preferință îngenunchindu-și adversarii.

dscn3224.jpg

Scenele de luptă sunt foarte învălmășite. Din fericire, aici apar și alte personaje, soldați, diplomați, preoți, doctori, zei. Unele desene prezintă moartea lui Seth, zeul vânturilor, ucis de Horus ca să-și răzbune tatăl.

dscn3170.jpg

Treci printr-o săliță intermediară și intri în sanctuar, care adăpostește patru statui. De două ori pe an, la 22 februarie și la 22 septembrie, razele soarelui traversează cele trei încăperi până aici și iluminează, de manieră miraculoasă, fețele a trei dintre statui. Dacă ați văzut filmul lui Spielberg, Indiana Jones și căutătorii arcei pierdute, veți recunoaște această idee. Doar una dintre ele, zeul tenebrelor, rămâne în umbră.

dscn3187.jpg

Templul secundar, al zeității Hathor, este dedicat soției preferate a lui Ramses II. În interior, s-au păstrat multe desene colorate.

dscn3194.jpg

Hathor este reprezentată pe șase coloane, ca un cap de vacă având urechi imense.

dscn3223-e1549723604477.jpg

Tema războiului rămâne, totuși, predominantă, pentru că Ramses II ține să-și expună actele de vitejie în fața soției sale.

dscn3198.jpg

Pe unul din pereți, este desenat mitul lui Isis care-și reînvie soțul, Osiris. Basorelieful o înfățișează pe Isis căutând în apele Nilului resturile lui Osiris, tăiat în bucăți de Seth. Diverse scene de ofrande aduse zeilor sunt peste tot.

dscn3211.jpg

Cea mai frumoasă reprezentare a reginei Nefertari o văd pe una din coloane.

dscn3230-e1549723433902.jpg

La terminarea vizitei, am trecut prin fața magazinelor dar, din nou, un fapt neobișnuit. Vânzătorii nu te asaltau. Ghidul care ne-a însoțit la templu ne-a rugat, în caz că vrem să cumpărăm ceva, să ne adresăm magazinului cu numărul cutare.

20181208_092409

La întoarcerea spre aeroport, Muhammed ne-a făcut un tur. În explicațiile sale, intuiesc cum, vag, se scuză că orașul este așa de mic.

20181208_092259.jpg

Ne îmbarcăm pe zborul Abu Simbel-Cairo (cu escală în Aswan) și nimeresc lângă o profesoară englezoaică din York, care mai fusese în Egipt de patru ori, iar acum făcuse o excursie culturală în Abu Simbel, ca să afle mai multe despre muzica și dansul etnic al nubienilor.

dscn3247.jpg

Doar în Abu Simbel se mai perpetuează aceste tradiții care încep să dispară, pentru că generațiile actuale nu le mai cultivă. Cred că Abu Simbel va rămâne o destinație privilegiată pentru căutătorii de comori spirituale.

Zeus în exil

Bergama, 2017

Înainte de a citi textul de mai jos, recomand să arunci o privire pe postarea Bergama, orașul dintre două cetăți.

***

Din Bergama, orășelul dintre Asclepion și Pergamul antic, pornești într-o urcare șerpuită cu mașina spre unul dintre cele mai cunoscute situri din lume, aflat în patrimoniul mondial UNESCO.

20170501_115005

Odată ajuns la intrarea în perimetrul săpăturilor arheologice, urmează un lung traseu pe jos, în interiorul sitului întins pe o suprafață generoasă.

20170501_125811

Construit la înălțime, e mult mai răcoare decât la Asclepion, fapt destul de frecvent în cazul siturilor amplasate la altitudine, chiar și vara. Zona vizitabilă e foarte bine amenajată, ușor de parcurs, pe o alee de lemn construită de jur-împrejur, cu vizibilitate maximă la toate elementele de arhitectură și la peisaj.

20170501_120602

Recomand să parcurgi calea sacră și să te oprești să admiri templul Atenei, templul lui Traian construit de către fiul său Hadrian, precum și teatrul imens cu ale sale 78 de gradene vertiginos de abrupte, dispuse aproape pe verticală.

20170501_120335

Din păcate, marele altar al lui Zeus nu se mai află aici, pentru că a fost demontat piatră cu piatră de către arheologii germani și reconstruit la Berlin, în Muzeul Pergamonului.

20170501_123404

Însă vraja și măreția spațiului larg, panoramic, nu le-au putut strămuta. Ele sunt intacte, aici, pe culmi.

