Spre sud

Jerez de la Frontera, 2015, 2016

Serile andaluze au o strălucire care iese din interiorul culorilor. Întunericul este luminos, cerul bleumarin e luminos, verdele închis al vegetației la fel.

Jerez nu este în prima linie a litoralului.

Se află în apropiere de Cadiz care, fiind port, are un element de atracție în plus, dar Jerez întoarce spatele oceanului cu indiferență. Greu de crezut, nu?

Prima dată am ajuns cu avionul, cu un zbor de la Madrid (o oră), și am aterizat pe aeroportul care se află doar la câțiva kilometri de oraș.

Un aeroport nou, cochet, cu personal de ispravă. Biroul de închiriere de mașini e chiar în holul de livrare a bagajelor, astfel că poți face ambele operațiuni simultan. Prima impresie, când pornești spre centru, este de oraș exotic, aerisit, prietenos, elegant.

A doua oară am fost primăvara. Era o seară luminoasă de aprilie, cu apus prelung. Deși în sudul Spaniei se cinează târziu, după miezul nopții nu mai era nimeni pe strazi. Poți să contempli nestingherit luminile clădirilor istorice amenajate într-o scenografie feerică.

Ca monumente, sunt multe de văzut pentru că urbea și-a pastrat intact patrimoniul arhitectural gotic, cu multe biserici ridicate după reconquista spaniolă și alungarea maurilor.

Pentru că negoțul merge bine, străduțele medievale sunt pline de viață, de dimineața până noaptea grupuri de petrecăreți zăbovesc în fața localurilor.

Ce am văzut:

Mănăstirea Santo Domingo, fondată la 1264, anul reconquistei. Printre cele mai vechi și mai frumos renovate din Spania. Clausteriul, în stil gotic andaluz, este solemn, minimal, spațiul perfect în care îți adăpostești gândurile.

Biserica San Miguel, cu statuia sfântului Iosif pe fațadă, plasată sub o arcadă flancată de două turnuri solide. Turnul este compus din trei corpuri suprapuse, decorate cu azulejos albastre, tipice pentru Jerez.

Palatul renascentist Cabildo, fosta primarie, cu două statui pe fațadă, reprezentând doi eroi, Hercule și Iulius Cesar. Galeria cu trei arcade susținute de coloane delicate contrastează cu soliditatea pe care o inspiră stilul palatului.

Catedrala, în al cărei turn putem recunoaște fostul minaret al moscheii. Decorația e barocă, opulentă, cu tonalități de culoare.

Alcazarul este cel mai vechi și mai fascinant complex monumental din Jerez.

Ansamblul de edificii și grădini facea parte din imensa incintă fortificată ridicată de arabi în secolul 12.

Moscheea cu sala de rugaciune octogonală reflectă forma cerului în viziunea islamică.

În grădini se află băile arabe, cu bolta decupată în forma stelelor. Cerul le era un spațiu familiar.

Mai departe, rătăcești printre minuscule fântâni și aranjamente de apă cu arhitectură arăbească.

Datorită apei, plimbarea prin grădini e purificatoare și energizantă.

Designul acvatic e cel mai armonios pe care l-am văzut în Spania, la scara sa de mărime, pentru că Alcazarul din Sevilla sau Alhambra au o altă dimensiune.

În aprilie, florile erau în plenitudinea formei și a parfumului.

Spaniolii se mândresc mult cu vinul de jerez (xeres), pe care englezii l-au adoptat sub denumirea de sherry, asigurând pentru totdeauna prosperitatea orașului. Încă din perioada Renașterii, Shakespeare îl lăuda pe motiv că ,,dezleagă limba și spiritul”. Tot o emblemă a orașului sunt caii de rasă andaluză care garantează spectacol pe timp de fiesta.

Pentru amatorii de xeres, există posibilitatea de a vizita una din nenumăratele bodegas, cu tur explicativ și degustare. Producătorii au creat pe plan local adevărate imperii, vinul de xeres este o industrie, iar importatorii englezi s-au instalat aici încă din secolul 18, ca să aibă prioritate absolută asupra celor mai bune produse.

Peste tot, serviciile au fost fără cusur. În cele trei sejururi scurte pe care le-am avut, am stat la hoteluri diferite, toate impecabile. Iar gastronomia, oriunde ai alege, excelentă!