Mexic 10+

2019

În februarie-martie, am parcurs aproape jumătate din Mexic, pe ruta Ciudad de Mexico-San Juan de Chamula-San Cristobal de las Casas-Palenque-Campeche-Merida-Valladolid-Chetumal-Tulum-Cancun.

Am selectat câteva adrese unde mă voi întoarce și data viitoare.

1.La Tozi Galleria hotel** San Cristobal de las Casas.

DSCN4060

Un hotel nou, ținut de tineri entuziaști. Simplu, minimal, cu un mic restaurant la etaj. Oaspeții sunt primiți călduros de Ana, directoarea hotelului. Ca gest de bun-venit, ni s-a oferit o cafea bio, provenită dintr-o fermă de la marginea satului. A fost prima dată când am băut cafea mexicană proaspătă. O savoare puternică, amplificată de peisaj și de ambianța terasei cu vedere. Tot pe terasă, Alejandro din Oaxaca, student la management, ne-a servit o cină romantică sub stele, atent la toate detaliile. Și tot el s-a trezit la 5,30 dimineața ca să ne ajute cu bagajele și ne țină companie pina la venirea mașinii. Hotelul are propriul atelier yoga și energii pozitive din belșug!

2.Winika Alterra hotel*** Palenque.

DSCN4199

Bun venit în plină junglă !, cu toate zgomotele sălbăticiei și ale fermelor de pe dealurile din jur. Mireasma plantelor exotice din jurul piscinei confortabile creează un adevărat paradis complet izolat de toate neajunsurile urbane. Camerele sunt bungalow-uri individuale, cu o terasă amplă și comodă. Am adormit ascultând zgomotele nopții.

3.Colon Te Origen hotel*** Valladolid.

DSCN5217

În plin centru, cu grădina sa luxuriantă, este o oază exotică. Restaurantul, aflat pe marginea piscinei minuscule, are o listă simplă, iar serviciul este excelent.

IMG_2431

Micul dejun respectă calitatea, iar camera este decorată elegant. Dar nu prea am stat la interior.

4.Restaurantul La Casona de Valladolid.

IMG_2426

O instituție culinară tradițională în centrul orașului, într-o grădină liniștită, unde poți degusta toate felurile specifice bucătăriei regionale. Chiar în perimetrul restaurantului se află un mic sanctuar.

img_2428.jpg

Felurile sunt servite popular, foarte pitoresc.

5.Restaurant Villa Maria Polanco din Mexico City este un local clasic tradițional, cu program de muzică mariachi live de foarte bună calitate și cu repertoriu bogat.

IMG_2326

O adevărată desfătare. Artiștii vin la mesele clienților și îți interpretează piese la cerere. Lista culinară e deosebit de amplă, iar mâncarea de mare finețe și savuroasă.

6.El balcon de Zocal.

DSCN3520

Restaurantul se bucură de cea mai frumoasă priveliște asupra pieței Constitucion din Mexico City. N-aș fi aflat de acest loc special fără recomandarea prietenilor mei mexicani Cecilia și Ruben, pe care îi cunoscusem cu un an înainte pe un zbor Paris-Munich. Chef-ul care creează pentru acest restaurant este o celebritate din topul celor mai buni bucătari din Mexic. Felurile de mâncare sunt minimaliste, elegante, surprinzătoare și delicioase.

7.Almina Chetumal.

img_2442.jpg

Un restaurant aflat în incinta unui hotel, cu vedere la marea Caraibelor. Granița cu statul Belize e doar la câțiva kilometri.

img_2443.jpg

Drumul trece chiar pe lângă mica terasă a restaurantului. Mâncarea este regional-maritimă, cu feluri de pește crud și gătit, de o calitate perfectă.

IMG_2444

Ambianța se poate descrie prin acea combinație adâncă și misterioasă între provincial și internațional, specifică localităților mici de frontieră.

8.NU, restaurantul nr.1 din Tulum, din Yucatan Peninsula și în top 3 din tot Mexicul.