20170501_123934

Pergamul a fost un oraș prosper, pentru că aici s-a inventat pergamentul, în contextul în care, la un moment dat, faraonul a interzis exportul de papirus din Egipt, pentru că biblioteca din Pergam rivaliza cu biblioteca din Alexandria, ca număr de volume, – patru sute de mii ! – și îi era teamă să nu-i depășească faima.

20170501_120306

Însă, după incendiul care a devastat biblioteca din Alexandria, Iulius Cezar a dat dispoziție ca o parte din cărțile din Pergam să fie trimise în Egipt, încercând să reconstituie fondul de carte al bibliotecii înghițite de flăcări.

20170501_123849

Zeii așa au hotărât, se pare, ca Pergamului să i se confiște, pe rând, cărțile și altarul.

20170501_124406

Capricii andaluze

Granada, 2016

V-aș fi sugerat să mergeți la Granada primăvara, dar pe mine m-a plouat cu găleata două zile, într-un aprilie. Mai bine așa, pentru că, din mai până în octombrie, temperaturile pot ajunge la patruzeci de grade.

20160404_182146Principala atracție este Alhambra, palatul care atrage mulțimi incomensurabile. Voi posta separat impresii despre acest obiectiv care, deși sufocat de cohorte, este magnific.

20160404_125425Mi-am rezervat o zi întreagă doar pentru oraș, care conține mici comori mai puțin mediatizate. Dacă mergi cu mașina, te sfătuiesc să cauți parcare cât mai departe de centru.

20160404_111330Prin faptul că s-a dezvoltat ca un centru universitar puternic, este însuflețit de o dinamică specială. La tot pasul, te întâmpină amical toată gama posibilă de cafenele, magazine de comerț alternativ și alte localuri de structură  comercială inovativă. E plăcut să intri absolut oriunde, pentru că vezi ceva nou.

20160404_110420Inconvenientul este că există tentația de a cheltui la tot pasul, pentru că totul e atractiv, iar lumea e prietenoasă și serviabilă. Mi s-a părut mult mai cosmopolit comparativ cu alte orașe din Andaluzia.

20160404_150809Orașul a fost fondat de arabi și recucerit de regii spanioli în 1492, după opt sute de ani de dominație musulmană în peninsula iberică. Ulterior, în secolele 16-17, toți musulmanii vor fi expulzați, chiar și cei convertiți la creștinism.

20160404_121827Chipul orașului se schimbă radical. Cel mai neplăcut episod din istoria recentă a orașului a survenit în secolul 19, când Napoleon a distrus parțial multe dintre comorile arhitecturale, mânat în luptă de ambiția de a cuceri Alhambra.

20160404_180833.jpgCe am vizitat:

20160404_125116

***Catedrala, a cărei construcție a început în 1518, în centrul fostei medina arabe. Interiorul e foarte spațios, având coloanele grupate câte patru la un loc.

20160404_115857Ai nevoie de minimum o oră ca să vezi toate cele treisprezece capele laterale. Altarul baroc cu statuia lui Santiago este o capodoperă.

20160404_121657.jpg

***Capela regală adăpostește monumentele funerare ale regilor catolici, Isabella de Castilla și Ferdinand de Aragon. Au dorit să fie înmormântați aici, în orașul de unde a pornit gloria lor. Construcția capelei a început în 1506. Fiindcă portalul principal al capelei este înglobat în catedrală, se intră prin fosta Bursă (Lonja). Mai multe declinări ale stilului gotic fuzionează ca într-o simfonie exuberantă și unică. Ca ornamentație suplimentară, poți vedea basoreliefuri și sculpturi fanteziste. Poți să stai ore întregi să le admiri ori să încerci să te dumirești ce noimă au.

20160404_190619

De fapt, bisericile spaniole, în marea lor majoritate, sunt un fel de muzee, cu incaperi separate dedicate, cu tablouri de proveniență diversă. De aceea, și prețul biletului de intrare este foarte scump. Pentru credincioșii care vin să participe la slujbă, intrarea este, evident, gratuită, iar accesul se face, în unele cazuri, pe o intrare diferită de cea a turiștilor.

20160404_110627

***Corral del carbon este denumirea fostului caravanserai, adică hotel de pe vremea arabilor, construit în secolul 14, care păstrează toate cele trei galerii suprapuse.

20160404_153235

E acoperit cu un fel de streașină de lemn, deci poți intra aici să te adăpostești de ploaie.

