Exodos

Grecia, 2016, 2017, 2018, 2019

Zeii protectori ai străinilor, Atena Xenia și Zeus Xenios, cântați de Homer, îmi arată indicatoarele spre cele mai frumoase clipe ale verii, petrecute în răsfăț, lene și toropeală pe o plajă grecească, unde m-am oprit adeseori să privesc, să mă răcoresc, să citesc, să fantazez. În Elada, cel mai mult mă reconfortează decorul țărmurilor. De pe orice plajă, vezi undeva în zare un alt mal ademenitor și nu nesfârșitul vid al oceanului. Să pornim spre ele.

Chios

Prefer continentul, deși îl înșel adesea cu insule, spunea o prietenă scriitoare.

Cu insule din Egeea răsăriteană, în ce mă privește, unde dominanta nuanțelor de alb-azuriu a naturii maritime elene este cea mai intensă și unde prind la radio posturi turcești care-mi permit să mă scald în sincretismul orientului.

Corfu

Capitala, al cărui centru vechi este listat în patrimoniul UNESCO pentru conservarea istorică impecabilă, oferă din loc în loc mici breșe spre apă.

Fiindcă a fost mult timp o citadelă de cucerit, ieșirile spre larg le intuiesc timide.

Dion

Mă opresc pe o plajă sălbatică din apropierea templului unde Alexandru Macedon a mers să aducă ofrande înainte de a porni să cucerească lumea.

Templul îi este dedicat lui Zeus, se-nțelege, pentru că megaeroul nostru nu se închina oricărui zeu. Pentru mine, arheologia este punctul de pornire al unei aventuri intelectuale. Am fost răsplătită.

Egina

Nu în zadar Elada e privită ca un spațiu polimorf al credințelor și superstițiilor. Duhuri, farmece, divinație, credință viețuiesc în propriul meu lăuntru când mă aflu sub influența spațiului grecesc.

Și în iunie și în octombrie apa mării e primitoare.

Am poposit aici de două ori.

Eleusis

Dacă deconstruiești Grecia, vei vedea că rămân în final un măslin, o viță de vie și o barcă, spune Odysseus Elytis.

Țărmul din această mică localitate unde s-au celebrat în antichitate mistere greu de pătruns are o componentă sacră care nu există în alte parți pe conturul Mediteranei. Pe plaja din capătul străzii cu situl arheologic, m-am ambiționat să încerc marea cu degetul.

Glacială în octombrie.

Eubeea

Recitind fragmente de Lawrence Durrell dintr-o antologie dedicată Eladei, mă reîndrăgostesc pe negândite de Grecia,

lungă poveste cu neînțelegeri, împăcări, despărțiri și regăsiri, cu tot ce ține de iubire.

Mi-am reproșat că nu am explorat îndeajuns Eubeea. M-am limitat la cele două orașe principale,

Chalkis și Eretria

cu situl răscolitor de frumos despre care voi scrie cândva. The best is yet to come.

Kalymnos

Dificil de nimerit, după ce am traversat munții pe șerpuite drumeaguri prăfose, plaja are ca punct de atracție un restaurant de familie care ne aștepta cu un prânz bun.

Am petrecut acolo o jumătate de zi cu familia și prietenii din SUA și Germania, reuniți în golfulețul unde ancoraseră iahturi și veliere turcești.

Kefalonia

Una dintre insulele în care se presupune că Ulise ar fi făcut escală în periplul spre Ithaca natală aflata în vecinatate.

Mai mult ca pe orice alt mal mediteranean, mă simt parte integrantă din posesivul sintagmei mare nostrum.

O vagă boare apuseană se bănuiește în umblet.

Kos

Mă întâmpină la tot pasul biserici și temple care își dispută sacralitatea.

Pe plaja Agios Stafanos, închinătorul pricepe de ce soarele era zeificat.

Soarele elenistic e cel mai stralucitor, iar în Kos Town am găsit țărmul cel mai azuriu și apa cea mai turcoaz.

Nu întâmplător, în apropiere a fost înălțat un templu dedicat lui Apollo.

Keramoti

A fost plaja unde am trăit un eveniment epifanic.

De obicei, mă uit cu nostalgie spre corăbii, visând să mă îmbarc spre noi și necunoscute limanuri. Nu si aici.

Am celebrat unicul moment când, privindu-l, un vapor nu-mi stârnește dorul de ducă.

Rafina

A fost un țărm tomnatic de tranzit, intersecție universală unde, la răsăritul lunii, am stat îndelung ca să privesc luminile vapoarelor care intră sau ies din radă și avioanele care decolează sau aterizează.

Tot acest trafic intens îmi confirmă că apele Eladei sunt matriciale, aparțin omenirii în esența ei.

Samos

Cu întinderi vaste de plajă pe care le-am explorat în trei zile pline.

Având ca punct de pornire Kokkari, unde natura se confundă cu asprimea și gravitatea finisterului, am regăsit șarmul întremător al arhipelagului în Agios Constantinos și la maginea cartezianului Pythagoreio.

Mi-am amintit de experiența de catharsis când soarele cade vertical și topește totul fără cruțare, din povestirea Insula la amiază de Julio Cortazar.

În apropiere de Heraion mi-a tihnit cel mai mult pentru că am intuit aici un loc de întâlnire cu zeii, oricare ar fi ei.

Tesalonic

Prima carte din copilărie pe care am citit-o integral a fost Legendele Olimpului, iar zeii au devenit prietenii mei imaginari.

Promenada tesaloniceană o percep ca pe o plajă citadină improvizată, unde cel mai mult îmi place să stau să privesc trecătorii și să le citesc privirile. Ceea ce aflu mă conectează la energia zeilor.

Film de drum:

Gabriele Salvatores, Mediterraneo, 1991