IMG_2467

Am cinat aici două seri la rând și am avut plăcuta surpriză ca barista să fie o domnișoară din Turda, Erika, foarte draguță care, aflând de la maître d’ că suntem români, ne-a oferit o tratație din partea casei. Erika lucra în Mexic de opt ani și era fericită.

IMG_2452

Ca mulți alții, și ea mi-a confirmat că denigrarea turistică a Mexicului nu are nicio bază reală. Mâncarea a fost elegantissimă.

IMG_2468

Serviciul nu era foarte implicat, cu excepția Erikăi și a colegului ei de la bar, un baiat din San Cristobal de las Casas care ne-a mulțumit că fusesem asa încântați de regiunea lui natală, Chiapas.

9.Fred’s House Cancun este locul cel mai la modă din faimoasa stațiune de la Caraibe.

IMG_2477

Amplasat strategic cu vedere la apus, pe țărmul lagunei Nichupté, pe vizavi de înșiruirea de hoteluri cu ieșire la plajă. Am stat chiar pe terasă în prima linie, având norocul să ni se rezerve o masă bună, altfel interiorul arată destul de banal. M-a destabilizat dimensiunea porțiilor, XXL în stil american. Dar ai ce vedea. La un moment dat, pe sub nasul nostru a plutit, câteva minute, un crocodil uriaș.

IMG_2481

Ambianța și peisajul sunt excepționale, dar serviciul nu e la același nivel.

10.Dulceria de Celaya din Mexico City, o cofetărie tradițională, de familie, înființată în 1874.

DSCN3937

În apropiere de piața Zocalo, am descoperit la întâmplare acest templu al dulcegăriilor de tot felul, cu ornamentația originală în stil art deco.

DSCN3939

Am luat mici produse fără să am habar, un fel de biscuiți, altele cu pasta de migdale sau de cocos, de cafea sau fistic.

11.Cofetăria El Colon, pe sub arcadele care acoperă trotuarele istorice din centrul orașului Merida (Yucatan) datează din 1907.

dscn4864.jpg

Va fi greu să reziști tentației la oferta lor de înghețată și prăjituri de casă preparate chiar acolo în laborator.

12.În periferia metropolei Mexico City, la San Agustin Acolman, am servit un prânz frugal de mici gustări la un local aflat pe colțul străzii, chiar vizavi de fosta mănăstire.

dscn3789.jpg

Era simplu și modest, dar de o curățenie impecabilă. Am ales clătite fine de mălai din diverse sortimente de porumb (mexicanii cultivă porumb de cinci culori!) preparate afară la o plită, umplute cu brânză sau carne de pui sau porc.

DSCN3790

Nu mai știu cum se numea localul, dar este singurul cu o mică terasă, deschis tot timpul.

DSCN3782

Probabil Acolman, ca toate micile comerțuri din jurul bisericii.

Va urma, pe larg, toată călătoria!

Octombrie

Gelibolu, 2018

Punct de importanță strategică maximă între două continente și trei mări, strâmtoarea Dardanele a atras invidia multor nații care voiau să aibă control comercial asupra transportului maritim în Levant.

DSCN1754

 

Lupta pentru supremație i-a implicat pe greci, perși, bizantini, otomani, ruși, dar și pe vest-europeni.

DSCN1747

 

Traficul maritim care folosește astăzi această rută este impresionant.

DSCN1750

Am petrecut o zi la Gelibolu (Gallipoli), un mic port romantic la Dardanele, la porțile Europei, înainte de a traversa pe malul asiatic.

20181015_180732

 

Ca în orice port, comerțul este înfloritor.

20181015_174917

Prăvalii îmbietoare, standuri, vitrine prospere, belșug. Marfa dă pe dinafară, – pe o parte și pe alta a străduțelor istorice, – tot ce-ți poftește inima! Locul ideal de făcut cumpărături.

20181015_180557

Am constatat că oferta s-a dovedit foarte corectă la preț, comparând și cu alte orașe. Centrul, deși mic, este foarte pitoresc, o imagine balcanică fremătând de energii. Te ia pe sus, oricât de moleșit ai fi. Un oraș anti-depresie. Chiar și doar scriind despre el, după șapte luni, mi se reîncarcă bateriile.

