Șapte

Selçuc, 2017

Dezvoltat ca o prelungire a Efesului, pe coasta turcească a mării Egee, acest orășel este înscris, datorită templului zeiței Artemis, în patrimoniul mondial UNESCO.

Noul Efes, ca spațiu urban, a prins contur treptat. După secolul 4, populația majoritar creștină din Efes a început să migreze spre periferia orașului, tot apropiindu-se de mormântul apostolului Ioan, episcopul bisericii creștine, succesorul Sfântului Apostol Pavel. Așa s-a format, treptat, un oraș nou, Selçuc.

img_0634

Basilica apostolului Ioan este gigantică, formată din curți și spații interioare din care poți admira peisajul și natura pe fundalul acestor rămășițe care datează din 565, lăsate în paragină după cucerirea de către otomani a Imperiului Bizantin.

img_0657

În apropiere, la periferia orașului, se află templul lui Artemis, socotit una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Greu de crezut, ținând cont că a rămas în picioare doar o coloană solitară care se supune, stingheră, privirilor lacome de frumusețe. Însă izolarea templului și amplasarea sa decalată îți deschid noi ferestre către sine.

img_0656

Te imaginezi pe altă lume și în altă sferă spațio-temporală. În tot acest timp, te simți acasă. Pentru această impresie de ieșire din realitate merită să pătrunzi în perimetrul templului.

Soare andaluz

Arcos de la Frontera, 2016

Aprilie în Andaluzia. Mă uimește strălucirea din jur: casele albe, cerul, soarele, frunzele argintii ale măslinilor.

20160401_170403

În provinciile Cadix și Malaga, se înșiruie o întreagă salbă de sate văruite complet în alb, construite pe vârfuri de coline și. De ce în alb? Obiceiul datează din Evul Mediul și preconiza protecție solară, în condițiile în care vara se înregistrează frecvent patruzeci de grade la umbră, dar și pentru că varul alb se considera dezinfectant, în acele vremuri întrunecate când epidemiile făceau ravagii.

20160401_174629

Arcos a fost capitala unui mic regat berber în secolul 11, apoi, în secolul 12, recucerit de spanioli si devenit un punct de apărare a frontierei în calea maurilor.

20160401_174404

Măslinii și vița de vie au adus bunăstare și atractivitate turistică.

20160401_174150

Orașul este cocoțat pe o colină cu panta abruptă, iar partea cea mai veche, cu obiectivele principale, se află în vârf. Acolo, în piața principală, construită medieval, avem ce vedea. Catedrala, primăria și paradorul.

20160401_172125

Biserica Santa Maria datează din secolul14 și a fost ridicată pe locul fostei moschei a maurilor. Înăuntru, mă întâmpină Sf.Cristofor, patronul călătorilor.

20160401_173803

Ca orice biserică spaniolă, aici se află picturi valoroase și un altar care poate fi considerat operă de artă.

20160401_173407

Paradorul, pe vremuri palatul judecatorului, este acum un hotel din faimoasa rețea națională Paradores, însă poți intra să vizitezi spațiile publice.

20160401_174333

În partea de jos a orașului, admirăm palate cu portice gigantice, case amenajate artistic, mici buticuri de produse locale. Mi-a rămas în minte un hotel care m-a vrăjit prin imaginea lui colonială, care-ți dădea impresia că ai ajuns la capăt de lume.

20160401_175138

Satul alb

Monte Sant’Angelo, 2016

Dacă vă alăturați celor șapte milioane de pelerini care-și îndeaptă spreranțele spre Padre Pio, să știți că foarte aproape de San Giovanni Rotondo se află un alt sanctuar, loc de liniștire și tihnă.

20160509_155659

Aici, la Monte Sant’Angelo, Sf. Mihail și-a făcut apariția într-o grotă din muntele Gargano, deasupra căreia s-a construit o biserică. De fapt, nu a fost doar o singură apariție, ci patru. Primele trei s-au petrecut în secolul 5, în intervalul a trei ani. Cea de-a patra, în secolul 8, când s-a luat hotărârea de a se edifica acest dom.