***Mănăstirea San Jeronimo datează din secolul 15. Clausteriul mi-a plăcut foarte mult, cu grădina sa de portocali. Biserica e decorată cu ornamentații în stil plateresc local, dar și renascentist.

20160404_191314

***Spitalul regal fondat în secolul 16 de regii catolici este azi rectoratul Universității din Granada.

20160404_181602

Ca și celelalte spitale fondate în epoca medievală, la Toledo și Santiago de Compostella, și acesta are forma unei cruci înscrise într-un patrat, cu patru curți interioare. Într-un dialog inspirat, în diverse sectoare erau amplasate opere de artă contemporana ale studentilor.

20160404_180416

***De la Rectorat, într-un sfert de oră de mers pe jos, ajungi la faimoasa Cartuja. Construită în barocul secolului 16, este un imobil imens, cu biserică, dependințe, clausteriu.

20160404_170912-e1549638418349.jpg

Partea cea mai uimitoare este sacristia din secolul 18, din ghips de un alb orbitor, cu sculpturi și modele învolburate și întortocheate care se multiplică până le pierzi șirul. Aici nu e permis sa faci poze și supraveghetorii îi pândesc pe turiști cu mare atenție. În lume au mai rămas foarte puține mănăstiri din acest ordin călugaresc, dar merită să le cauți si pe celelalte, pentru că te vor îndruma spre o dimensiune spirituală necesară într-un anumit moment al vieții.

Capitală în Siam

Ayutthaya, 2017

Pentru călătorul aflat câteva zile la Bangkok, o scurtă ieșire din oraș este binevenită. În primul rând, te deconectezi de ritmul trepidant al metropolei, scapi de poluarea circulației și ai ocazia să cunoști fosta capitală din vechiul regat al Siamului. Din nou, trebuie să ținem cont că se impune un dress code. Monumentele de importanță națională se vizitează într-o ținută vestimentară respectuoasă.

20170216_114647

Ayutthaya este in patrimoniul UNESCO și beneficiază de o amplasare geografică remarcabilă, pe o insulă artificială, înconjurată de trei râuri care se reunesc.

20170216_114039

Templele și pagodele pe care le putem contempla azi s-au edificat în secolele 13-14 și specialiștii în istoria Siamului pot descifra clar evoluția stilurilor.

20170216_120306

Capitala a atins apogeul în secolul 17, secolul Luminilor europene, când aici existau deja cinci sute de temple cu acoperiș de aur. Chiar și Regele-Soare, Louis XIV, a trimis un ambasador aici și, în contrapartidă, siamezii au trimis și ei unul la Versailles.

20170216_114346

Templele sunt răsfirate prin tot orașul, dar cele mai faimoase și bine conservate se află în parcul în care se pot vedea copaci venerabili de banian. Thailandezii au un concept foarte generos asupra confortului și pun la dispoziția turiștilor o varietate impresionantă de mijloace. Pe toată întinderea acestui parc istoric, se circulă cu bicicleta, cu tuk-tuk, cu vaporașul și cu mașina.

20170216_115552

Unele dintre templele de aici au fost mănăstiri care au adăpostit comori, lăzi întregi de aur, pietre prețioase și bijuterii. Acesta e motivul pentru care orașul a fost atât de râvnit.

20170216_120157

Obiectivul cel mai fotografiat era un banian uriaș, având la radăcină capul lui Buddha, strâns în încrengătura ramificațiilor vegetale.

20170216_114310

Am regretat că excursia a fost planificată doar pentru un interval de timp atât de scurt, -câteva ore. Cred că merită să petreci și noaptea acolo, mai ales că, în Thailanda, templele sunt luminate ca-n povești și se pot vizita by night.

20170216_112136

Muzeul național este celebru în toată lumea datorită exponatelor rarissime și merită să arunci o privire. Clădirea are o arhitectură interioară foarte zen.

20170216_123510.jpg

Obiectele sunt aranjate cu multă pricepere, ca să permită vederi din mai multe perspective, unele chiar surprinzătoare.

20170216_123545-e1550642126831.jpg

În apropiere, se află un foarte pitoresc templu chinezesc, unde chiar am asistat la un mic eveniment.

20170216_110244

O credincioasă venise să mulțumească pentru îndeplinirea dorințelor, într-un spectacol solo de cântec și dans. Curioși, am stat câteva minute și mi s-a părut o reprezentație foarte decentă, chiar dacă era o chestiune pur personală și intimă.