20181015_175334

Gelibolu este și locul de baștină al marelui navigator, amiral, geograf, cartograf Piri Reis, care a realizat, în secolul 16, prima hartă otomană a lumii noi.

20181015_180920.jpg

Am rezervat pentru cină, prin recepția hotelului, o masă cu vedere marină la Ilhan Restaurant, chiar în port.

20181015_183928

Am apreciat calitatea și varietatea peștelui proaspăt, printre care tonul pescuit local.

20181015_180543

Se întunecase de mult când am pornit spre hotel, aflat la periferie, tot oprindu-ne pe drum să mai cumpărăm una-alta. Însă, oricât de târziu străbați bulevardele pe jos, te simți în absolută siguranță pentru că orașul, având importanță strategică, este bine supravegheat.

DSCN1753

Marea, în octombrie, e un pic rece pentru scăldat. Dar dimineața devreme, o plimbare pe plajă, în aerul iodat, sună a paradis.

20181015_155324

De la Gelibolu, pe partea europeană a Dardanelelor, am traversat cu un ferry în portul Lapseki, pe partea asiatică. Am admirat doar din exterior citadela Cimenlik, care a jucat un rol important la căderea Constantinopolului.

20181015_142324.jpg

Apoi, din portul Geyikli, am luat un alt ferry spre insula Bozcaada, aflată la doar jumătate de oră de continent.

DSCN1756

Ambianța pe vapoarele turcești de linie este confortabilă și prietenoasă. Vapoarele păreau nou-nouțe și de o curățenie ireproșabilă.

20181016_103137

Tarifele traversării pentru pasageri+mașină sunt accesibile, iar localnicii, foarte comunicativi, cu un adevărat simț al ospitalității, te îndrumă binevoitori dacă te simți dezorientat.

 

Luna

Peniscola, 2016

Localizare: pe Costa de Azahar, la 140 km de Valencia.

ian.2016 630

De văzut: citadela, castelul, portul, satul istoric, plaja.

ian.2016 629

Povestea: din cauza conflictelor catolice, la Avignon s-a înființat o a doua instituție papală în afară de cea de la Vatican.

ian.2016 623

În orașul din sudul Franței, a fost ales papă un spaniol, Pedro de Luna, cunoscut sub numele de Benoît XIII. După ce a fost destituit, Papa Luna s-a retras de la Avignon chiar aici, la Peniscola.

ian.2016 625

Ambianța: centrul istoric înconjurat de ziduri ocupă o peninsulă stâncoasă, dominat de austera fortăreață a lui Benoît XIII.

ian.2016 627

E ușor de ghicit rolul său militar și comercial datorită situării strategice pe înălțimi.

ian.2016 622

Castelul a fost edificat de cavalerii din ordinul Templier în anii 1290, iar meterezele pe care ne putem plimba azi au fost construite în secolul 16 de un inginer italian.

ian.2016 618

Partea de jos a edificiului era ocupată de gărzile de apărare.

ian.2016-615.jpg

În centrul curții se înalță capela, iar în turn se află, izolat, biroul fostului papă, un mare erudit, de formație jurist ecleziast.

ian.2016 621

Dând ocol citadelei, vedem o poartă ciudată, împodobită cu o semilună, blazonul antipapei.

ian.2016-624.jpg

De-a lungul vremii, aici au trăit comunități de origine iberă, feniciană, greacă, romană, arabă.

ian.2016 619

Influențele lor le-am observat plimbându-mă pe străduțele întortocheate din orașul vechi, după ce am vizitat încântătorul castel.

 

Aripi

Tarquinia, 2018

Motivul concret pentru care am vizitat Tarquinia (regiunea Lazio), sunt tombele etrusce înscrise în patrimoniul mondial UNESCO și  Muzeul arheologic național cu delicatul său exponat, căluții cu aripi.

20180904_103744

Orașul are originile în secolul 9 î.Hr., și toate aceste secole de istorie ne deschid tezaure uimitoare.

