Mistras, 2015
Iubirea înfăptuiește miracole. Unul dintre ele, care a învins – parțial -, timpul și intemperiile, este cetatea de la Mistra, aflată în patrimoniul UNESCO.
Legenda, pe care am aflat-o abia la fața locului, spune că fortăreața a fost ridicată de conducătorul francilor (occidentalilor) pentru amanta sa, o grecoaică focoasă (numele cetății vine din franceză, maîtresse=amantă). Sau poate mânat de orgoliu ?
Parcurg rămășițele acestui oraș râvnit din Peloponez, construit pe un versant al muntelui Taiget în sec.13 de un nobil francez, ca să apere ținutul Moreei de popoarele slave invadatoare.
Pe atunci, în partea aceasta de lume se duceau lupte acerbe între franci și bizantini, mărturie stau și acum citadelele de pe culmile muntoase din Peloponez.
Ca să ajungi la Mistras, mai întâi treci prin Sparta, unde te poți opri la o tiropită și o cafea, să-ți încarci bateriile pentru drumeția de câteva ore ce va urma.
În Evul Mediu, Mistra devenise un centru de cultură și artă care avea ca echivalent Florența.
Bisericile bizantine erau decorate cu picturi magnifice, din care azi putem admira doar mici fragmente.
Strălucirea orașului ajunge la apogeu sub împărații Ioan VI Cantacuzino și Manuel II Paleologu, care își făcuseră studiile la Paris. Dar cea mai mare personalitate a orașului ramâne filosoful și umanistul George Gemistos Plethon, care a trăit aproape 100 de ani.
A venit momentul să vorbim despre otomani, subiect spinos în istoria Greciei. Ei cuceresc orașul în 1460 și, inevitabil, bisericile se transformă în moschei, iar palatele sunt ocupate de pașe.
Partea bună este că otomanii au dezvoltat aici manufacturi de mătăsuri, ceea ce ridică nivelul orașului. Ulterior, a fost ocupat de venețieni, distrus de ruși și prădat de albanezi. Așa îl găsim noi astăzi.
Vom parcurge trei cartiere principale: la poalele muntelui, periferia cu locuințe burgheze și biserici, apoi orașul de sus aristocratic, iar în vârf de tot, cu o frumoasă priveliște, castelul nobiliar.
Un mic muzeu pune la dispoziție toate explicațiile necesare. Câteva mănăstiri sunt chiar funcționale, opriți-vă acolo să vă trageți sufletul.
Călugărițele vă pot arăta lucruri de mână confecționate de ele și puteți cumpăra tot felul de mici suveniruri.
Potecile se dovedesc destul de dificile și recomand încălțăminte sport, dacă vrei să te cocoți până sus departe.
Lectură de drum:
Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)
ore de drum 