20170216_112437

Interpreta executa mișcări lente, ample, nu se agita prea mult, era un adevărat ceremonial. Mi-a plăcut ideea.

20170216_110958.jpg

În acele zile, chinezii sărbătoreau intrarea în anul Cocoșului.

vezi și:

Regal

Parcul istoric Sukhotai

 

Metropola de marmură albă

Efes, 2017

La sud de Izmir, Efesul a fost un port de seamă al antichității, chiar dacă marea este acum departe. Efesul își păstrează grandoarea în ciuda trecerii timpului. Cum e și firesc, face parte din lista patrimoniului mondial UNESCO.

IMG_0628

Am ajuns dimineața la 9 și, deja, grupuri numeroase de turiști blocau aleile, de-abia te puteai strecura printre ei. La cât de bine conservat este Efesul, nu mă mir să văd așa afluență.

IMG_0727.jpg

Situl are două intrări, una pe deal, alta în josul complexului. Pe noi ne-a lăsat taxiul la intrarea de sus, iar peste trei ore l-am regăsit la intrarea din vale. Am constatat ca sfatul șoferului a fost eficient, deoarece e mai ușor să parcurgi situl coborând. La sfârsit, când ai ajuns la liman (în turcește, liman=port), la vechiul port din antichitate, pornești agale pe aleea care duce spre mare, chiar dacă nu o poți zări, fiind la trei kilometri, relaxându-te după o așa încărcătură de informație istorică.

IMG_0620.jpg

Vedem un oraș în întregul său, cu clădiri administrative, agora, vile de oameni înstăriți, mahalaua cu bordelele, – mai jos, spre port -, locuințe amărâte, strada mare cu prăvălii, toalete publice. Totul din marmură albă, care îți ia ochii în lumina puternică a soarelui. Aici observi, cu amănunte chiar pitorești, viața citadină din timpul grecilor și romanilor. Dar, tot în cadrul acestui mare complex al antichității, poți vedea și ruinele primei biserici.

img_0611-e1549641144732.jpg

La jumătatea parcursului, întâlnim un perimetru acoperit de o copertină, unde trebuie să plătim un alt bilet de intrare ca să putem pătrunde. Dar merită ! Avem un excepțional ansamblu de vile rezidențiale de pe vremea romanilor, cu un circuit organizat pe niște pasarele de sticlă, ca să beneficiem de perspective ample asupra interioarelor, unele cu mozaice somptuoase. În acest sector, încă se lucra la dezveliri și recondiționări.

IMG_0632

La finalul plimbării, aproape de ieșire, se află ruinele rămase din basilica creștină, imensă, prima din Orient dedicată Sfintei Fecioare, deoarece se atestă că ea ar și-ar fi încheiat viața aici, la Efes (vezi postarea Departe de orice, aproape de sine). Este zona cea mai pustie din întreg complexul. Ar fi greu de relatat și descris întregul parcurs, pentru că fiecare element are o poveste bogată.

IMG_0629

Efes este și cetatea Amazoanelor, iar Cresus, cel mai bogat om din antichitate, a locuit și el acolo o perioadă de timp, atras de oportunitățile de afaceri. Însă apogeul s-a atins în epoca romanilor, atunci când toată Asia Mică a devenit integral provincie romană. Octavian Augustus a decis să instaleze aici capitala regională, în detrimentul Pergamului. Acest nou statut a propulsat Efesul, în anul 27 î.C., în poziția de prima metropolă a Asiei. Prosperitatea sa era uluitoare, beneficiind de canalizare, băi publice, gimnaziu, biblioteci, iluminare publică. Era un oraș cosmopolit, port (al treilea ca mărime din lumea antică, după Roma și Alexandria), dar și punct de dezbatere religioasă, întrucât aici veniseră să traiască oameni de peste tot, practicând religii sau culturi idolatrice diferite. Apostolul Pavel a debarcat la Efes, într-o bună zi a anului 53, și a înființat una dintre cele șapte biserici ale Apocalipsei.

IMG_0613

Declinul marelui oraș a fost determinat de retragerea mării, zonă în care a rămas doar un teren infertil, mlăștinos.

Lectură de drum:

Edward Falkener, Ephesus and the Temple of Diana 

vezi și: Șapte

Versailles în stil italian

Caserta, 2016

Prințul de Bourbon a ales să-și construiască, în secolul 18, propriul Versailles.