20180904_111301.jpg

Palate, biserici, muzeu – sunt toate ușor de găsit. O surpriză a fost vederea mării, aflată la doar cinci kilometri.

20180904_091902

Cautând cu privirea spre depărtări, îi vei zări panglica albastră la capătul străzilor, dincolo de îmbelșugata câmpie din Maremma. Deși septembrie, ziua se făceau spre treizeci de grade.

20180904_103535

Cele optsprezece turnuri semețe îmi servesc ca puncte de orientare, deși perimetrul centrului e mic, se poate parcurge într-o jumătate de oră de la un capăt la altul.

20180904_111729.jpg

Am stat la un B&B amenajat într-un apartament împărțit în camere individuale. Pe fereastră vedeam clădirea muzeului, un fost palat.

20180904_072522.jpg

Gazda noastra se numea Francesca, iar apartamentul îi aparținuse bunicii ei. Întrucât zona centrală este parțial interzisă circulației, am lăsat mașina în parcarea gratuită aflată la doar trei minute pe jos, dincolo de poarta istorica a orașului, într-un pâlc de copaci umbroși. Locurile de parcare delimitate în alb sunt gratuite în acest gen de parcări gigantice, iar cele albastre sunt cu plată.

20180904_092211

Tot Francesca ne-a recomandat mai multe pizzerii pentru cină, sfătuindu-ne să evităm localurile alflate în centru, cu vedere superbă la monumente, care servesc, de fapt, pizze congelate. Așa că i-am urmat sfatul și n-am regretat. Am ales Il Falchetto și fost cea mai bună pizza pe care am savurat-o vreodată în Italia.

20180904_103143

Muzeul Arheologic Național l-am vizitat dimineața la prima oră, când salile erau goale. O aură de energie parcă învăluia vasele antice grecești de ceramică pictată din Corint. Rarități erau și cele etrusce locale. La etajul doi, într-o dispunere scenografică spectaculoasă, vedem faimoșii cai înaripați, care provin de pe frontispiciul unui templu din vechea cetate. Erau mai mici decât îmi închipuisem.

20180904_101908

Cea mai frumoasă biserică din oraș nu e Domul din centru, ci Santa Maria di Castello, datând din 1120, aflată spre mahala.

20180904_111650.jpg

Ajungem la ea pe niște străduțe înguste, printre case medievale modeste și solitare.

20180904_110514.jpg

Primăria (Palazzo comunale) este în piața centrală frumos urbanizată. Ca pieton, ești răsfățat, ți se pune la dispoziție toată scenografia Evului Mediu. De aici, o iei la dreapta și ajungi la San Francesco, o discretă mănăstire cu siluetă singuratică.

20180904_112518

De aici, poți parcurge pe jos, în 15 minute, drumul la faimoasele tombe etrusce. Descrierea lor, în curând.

Adrese utile:

Pizzeria IL FALCHETTO

20180903_200004.jpg

Pasticeria artigianale ROYAL (vizavi de pizzeria menționată), unde selecția de fursecuri este delicioasă.

Lectură de drum:

Marguerite Duras, Les petits chevaux de Tarquinia

Habibi ?

2018

,,În Egipt, doar umbra e pe gratis.’’ (din înțelepciunea populară cairotă)

20181201_105038

Călătorilor interesați de civilizație egipteană le recomand Museo Egizio din Torino, foarte complex, bogat, variat.

20181205_120051

Celor cu adevărat pasionați, seduși de chemarea Egiptului, le aduc la cunoștință câteva informații rezultate în urma unui tur de două săptămâni în Egipt, pe care l-am făcut în decembrie 2018 pe traseul următor: Cairo (Saqqara-Memphis-Dahshur-Gizeh) / Luxor / Asswan (Kom Ombo-Philae-Kalabchah-Sf.Simeon-Barajul Nasser) / Abu-Simbel / Sharm-el-Sheik / Sf.Ecaterina din Sinai.

20181207_151849

Mulți amici m-au întrebat despre capcane, pericole, înșelătorii pe care le ai de înfruntat, ca să fiu sinceră, la tot pasul.