20160509_151616

Promotorul proiectului a fost Carol I, în semn de recunoștință adusă sfântului Mihail pentru că l-a ajutat să cucerească Italia meridională. Este un loc fremătător și animat de flacăra credinței. Sătucul este construit în trepte pe versantul muntelui și îți recomand să faci o plimbare, mai ales că poți cumpăra multe produse regionale din Puglia pe care nu le găsești în altă parte. Casele sunt toate văruite în alb, modeste, de o construcție minimală. Impresia mea a fost că oamenii de acolo pun accentul mult mai mult pe comorile spirituale și sufletești.

20160509_151746

Lumina verde a junglei

Khao Yai, 2017

20170211_180535

După o pană de motor cu masina în mijlocul unui cătun thailandez, ajungem seara târziu la Khao Yai, un fel de stațiune in liziera parcului national unde turistii vin ca sa vadă elefanți sau chiar tigri, iar thailandezii rezidenți în Bangkok vin să ia aer.

20170212_064121

Vorba vine, pentru că parcul, aflat în patromoniul mondial UNESCO, este traversat parțial, în sus și în jos, de autoturisme. Localnicii îl folosesc ca scurtătură pe drumul de Bangkok, taxa de intrare fiind foarte mică. Însă rezervația protejată se întinde peste dealuri, munți, platouri, stânci pe o suprafață de 2.172 de kilometri pătrați.

20170212_064152

Ideal ar fi să străbați acest parc în timpul sezonului uscat din Thailanda, între noiembrie-mai.

20170212_113017

Deși ti se impune să iei măsuri de precauție ca să cooperezi cu vietățile junglei, e simplu să-ți dai seama că avem de-a face cu o junglă de tip urban, în care, pe un traseu de o zi, vizitatorii nu erau echipați cu nimic special.

20170212_131708

Nu riști nimic atâta vreme cât nu te îndepărtezi de potecă. În special turiștii occidentali erau însoțiti de un ghid, în schimb localnicii erau mai mult ieșiți la un picnic, ca să evadeze din poluatul Bangkok.

20170212_113547

Se spune că aici trăiesc peste trei sute de specii de păsări și animale sălbatice, dar fluxul turiștilor e incredibil de mare, – imaginează-ți o sâmbătă seara pe Champs-Elysées! – astfel că viețuitoarele junglei se îndepărtează cât pot de mult spre interiorul oceanului de vegetație.

20170212_115204

De la hotel, am mers cu un mic jeep, cu șofer și o domnișoară ghid thailandeză foarte competentă, care ne-a însoțit de la 8 dimineața până la ora 18.

20170212_122138

Surpriza a fost că masa de prânz am luat-o chiar în inima junglei, lângă un mic pârâu, toate felurile fiind gătite în casă, de către sora șoferului.

20170212_133921

Totul impecabil de curat și delicios.

20170212_133850

Am avut un singur incident, în momentul când șoferul a instalat cortul de picnic, vreo 6-7 maimuțe ne-au înconjurat ca la un semnal.

20170212_133606

Înțelegeau ce se petrece și voiau să ia parte la ospăț. Însă, după ce am intrat sub pânza care acoperea masa și scăunelele pliante, toată lumea și-a văzut de treabă. Totuși, soferul a rămas în apropiere de cort cu un băț în mână, pentru orice eventualitate.

20170212_124803

Am parcurs două trasee, înainte de masă și după, interval în care am coborât la stânca unde Leonardo di Caprio a filmat The Beach, punctul de maximă atracție din parc.

20170212_142439

Partea a doua a excursiei a fost parțial cu mașina, până pe înălțimile munților, la o altitudine de peste o mie de metri. Acolo era costruită o promenadă pe scânduri, care traversează râuri, vegetație înaltă, tot felul de plante care ar putea constitui obstacole serioase dacă ai fi pe jos.

