Soare andaluz

Arcos de la Frontera, 2016

Aprilie în Andaluzia. Mă uimește strălucirea din jur: casele albe, cerul, soarele, frunzele argintii ale măslinilor.

20160401_170403-e1553199054506.jpg

În provinciile Cadix și Malaga, se înșiruie o întreagă salbă de sate văruite complet în alb, construite pe vârfuri de coline și. De ce în alb? Obiceiul datează din Evul Mediul și preconiza protecție solară, în condițiile în care vara se înregistrează frecvent patruzeci de grade la umbră, dar și pentru că varul alb se considera dezinfectant, în acele vremuri întrunecate când epidemiile făceau ravagii.

20160401_174629.jpg

Arcos a fost capitala unui mic regat berber în secolul 11, apoi, în secolul 12, recucerit de spanioli si devenit un punct de apărare a frontierei în calea maurilor.

20160401_174404.jpg

Măslinii și vița de vie au adus bunăstare și atractivitate turistică.

20160401_174150

Orașul este cocoțat pe o colină cu panta abruptă, iar partea cea mai veche, cu obiectivele principale, se află în vârf. Acolo, în piața principală, construită medieval, avem ce vedea. Catedrala, primăria și paradorul.

20160401_172125-e1549640683916.jpg

Biserica Santa Maria datează din secolul14 și a fost ridicată pe locul fostei moschei a maurilor. Înăuntru, mă întâmpină Sf.Cristofor, patronul călătorilor.

20160401_173803-e1549640711105.jpg

Ca în orice biserică spaniolă, aici se află picturi valoroase și un altar care poate fi considerat operă de artă.

20160401_173407

Paradorul, pe vremuri palatul judecatorului, este acum un hotel din faimoasa rețea națională Paradores, însă poți intra să vizitezi spațiile publice.

20160401_174333.jpg

În partea de jos a orașului, admir palate cu portice gigantice, case amenajate artistic, mici buticuri de produse locale. Mi-a rămas în minte un hotel care m-a vrăjit prin imaginea lui colonială, care-ți dădea impresia că ai ajuns la capăt de lume.

20160401_175138.jpg

Muntele vrăjit

Monte Sant’Angelo, 2016

Dacă vă alăturați celor șapte milioane de pelerini care-și îndeaptă spreranțele spre Padre Pio, să știți că foarte aproape de San Giovanni Rotondo se află un alt sanctuar, loc de liniștire și tihnă.

20160509_155659

Aici, la Monte Sant’Angelo, Sf. Mihail și-a făcut apariția într-o grotă din muntele Gargano, deasupra căreia s-a construit o biserică. De fapt, nu a fost doar o singură apariție, ci patru. Primele trei s-au petrecut în secolul 5, în intervalul a trei ani. Cea de-a patra, în secolul 8, când s-a luat hotărârea de a se edifica acest dom.

20160509_151616.jpg

Promotorul proiectului a fost Carol I, în semn de recunoștință adusă sfântului Mihail pentru că l-a ajutat să cucerească Italia meridională. Este un loc fremătător și animat de flacăra credinței. Sătucul este construit în trepte pe versantul muntelui și îți recomand să faci o plimbare, mai ales că poți cumpăra multe produse regionale din Puglia pe care nu le găsești în altă parte. Casele sunt toate văruite în alb, modeste, de o construcție minimală. Impresia mea a fost că oamenii de acolo pun accentul mult mai mult pe comorile spirituale și sufletești.

20160509_151746.jpg

Metropola de marmură albă

Efes, 2017

La sud de Izmir, Efesul a fost un port de seamă al antichității, chiar dacă marea este acum departe. Efesul este încă grandios și se află pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

IMG_0628

Am ajuns dimineața la 9 și, deja, grupuri numeroase de turiști blocau aleile, de-abia te puteai strecura printre ei. La cât de bine conservat este Efesul, nu mă mir să văd așa afluență.

IMG_0727.jpg

Situl are două intrări, una pe deal, alta în josul complexului. Pe noi ne-a lăsat taxiul la intrarea de sus, iar peste trei ore l-am regăsit la intrarea din vale. Am constatat ca sfatul șoferului a fost eficient, deoarece e mai ușor să parcurgi situl coborând. La sfârsit, când ai ajuns la liman (în turcește, liman=port), la vechiul port din antichitate, pornești agale pe aleea care duce spre mare, chiar dacă nu o poți zări, fiind la trei kilometri, relaxându-te după o așa încărcătură de informație istorică.

IMG_0620.jpg

Vedem un oraș în întregul său, cu clădiri administrative, agora, vile de oameni înstăriți, mahalaua cu bordelele, – mai jos, spre port -, locuințe amărâte, strada mare cu prăvălii, toalete publice. Totul din marmură albă, care îți ia ochii în lumina puternică a soarelui. Aici observi, cu amănunte chiar pitorești, viața citadină din timpul grecilor și romanilor. Dar, tot în cadrul acestui mare complex al antichității, poți vedea și ruinele primei biserici.