20181205_123910

Cu unele m-am confruntat personal, despre altele m-au avertizat cu bunăvoință ghizii pe care i-am avut la Sharm-el-Sheik și Cairo.

20181205_142126

Pe tot traseul, e cumplit de stânjenitor să constați cum, din cauza sărăciei, oamenii își pierd demnitatea, fapt care contrastează cu farmecul și valoarea siturilor. Ca și cum indivizii ar fi incompatibili cu spațiul ce le-a fost hărăzit.

20181207_151047

 

Iată câteva împrejurări în care să fii vigilent, ca să nu dai de belea sau sa cheltui mai mult decât e cazul.

20181206_080500

-în aeroportul din Cairo, la intrarea în holul de sosiri, de îndată ce ai debarcat, trebuie să achiți la un ghișeu de bancă viza de douăzeci și cinci de dolari US, înainte de a trece de controlul de pașapoarte. Doar posesorii de pașaporte din țările musulmane sunt scutiți. Vei fi abordat de agenți de turism insistând să te ajute cu această formalitate, fără să menționeze că serviciul lor e contra cost. E inutil să accepți, pentru că, în două minute, ai rezolvat singur. Prima lecție: în Egipt, nimeni nu-ți face un serviciu dezinteresat.

20181207_145732

-la celebrele piramide de la Gizeh, la intrare, ești rugat să prezinți biletul la control. Este un fals control. Dacă faci greșeala să-l dai din mână, trebuie să plătești ca să-l recuperezi. Adevăratul control, (și singurul !) se face de către angajații ce poartă uniforma sitului, doar când ajungi la Barca Soarelui. Până acolo, nu-i nevoie să arăți nimănui biletul de intrare.

20181201_131112

-supraveghetorii din siturile turistice te hărțuiesc ca să-ți facă poze. Trebuie să știi că e contra cost. La fel, dacă te abordează copii dornici să se fotografieze cu tine, îți vor cere bani.

20181201_104811

-localitățile cele mai ostile turiștilor: Luxor și Asswan, unde nu te sfătuiesc să angajezi ghizi egipteni care să te însoțească la monumente sau prin oraș. Cel mai bine e să vii cu grupul și ghidul tău din țară sau cu o persoană care a mai fost și e la curent cu evoluția tertipurilor de a extorca bani de la turiști.

20181206_163910

-la unele obiective turistice, ghidul îți solicită cinci euro de persoană pentru supraveghetorul unor tombe, pretextând că la ghișeul de bilete nu au avut bilete imprimate cu prețul real, ci doar cu valoare scăzuta, restul fiind obligat să-l plătești cash la intrarea în tombe (Luxor)

20181205_122542.jpg

-ghidul îți schimbă traseul, pretextând că drumul e în lucru, obligându-te să traversezi Nilul cu barca, pentru un preț suplimentar față de costurile deja achitate agenției (Luxor)

20181204_112237

-ghidul îți modifică programul stabilit, pe motiv că-ți oferă, ca bonus, o vizită în ,,muzee” de parfumuri, papirusuri, artizanat (în realitate, magazine care comercializează marfă chinezească). Chiar dacă nu cumperi nimic, se pierde foarte mult timp cu vizita în aceste locuri, iar ghizii sunt plătiți de comercianți doar pentru că te aduc acolo (Luxor).

20181203_093832

-când primești rest de la cumpărături, muzee etc., ți se dau bancnote scoase din circulație sau bancnote de valoare inferioară (cum ar fi cincizeci de bani în loc de cincizeci de lei).

20181207_151815

-atunci când plătești și înmânezi comerciantului suma convenită, ți se înlocuiește chiar sub nasul tău, cu o îndemânare uluitoare, o bancnotă de 50 (sau 20), cu alta inferioară, explicându-ți că ai confundat bancnotele deși, evident, le-ai dat bancnota corectă.

