Pirgi, Chios, 2017
Semiluna care desenează forma insulei Chios a predestinat-o destinului capricios care a legat-o de otomani.
Ne aflăm pe frontiera de est a arhipelagului grecesc.
În Orientul Greciei.
Giganticul ferry ne-a debarcat în partea de sud, în câmpie, astfel că am văzut cât de generos se întind plantațiile de mastic, un arbust rezistent, a cărui rășină aromată folosește la fabricarea multor produse alimentare, cosmetice și de îngrijire.
Locuitorii se ocupă în principal cu exploatarea masticului.
Am străbătut această zonă după ce, în prealabil, am vizitat o mănăstire înscrisă în patrimoniul UNESCO. (vezi https://wp.me/pamsq2-vt )
Aflasem despre acest cătun cu decorațiuni geometrice cocoțat în vârful unei coline, pe ruta care leagă cele două porturi principale de ferry.
Drumul șerpuieste pe o pantă nu foarte abruptă.
În vârf, te așteaptă surpriza.
Toate casele din sat, unele adevărate conace, sunt pictate cu motive geometrice în alb și negru.
Majoritatea sunt de închiriat.
Meștesugul implică o tehnică știută doar de ei, numită xista.
Mărturisesc că aici se simt mai puțin decât în restul insulei cele patru secole de dominație otomană.
Străduțele înguste sunt segmentate de bolte și balcoane cu ciorchini de roșii îmbibate de soare.
Cafenelele te îmbie cu aburii ieșiți din ibric pe sub bolțile de viță.
Măslinii domină regește peisajul, desenând un rotocol de umbră în jurul trunchiului brăzdat de vârstă.
Bătrânii stau pe bancă la poartă, unii au scos de vânzare produse preparate în casă, pe bază de mastic sau ce au avut și ei. În centru, ca o scenă, se întinde o vastă piață cu arcade și copaci cu ramuri bogate.
Într-un intrând misterios, pășesc pe o alee spre biserica Adormirii Maicii Domnului, în desăvârșita liniște a amiezii.
Lectură de drum:
Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)
ore de drum 