20160515_134415.jpg

La țară, la 30 de kilometri de zarva napolitană. Întreaga așezare din jurul palatului regal face parte astăzi din patrimoniul UNESCO. Pe dinafară, clădirea este austeră, iar la momentul vizitei mele era în lucrări de recondiționare.

20160515_135542.jpg

Concepute în stil neoclasic, interioarele fac numeroase concesii stilului vremii, rococo.

20160515_135118

Tavanele și bolțile pictate erau frecvente în palatele acelor vremuri, doar că aici opulența este mai vizibilă.

20160515_134825

Parcul din jur este cât vezi cu ochii. Prințul obișnuia să facă lungi plimbări în natură, în compania cărților sale.

20160515_140333

Era pasionat de lectură și deținea o bibliotecă impresionantă.

20160515_140424

Pereții sunt împodobiți de picturi de o dimensiune proporțională cu grandoarea construcției.

20160515_135118

Predomină galbenul și ocrul, care colorează discret lumina gri a unei zi ploioase.

20160515_140053.jpg

Parcurg galeria cu tavan aurit care îmi evocă balurile și serbările cu mii de invitați, evenimente obligatorii în agenda princiară.

20160515_133217.jpg

Chiar și noi, astăzi, putem să-i fim invitați o zi întreagă, dacă dorim, ținând cont de grandoarea complexului.

Acasă la Alexandru Macedon

Egnatia Odos, 2016

Nordul Greciei, în iunie. Pornesc spre locul de baștină al lui Alexandru Macedon.

20160615_193923

De la Tesalonic, urmez Egnatia Odos, în direcția Veroia, într-un ținut care aparține omenirii în esența ei, nu doar Greciei.

20160616_134908

În aparență un loc atât de modest, de aici a pornit un grec curajos în aspirația sa de cunoaștere. Simt energiile inspiratoare ale acestui ținut, de aceea mă întorc aici mereu și mereu. Călătorind în lung și-n lat prin nordul Greciei, demnitatea grecilor de aici o intuiesc ca fiind zămislită din admirația pentru eroul lor.

20160616_133028

Cele două foste capitale pe care urmează să le vizitez sunt înscrise pe lista Patrimoniului mondial UNESCO.

20160616_131126-1.jpg

În ordine cronologică:

***Vergina (Aigai), prima capitală a Macedoniei, unde se află necropola regală. Filip al II-lea și soția sa Olimpia, părinții marelui Alexandru, odihnesc acolo. Fiul acestuia, Alexandru IV, care a murit în împrejurări dubioase, încă adolescent, tot aici se presupune că este îngropat. Muzeul, nou, minimal, amenajat cu un design contemporan impecabil, este construit pe câmpia unde a fost descoperită necropola, în niște mici tumuli, care acum se află în centrul sălilor. Circuitul recomandă să privim mai întâi vitrinele cu obiecte prețioase, comorile regilor, apoi interiorul încăperilor unde se află necropolele regale. Ți se atrage atenția la intrare că fotografierea este strict interzisă. De fapt, nici n-ar fi posibil, strălucirea aurului este o experiență pe viu.

***Pella, orașul natal al lui Filip al II-lea. Aici s-a născut și fiul său, Alexandru Macedon. Cetatea a atins apogeul în anii 400 (î.C), când avea ca oaspeți cei mai faimoși oameni ai momentului.

20160616_132354.jpg

Euripide a compus, în palatul regal, piesa Bacantele, iar Aristotel a fost invitat să devină profesorul privat al lui Alexandru Macedon.

20160616_132744.jpg

Situl arheologic se întinde pe o arie vastă, iar săpăturile continuă.

20160616_135045

În muzeul din incintă, admirăm o parte din obiectele descoperite, printre care un mozaic bine conservat.

20160616_135351

***Naoussa, la școală cu Aristotel !

Naoussa este capitala viticolă din regiunea Macedonia.

20160617_103524.jpg

La periferie, bine semnalizat, vedem situl care a mai ramas din școala în care a învățat Alexandru Macedon. Aristotel a fost invitat de către Filip al II-lea ca să fie maestrul fiului său, Alexandru.

20160617_104203

Prietenii acestuia au beneficiat, și ei, de prelegerile maestrului, unii chiar i-au devenit generali în campaniile de cucerire. Cu așa profesor, nu-i de mirare că a cucerit lumea !

Lectură de drum:

Andrei Cornea, O Istorie a Neființei în Filozofia greacă