20181206_074742

-la Luxor, dacă închiriezi o trăsură, nu poți controla traseul și esti condus acolo unde vrea vizitiul. În majoritatea cazurilor, turiștii sunt duși direct la bazare sau târguri. El percepe comision chiar dacă nu cumperi nimic. Pretextul ca să te convingă să arunci o privire ? îți spune că doar în acea zi are loc târgul (bazarul), ești norocos, ce mai !

20181204_112457

-dacă te arăți interesat să faci un tur cu trasura la Luxor, prețul pe care ți-l anunță la pornire e pentru o trăsură (5-10 euro). În realitate, la sfârșitul plimbării, ți se spune că prețul anunțat era, de fapt, pe persoană și se înmulțește cu numărul de pasageri care au făcut plimbarea, indiferent cât de explicită și clară a fost discuția inițială.

20181205_111719

-ca femeie occidentală, ar fi de preferat să nu călătorești singură. Dacă te îndepărtezi de grup și faci câțiva pași de capul tău, localnicii te împresoară, te hărțuiesc, te ironizează, în ciuda faptului că porți îmbrăcăminte adecvată unei țări islamice. Devii ținta batjocurii lor până când reușești să te sustragi, cel mai simplu luând-o la sănătoasa.

20181205_142022

Din păcate, atitudinea pe care o au egiptenii față de turiști nu-ți permite să te bucuri relaxat de patrimoniul istoric/cultural imens și să profiți din plin de vacanță.

20181205_080908

Unul dintre ghizi ne mărturisea, jenat, despre dezintersul și ignoranța concetățenilor săi față de propria lor istorie. Nu întâmplător, Egiptul ocupă ultimul loc în lume la evaluările privind nivelul de educație, fapt care se reflectă în viața de zi cu zi.

20181207_094019

Cât despre comportamentul cu turiștii, fie că se manifestă cu ostilitate nedisimulată sau cu un servilism ipocrit și exagerat, nu ai confort sufletesc. Însă, în ciuda acestor inconveniente, Egiptul merită vizitat !

 

habibi=formulă de adresare afectuoasă (drăguțule, scumpule), pe care ghizii egipteni o folosesc să se adreseze clienților străini.

Lectură de drum:

Alaa al-Aswani, Blocul Iakubian

Normand

Harcourt, 2016

Aliénor d’Aquitaine a trecut pe aici. Și fiul ei, Richard Inimă de Leu.  Ținutul te vrăjeste. La fel ca toată regiunea Normadia, calmă, liniștită, cu mici cătune care au povestea lor adâncită în istorie. Drumuri de țară neumblate desenate pe văile râurilor pline de verdeață, păduri, vegetație bogată și îngrijită ambiental. Natura este generoasă. Aceste pământuri, disputate de secole întregi, au fost împărțite în vechime de vikingi, între ei și aliații lor.

20160818_162450

Cel mai bine ar fi să ieși de pe autostrăzi și să o iei la întâmplare pe drumuri înguste, dar excelent întreținute. Mergi unde te duce drumul și vei avea surprize dintre cele minunate. Așa am ajuns la Harcourt.

20160818_163142.jpg

Centrul minuscul are o biserică din secolul 13, cu un turn clopotniță pătrat, cu zidurile înnegrite de timp.  Interiorul contrastează prin strălucire.

20160818_163556.jpg

Castelul familiei Harcourt și parcul său de o sută de hectare reprezintă punctul major de agrement pentru întreg ținutul, iar în sezonul vacanței de vară, pentru turiștii de prin Germania, Olanda și Anglia.

20160818_162851.jpg

Întemeiat în secolul 12 de Robert II de Harcourt, camaradul de arme al lui Richard Inimă de Leu, construcția intimidează prin apectul său milităros și auster. Abia în secolul 17, prințesa de Lorraine l-a transformat în locuință, cu toate utilitățile necesare.

20160818_162931

Și azi, castelul are alura unei cetăți impozante, fiindcă își păstrează incinta fortificată de la origini, cu o alee de promenadă care-l înconjoară. Poți pătrunde pe o intrare de lângă donjon prevăzută cu un podeț, pe deasupra șanțului de apărare. Curtea de onoare a fost amenajată ca o adevărată gradină botanică formată din peste patru sute de specii de arbori aduși din lumea largă, printre care cedri de Liban de peste o sută de ani, cu potecile corespunzător semnalizate și indicații despre tot ce vezi.