20170212_153144

Abia în acel loc izolat, privind de pe înălțimi, îți dai seama cu adevărat ce înseamnă jungla.

Metropola de marmură albă

Efes, 2017

La sud de Izmir, Efesul a fost un port de seamă al antichității, chiar dacă marea este acum departe. Efesul este încă grandios și se află pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

IMG_0628

Am ajuns dimineața la 9 și, deja, grupuri numeroase de turiști blocau aleile, de-abia te puteai strecura printre ei. La cât de bine conservat este Efesul, nu mă mir să văd așa afluență.

IMG_0727

Situl are două intrări, una pe deal, alta în josul complexului. Pe noi ne-a lăsat taxiul la intrarea de sus, iar peste trei ore l-am regăsit la intrarea din vale. Am constatat ca sfatul șoferului a fost eficient, deoarece e mai ușor să parcurgi situl coborând. La sfârsit, când ai ajuns la liman (în turcește, liman=port), la vechiul port din antichitate, pornești agale pe aleea care duce spre mare, chiar dacă nu o poți zări, fiind la trei kilometri, relaxându-te după o așa încărcătură de informație istorică.

IMG_0620

Vedem un oraș în întregul său, cu clădiri administrative, agora, vile de oameni înstăriți, mahalaua cu bordelele, – mai jos, spre port -, locuințe amărâte, strada mare cu prăvălii, toalete publice. Totul din marmură albă, care îți ia ochii în lumina puternică a soarelui. Aici observi, cu amănunte chiar pitorești, viața citadină din timpul grecilor și romanilor. Dar, tot în cadrul acestui mare complex al antichității, poți vedea și ruinele primei biserici.

IMG_0611

La jumătatea parcursului, întâlnim un perimetru acoperit de o copertină, unde trebuie să plătim un alt bilet de intrare ca să putem pătrunde. Dar merită ! Avem un excepțional ansamblu de vile rezidențiale de pe vremea romanilor, cu un circuit organizat pe niște pasarele de sticlă, ca să beneficiem de perspective ample asupra interioarelor, unele cu mozaice somptuoase. În acest sector, încă se lucra la dezveliri și recondiționări.

IMG_0632

La finalul plimbării, aproape de ieșire, se află ruinele rămase din basilica creștină, imensă, prima din Orient dedicată Sfintei Fecioare, deoarece se atestă că ea ar și-ar fi încheiat viața aici, la Efes. Este zona cea mai pustie din întreg complexul. Ar fi greu de relatat și descris întregul parcurs, pentru că fiecare obiectiv te absoarbe și deconectează.

IMG_0629

Efes este și cetatea Amazoanelor, iar Cresus, cel mai bogat om din antichitate, a locuit și el acolo o perioadă de timp, atras de oportunitățile de afaceri. Însă apogeul s-a atins în epoca romanilor, atunci când toată Asia Mică a devenit integral provincie romană. Octavian Augustus a decis să instaleze aici capitala regională, în detrimentul Pergamului. Acest nou statut a propulsat Efesul, în anul 27 î.C., în poziția de prima metropolă a Asiei. Prosperitatea sa era uluitoare, beneficiind de canalizare, băi publice, gimnaziu, biblioteci, iluminare publică. Era un oraș cosmopolit, port (al treilea ca mărime din lumea antică, după Roma și Alexandria), dar și punct de dezbatere religioasă, întrucât aici veniseră să traiască oameni de peste tot, practicând religii sau culturi idolatrice diferite. Apostolul Pavel a debarcat la Efes, într-o bună zi a anului 53, și a înființat una dintre cele șapte biserici ale Apocalipsei.

IMG_0613

Declinul marelui oraș a fost determinat de retragerea mării, zonă în care a rămas doar un teren infertil, mlăștinos.

Labirintul comunității evreiești risipite

Trani, 2016

20161104_122902

Pugliezii din Trani se mândresc cu domul lor semeț, printre cele mai frumoase din sudul Italiei. Legenda spune că San Nicola pelerinul, un modest păstor grec, a ajuns la Trani pe spinarea unui delfin. Catedrala pe care o vedem azi, construită între secolele 11 și 13, lui îi este închinată.

