Drama, 2017
Dacă e să vorbim despre vinuri, cei mai mulți greci te trimit la Drama.
Această urbe provincială din nord-estul Greciei, acolo unde Macedonia tinde spre Tracia, și-a câștigat reputația de capitală viticolă.
Parcelele fiind mici, vinurile de calitate sunt produse în ediție limitată, așa că nu-i ușor să le găsești.
Multe au în compoziție soiul de struguri local asyrtiko, cel mai răspândit în zonă. Odată ajunși aici, vă propun ca seara să o consacrați Dramei, iar dimineața următoare antichității.
1.-Turul orașului presupune o plimbare lejeră în jurul parcului cu amenajările sale acvatice favorizate de cascadele Agia Varvara. Parcul cu vegetație bogată se învecinează cu hotelul de seamă al orașului, preschimbat dintr-o veche fabrică de tutun.
Decorul interior minimalist respectă rigoarea întreprinderii clasice.
Însă, dacă te îndepărtezi de acest mic nucleu central, decorul se schimbă dramatic.
Pe străzile istorice dai peste clădiri neoclasice de mare calitate arhitecturală lăsate în voia sorții, degradate, neîntreținute sau părăsite pur și simplu.
2.-Amfipolis, sit arheologic+muzeu, la 50 de kilometri sud de Drama, în estuarul râului Strymonas, l-am văzut a doua zi, toată dimineața.
Dată fiindu-i vechimea, îl străbat privind cu nesaț la toate aceste vestigii care-mi oferă din plin intensitatea energiilor elene. Coloniile grecești au fost semnalate în estuar de prin secolul 7(î.Hr.).
Peste alte două secole, atenienii au fondat cetatea propriu-zisă, iar mai târziu, după un alt secol, macedonenii conduși de Philippos și Alexandru pun stăpânire pe metropolă și o înscriu pe un trend vertiginos de prosperitate.
Grandoarea vestigiilor depun mărturie. Amfipolis rămâne pe val și sub romani, ca etapă strategica pe Egnatia odos. Chiar în acest port, Marc Antoniu și-a adunat flota care urma să-l înfrunte pe Octavian Augustus la Actium.
După cum vedeți, nu avem de-a face cu o destinație banală. Iar la scurt timp după aceea, în drumul său spre Phillippi, în anul 50, Sf.Apostol Pavel a făcut un scurt popas aici, contribuind astfel, și el, la faima acestei cetăți, care-și va păstra renumele și în perioada bizantină.
Mai întâi am vizitat muzeul compus doar din câteva săli. Am văzut câteva strălucitoare bijuterii din perioada elenistică.
M-a hipnotizat diadema somptuoasă cu fine lucrături aurite.
Statuetele nelipsite din orice muzeu grecesc aduc omagiu zeităților.
Situl este mai departe, însă la ghișeul muzeului ți se explică exact cum ajungi acolo. Pentru că se lucra încă la săpături, multe spații erau împrejmuite și am privit doar peste gard.
Am fost atenționați că există șerpi (ca în toate siturile grecești, de altfel). Am văzut, protejate sub copertine, câteva mozaice cu reprezentări animaliere.
Cum bine știu pasionații de arheologie greacă, nu starea vestigiilor contează. În iunie, la mijlocul torid al zilei, ierburile și mărăcinii uscați de soare răspândeau un miros vanilat. Pașii îți sunt încetiniți de intensitatea materială parfumurilor. Culorile florilor de câmp printre pietrele antice se înscriu în sinergiile verii în antichitatea elenă cu proporții cosmice.
3.-statuia gigantică a leului supranumit din Amfipolis, pentru că aici au fost găsite fragmentele reconstituite, e pe șoseaua principală spre Tesalonic.
Îl zărești printre bogatele ramuri ale copacilor, pentru că e la înălțime. Leul a fost reconstruit din marmură excepțională, pe baza unor elemente datând din epoca elenistică.
După un parcurs așa bogat, merităm o baie in mare. Golful Amfipoli are apa cea mai caldă în care te poți scălda în luna iunie în Grecia continentală. Șoseaua spre Kavala (pe care v-o propun ca următoare destinație) este chiar pe țărmul mării și te poți opri la întâmplare pe firul apei oriunde vezi o suprafață de nisip ademenitoare.
Lectură de drum:
Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)
ore de drum 