20160818_162542

O plimbare istorică prin sat îți dezvăluie și alte atracții, cum ar fi cele gastronomice. Vă recomand produse regionale care au la bază merele: jeleuri, cidru, calvados.

 

16 dintr-o expoziție

Paris, 2019

Din cele douăzeci și șapte de mii de tablouri aflate în colecția muzeului Pușkin, la Moscova, două sute au ajuns la Fundatia Custodia din Paris (rue de Lille, 121), până în 12 mai 2019. Niciodată până acum n-a mai călătorit în Occident un număr atât de mare de lucrări aparținând muzeului rus.

M-am delectat cu această expoziție și am ales câteva compoziții rare de grafică, acuarelă și pictură semnate de mari maeștri, cele care mi-au plăcut cel mai mult. Vi le prezint și vouă, cu mica lor poveste.

Ați întâlnit vreodată o sibilă ?

IMG_2948

Nu v-ar strica, pentru că sibila are darul profeției. Dar, vă previn, nu-i ușor să-i descâlcești vorbele. Cea de aici are o vârstă venerabilă, e din secolul 15 și e solitară. De obicei, ele se prezentau într-un grup de douăsprezece, nu întâmplător în perfectă simetrie cu cei doisprezece apostoli. Aceste personaje, precum și oracolele din cărțile sibilinice, au fost integrate în iconografia creștină.

Atracția Orientului se înfiripă în arta occidentală prin anii 1400.

IMG_2949

Un bărbat cu turban, probabil un meșteșugar, artizan sau esoterist, desenat de Schongauer, în Alsacia, este un personaj misterios.

Dintr-o fermă atribuită lui Bloemaert, de la sfârșitul anilor 1500, emană o melancolie parfumată cu rafinament.

IMG_2956

Subiectul, ferma în stare precară și cei doi păstori pe marginea drumului, e de o banalitate contradictorie. Detaliile, nu. Fiecare element are, separat, o forță care susține filosofia compoziției.

Pieter de Molijin din Harlem, unul dintre reputații peisagiști olendezi din secolul 17, este maestrul vântului și al ploii, specifice acestui ținut.

IMG_2954

Artistul se concentrează asupra efectelor atmosferice, astfel încât cerul este personajul principal. Furtuna, cu ploaia căzând în rafale pe diagonală, te integrează în vârtejul lor.

Este aici și Avercamp, marele maestru al peisajelor de iarnă.

IMG_2957

Un vapor încărcat de furaje lângă Ouderkerk. Câmpia neerlandeză fără sfârșit. Oglinda apei, bruma din aer. Când natura îți pune la dispoziție atâta poezie, totul pare simplu.

Olanda era vestită încă din anii 1600 pentru kermesele și moravurile lejere.

IMG_2951

De la Adriaen van Ostade primim un desen-acuarelă compus cu finețe și umor. O scenă din viața cotidiană a unei ferme din Țările de Jos. Am remarcat atenția acordată detaliilor scenografice de costumație.

Întoarcerea din Egipt, de Rubens.

IMG_2952

O raritate și o capodoperă din 1614. Sfinta Familie este înfățișată într-un desen executat cu linii rapide, parcă schițat în viteză, respirând cu sufletul la gură nerăbdarea întoarcerii acasă. De fapt, autorul ne povestește un episod autobiografic. Rubens a trebuit să părăsească Flandra cu toată familia ca să scape de persecuția protestanților.

Un peisaj imaginar de Allaert van Everdingen.

IMG_2953

Suntem invitați să admirăm o fortăreață părăsită pe malul unui râu pe care plutesc diverse ambarcațiuni, în acord cu silueta unor turle de biserici și mori de vânt. Se pare că artistul s-a aflat toată viața în căutarea peisajului ideal. L-a gasit în Țările de Jos.