20161104_125414

Fac un tur prin orășelul cochet, cu oprire obligatorie la un espresso și un dolce cu pistacchio, chiar în port.

20161104_122850

Centrul vechi se află pe un promontoriu. Din orice parte privești, clădireile medievale își desconspiră chipuri pline de înțelesuri.

20161104_141157

Castelul impozant de pe țărmul mării a fost edificat de împăratul svab Frederic II, ca o cetate ce se dorea inatacabilă de pe mare.

20161104_125612

În Evul Mediu, aici a trăit o mare comunitate evreiască.

20161104_132534

Dintre cele patru sinagogi ale orașului, se mai păstrează doar două, foarte greu de identificat. Una dintre ele este încă funcțională și astăzi. Cealaltă, ascunsă în labirintul din giudecca, a fost convertită în muzeu al parohiei Sf. Anna.

20161104_132425În preajma ei era o liniște nefirească. Erau acele energii pe care le resimți în orice giudecca din care locuitorii au plecat, de cele mai multe ori, în grabă. Printre obiectele expuse, multe aparțin comunității iudaice, astăzi dispersată în toate colțurile lumii. În tot centrul vechi, poți descifra urmele bogatei culturi evreiești.

Fuziuni

Bang Pa-In, 2017

În sejurul bangkokian de cinci zile, am făcut o excursie în afara capitalei, să vizitez obiectivele din apropiere.

20170216_094040

Situat la o distanță de 50 de kilometri de Bangkok, palatul regal de vară de la Bang Pa-In a fost construit în secolul 17 după rețeța momentului (vezi Versailles). Erau la modă construcțiile cât mai impunătoare și mai impresionante, dar nu prin originalitate, pentru că liderii acelor vremuri nu ezitau să se copieze unii pe alții. După aglomerația din Bangkok, lasă-te surprins de liniștea și curățenia de aici.

20170216_102450

Așadar, acest palat de vară este o concentrație internațională de stiluri arhitecturale. Palatul este funcțional și azi, pentru ceremonii oficiale. Ca turist, codul vestimentar este foarte strict. Deși eram în pantaloni lungi, la intrare mi s-a impus să îmbrac și o fustă lungă. Și, evident, trebuie să te descalți peste tot.

20170216_102720Regele a ales un teren amplasat pe malul fluviului Chao Phraya, unde se află o mică insulă pe care a construit templul palatului, în mod paradoxal de inspirație gotică. Dar ciudățeniile nu se opresc aici. Tot pe malul apei se află un vast hol de recepții, cu niște arcade frumos proporționate, construcție de inspirație rusească din epoca imperială.

20170216_102803De jur-împrejur, numeroși arbori de mango, fructul local cel mai raspândit, din care am consumat, în cele două săptămâni cât am circulat prin Thailanda, șapte-opt varietăți.

 

20170216_094059Prin această pădure de arbori mango, printr-o galerie ferită de privirile curioșilor, femeile din haremul regelui beneficiau de un pasaj privat ca să poată avea acces la grădină.

20170216_094103

În zare văd cum se profilează un minaret. Este observatorul astronomic.

20170216_100032

Am vizitat în interior și pavilionul chinezesc, reprezentând copia unui monument pe care bogații negustori chinezi l-au oferit familiei regale thailandeze. La parter, tavanul sălii tronului este împodobit cu ornamente în relief, iar la etaj se află apartamentele regale.

20170216_100509Promenada se încheie cu un pod venețian, care duce spre memorialul ridicat în omagiul primei soții a regelui. Ea a dispărut într-o situație tragică. S-a înecat în fluviu alături de fiicele sale. Din cauza faptului că protocolul interzicea să atingi o persoană din familia regală, nici unul dintre servitori nu a îndrăznit să întindă mâna și să le salveze.

20170216_093706