La băi

Sirmione, 2016

Romanilor le plăcea să petreacă mult timp scufundați într-o baie caldă. Și, în măsura posibilităților, să beneficieze, în tot acest timp, și de o priveliște magnifică.

Într-un noiembrie friguros am descins într-una dintre stațiunile termale vestite de la cel mai mare lac italian, Lacul Garda, în regiunea Lombardia.

Accesul e dificil încă din Evul Mediu, pentru că orașul a fost cetate cu funcțiunea strategică de a controla eventualii asediatori veniți pe lac.

Centrul vechi se află într-o limbă de pământ prelungită mult în azurul lacului.

Am făcut o lungă plimbare în circuit ocolind zidul istoric și clădirile pe o alee construită pe țărm, unde ai multe ieșiri la apă.

Pe pietriș, clipoceau vălurele ca în golful unei mici mări.

Identific, pe o stradă liniștită care duce spre livezile de măslini, casa unde a locuit Maria Callas în anii 1950, când petrecea mult timp aici la băi.

Vorbind despre romani, avem de văzut o vastă zonă arheologică. Aleea trece pe lângă palate care acum sunt hoteluri de lux, unde nu poți intra decât în calitate de oaspete.

Grota lui Catullo e un frumos parc arheologic cu ruinele unei vile din perioada imperială.

Proprietatea, de fapt un mic centru urban, se întindea pe o suprafață imensă, acum cultivată cu măslini.

Pe o stradă întreagă vezi ruinele magazinelor, toate acareturile necesare funcționării unei asemenea proprietăți.

Desigur că era dotată și cu o piscină naturală cu apă provenită direct din lac. Ocupanții vilei se puteau desfăta, din orice sală, cu o vedere fără egal.

M-am mulțumit doar să încerc lacul cu degetul.

Nu mi-a venit să cred cât de caldă era apa. Băile și tratamentele le amân pentru o vârsta mai liniștită.

Cumpărături:

Produse de îngrijire a pielii de la institutul termal din oraș, pe care le vezi în vitrine chiar în holul recepției.