M-am întrebat dacă nu cumva e cam mult spus Kermesa din sat ca titlu al compoziției grafice a lui Jan van Goyen.

IMG_2958

Exuberanța și dănțuiala dionisiacă a sărbătorilor flamande pare destul de estompată și rezervată, mai ales că trăsăturile chipurilor sunt neclare. Ideea e mai mult de personaj colectiv într-o reuniune negustorească. Prin singularitatea lui, tabloul e dintre cele mai valoroase.

Charles-Joseph Natoire, artist din secolul luminilor (anii 1700) surprinde esența vieții pastorale franceze într-o compoziție detaliată în care se verifică binecunoscutul dicton ,,heureux comme Dieu en France’’.

IMG_2955

În Franța, în așa-numitul mediu rural, găsim de toate: un castel aristocratic, câteva așezăminte spirituale (colegială, mănăstire, abație), fortificații, pășuni pe care pasc turme sănătoase, localuri unde poți savura delicatese. Acum, ca și atunci.

N-a fost nevoie să citesc eticheta explicativă, pentru că personajele pictate din spate sunt marca lui Caspar David Friedrich.

IMG_2962

Cei doi domni ne invită la o clipă de contemplare și par foarte absorbiți în meditație. George Banu, cunoscut om de teatru și critic de artă, a editat un album special pe acest subiect, cu titlul Spatele Omului.

O foaie cu o dublă acuarelă de Karl Briullov, destinată să ilustreze atlasul călătoriei în Grecia, din 1835, a lui Vladimir Davydov.

IMG_2967

Jurnalul lui Davydov ne dă indicii despre peisajele care au inspirat cele două acuarele. Prima reprezintă o furtună pe muntele Diaforti, considerat de către arcadieni ca fiind reședința lui Zeus. A doua redă același peisaj pe vreme însorită. Efectele dramatice sunt cu adevărat jupiteriene!

Pictorul francez Eugene Delacroix este cunoscut ca un mare călător în spațiul oriental.

IMG_2964

Acest Arab odihnindu-se în natură a fost produs în timpul voiajului său în Maroc și Algeria, în 1832. Nu persoana pictată contează, ci starea sa de spirit de moleșeală, indiferență, nepăsare. Nu vrem să știm cine e arabul, pentru că doar atitudinea lui ne interesează. E molipsitoare. Noi de ce n-am face o siestă?

Altfel stau lucrurile cu Noapte (turcoaică adormită) de Karl Briullov.

IMG_2965

Ceaiul, papucii, ghiveciul cu florile pe pervazul străjuit de grilajul ferestrei, broboada care îi servește ca șorț, turbanul sunt detaliile grațioase care m-au fermecat. Considerat primul pictor rus de renume internațional, Briullov a întreprins o călătorie în Turcia și Grecia în 1835, după ce a studiat cincisprezece ani la Roma

Dimineață grecească la Miraka, tot de Karl Briullov.

IMG_2966

În 1835, pictorul îl însoțește pe Vladimir Davydov, nepotul contelui Orlov, într-o călătorie în Grecia. Aristocratul avea în plan să-și publice impresiile sub forma unui atlas ilustrat. Această acuarelă reprezintă singura scenă populară din jurnalul lui Davydov, preocupat în general doar de monumente și situri arheologice.

Odilon Redon, filosof și pictor esoterico-mistic, este rar întâlnit în muzee.

img_2970.jpg

De mult aștept o retrospectivă. Tablourile sale cu ambianță misterioasă, de care abia că te poți desprinde, sunt răspândite în colecții private peste tot în lume. Mai ales când e vorba despre o creație neobișnuită, deși, în cazul său, toate sunt neobișnuite. Avem aici Proiectul paginii de titlu al revistei Balanța. Știind care sunt temele sale predilecte, vă confirm că este vorba de zodie. Revista era editată în Rusia la începutul secolului 20 și analiza realitatea invizibilă și spațiul oniric. Redon era idolul lor.

Selecția de mai sus acoperă doar jumătate din expoziție. Cealaltă jumătate vă las plăcerea s-o descoperiți singuri !