Cairo, 2018
În Orient, cuvântul meu preferat este orientare. Printre altele.
Strazile din cartierul Khan el-Khalili, unde se află celebrul souk, sunt labirintice și pline de tentații.
Istoria lor e la fel de îmbietoare ca și produsele culinare.
În preajmă, localizez celebra stradă Gamaliya care a crescut de la sine pe urmele vechilor palate fatimide, cu moscheea sa celebră, frecventată de un larg număr de fideli.
Aici, în sufletul orașului, a locuit câțiva ani scriitorul Naguib Mahfouz, singurul egiptean recompensat cu premiul Nobel pentru literatură.
L-a inspirat universul uman de pe această stradă specială.
Din poveștile de familie pe care le-a dezvoltat în romane, am aflat multe despre mentalitatea cairotă.
Cărțile sale, interzise de cenzură, au fost publicate mai întâi în străinătate, mai ales la Beirut, apoi în Europa și, într-un târziu, în Egipt.
Cairo, dincolo de micile neajunsuri care țin de confortul pietonal, mi s-a părut un oraș cosmopolit și emancipat.
Pe strazi și în magazine, turistul e lăsat în pace (spre deosebire de Luxor si Aswan).
Am petrecut patru zile pline în Cairo și impresia generală a fost bună, datorită și ghidului deosebit de simpatic, competent și profesionist, Karim Serrie.
Deși pe străzi nu erau turiști mai deloc, n-am avut nici cel mai mic inconvenient. Dacă ești singur și te rătăcești, întrebi direcția și, ca oriunde în lume, ți se indică.
Pe una din străzi, observ că toată lumea cumpăra plăcinte cu brânză de la o tonetă. Am cedat ispitei. Brânza era aproape lichidă, ca o maioneză și era delicios.
Important e să le lași dus de val, m-am gândit eu atunci, mulțumită. Dintr-o băcănie alăturată, am cumpărat cafea proaspăt râșnită cu arome egiptene. Cu parfum de orient.
Lectură de drum:
Naguib Mahfouz, Children of Gabelawi
ore de drum 