Mănăstirea Santa Creus

2016

Foarte aproape de Tarragona, în regiunea Catalonia, străbat drumeaguri lăturalnice. Petrecusem mult timp într-un oraș mare și poluat iar acum căutam clipe de liniște și curățenie spirituală.

Auzisem de mult de această veche mănăstire cisterciană.

Aici, în acest spațiu călugăresc depărtat de zgomotele lumii, gândirea benedictină e concentrată într-o grandioasă operă de artă religioasă impecabil conservată. În tăcere, celebrează ideile de rigoare sufleatescă și integritate.

Decorul natural este umbra binefăcătoare oferită de o mare varietate de arbori. Maslini, plopi, fagi.

Mănăstirea a fost înființată în 1150 și ocupată câțiva ani mai tîrziu de comunitatea călugărilor cistercieni.

Benedictin la bază, acest ordin monastic funcționează cu reguli stricte. Nu întâmplătoare, importanța politică și militară dobândită de mănăstire începând cu anii 1200, în vremurile cruciadelor. Regii, oamenii politici și marii conducători de oști veneau să-i consulte pe stareții de aici de câte ori ajungeau la strâmtoare, pentru că severitatea lor era o garanție morală.

Aici, aveau certitudinea că li se va spune adevărul și că vor fi îndrumați spre soluții juste.

Treptat, consultanța s-a transformat într-un curent de influență foarte serios și multe acțiuni și inițiative ajunseseră să fie supervizate din interiorul mănăstirii.

Din secolul 16, importanța acestui complex monastic s-a limitat a fi doar intelectuală, în virtutea imensei biblioteci care se acumulase, cu timpul, între zidurile ei.

În jurul mănastirii se construiseră chilii și dependințe, dar atunci când puținii călugări au plecat, în sec.19, soarta a pus la încercare locașul care a fost jefuit și distrus.

Din tot ansamblul montastic n-a mai rămas decât un banal catun. Acum e un centru cultural activ care organizează seminarii și cursuri, printre altele și unul de cânturi gregoriene, ale căror acorduri răzbăteau tainic în toate spațiile vizitabile.

Incintele de odinioară au devenit, azi, piațete. O mare poartă barocă le separă la intrarea în clădire. Fostele dependințe s-au transformat în mici prăvălii și localuri.

În piața mare se află impozantul palat abațial.

Pătrunzi apoi în misteriosul lăcaș monastic, în galeria prin care ai acces la cele cinci încăperi deschise turiștilor, la biserică și la două clausterii.

Spațiile au o geometrie variată, treci dintr-unul într-altul ca în lumi diferite. Când grandoare, când umilință și smerenie.

Pentru călugări, era un întreg univers. Noi îl vizităm pe-ndelete în două ore.  Suprafața este impresionantă și reflectă măreția din trecut și tot ce a însemnat pe plan spiritual așezământul cistercian.

Cele două grădinițe și colonada dantelată a clausteriilor descriu simplitatea vieții redusă la esență.