IMG_0611.jpg

La jumătatea parcursului, întâlnim un perimetru acoperit de o copertină, unde trebuie să plătim un alt bilet de intrare ca să putem pătrunde. Dar merită ! Avem un excepțional ansamblu de vile rezidențiale de pe vremea romanilor, cu un circuit organizat pe niște pasarele de sticlă, ca să beneficiem de perspective ample asupra interioarelor, unele cu mozaice somptuoase. În acest sector, încă se lucra la dezveliri și recondiționări.

IMG_0632

La finalul plimbării, aproape de ieșire, se află ruinele rămase din basilica creștină, imensă, prima din Orient dedicată Sfintei Fecioare, deoarece se atestă că ea ar și-ar fi încheiat viața aici, la Efes. Este zona cea mai pustie din întreg complexul. Ar fi greu de relatat și descris întregul parcurs, pentru că fiecare obiectiv te absoarbe și deconectează.

IMG_0629

Efes este și cetatea Amazoanelor, iar Cresus, cel mai bogat om din antichitate, a locuit și el acolo o perioadă de timp, atras de oportunitățile de afaceri. Însă apogeul s-a atins în epoca romanilor, atunci când toată Asia Mică a devenit integral provincie romană. Octavian Augustus a decis să instaleze aici capitala regională, în detrimentul Pergamului. Acest nou statut a propulsat Efesul, în anul 27 î.C., în poziția de prima metropolă a Asiei. Prosperitatea sa era uluitoare, beneficiind de canalizare, băi publice, gimnaziu, biblioteci, iluminare publică. Era un oraș cosmopolit, port (al treilea ca mărime din lumea antică, după Roma și Alexandria), dar și punct de dezbatere religioasă, întrucât aici veniseră să traiască oameni de peste tot, practicând religii sau culturi idolatrice diferite. Apostolul Pavel a debarcat la Efes, într-o bună zi a anului 53, și a înființat una dintre cele șapte biserici ale Apocalipsei.

IMG_0613

Declinul marelui oraș a fost determinat de retragerea mării, zonă în care a rămas doar un teren infertil, mlăștinos.

Labirintul comunității evreiești risipite

Trani, 2016

20161104_122902

Pugliezii din Trani se mândresc cu domul lor semeț, printre cele mai frumoase din sudul Italiei. Legenda spune că San Nicola pelerinul, un modest păstor grec, a ajuns la Trani pe spinarea unui delfin. Catedrala pe care o vedem azi, construită între secolele 11 și 13, lui îi este închinată.

20161104_125414.jpg

Fac un tur prin orășelul cochet, cu oprire obligatorie la un espresso și un dolce cu pistacchio, chiar în port.

20161104_122850

Centrul vechi se află pe un promontoriu. Din orice parte privești, clădireile medievale își desconspiră chipuri pline de înțelesuri.

20161104_141157

Castelul impozant de pe țărmul mării a fost edificat de împăratul svab Frederic II, ca o cetate ce se dorea inatacabilă de pe mare.

20161104_125612-1.jpg

În Evul Mediu, aici a trăit o mare comunitate evreiască.

20161104_132534

Dintre cele patru sinagogi ale orașului, se mai păstrează doar două, foarte greu de identificat. Una dintre ele este încă funcțională și astăzi. Cealaltă, ascunsă în labirintul din giudecca, a fost convertită în muzeu al parohiei Sf. Anna.

20161104_132425.jpgÎn preajma ei era o liniște nefirească. Erau acele energii pe care le resimți în orice giudecca din care locuitorii au plecat, de cele mai multe ori, în grabă. Printre obiectele expuse, multe aparțin comunității iudaice, astăzi dispersată în toate colțurile lumii. În tot centrul vechi, poți descifra urmele bogatei culturi evreiești.

Fuziuni

Bang Pa-In, 2017

În sejurul bangkokian de cinci zile, am făcut o excursie în afara capitalei, să vizitez obiectivele din apropiere.

20170216_094040

Situat la o distanță de 50 de kilometri de Bangkok, palatul regal de vară de la Bang Pa-In a fost construit în secolul 17 după rețeța momentului (vezi Versailles). Erau la modă construcțiile cât mai impunătoare și mai impresionante, dar nu prin originalitate, pentru că liderii acelor vremuri nu ezitau să se copieze unii pe alții. După aglomerația din Bangkok, lasă-te surprins de liniștea și curățenia de aici.

20170216_102450

Așadar, acest palat de vară este o concentrație internațională de stiluri arhitecturale. Palatul este funcțional și azi, pentru ceremonii oficiale. Ca turist, codul vestimentar este foarte strict. Deși eram în pantaloni lungi, la intrare mi s-a impus să îmbrac și o fustă lungă. Și, evident, trebuie să te descalți peste tot.

20170216_102720Regele a ales un teren amplasat pe malul fluviului Chao Phraya, unde se află o mică insulă pe care a construit templul palatului, în mod paradoxal de inspirație gotică. Dar ciudățeniile nu se opresc aici. Tot pe malul apei se află un vast hol de recepții, cu niște arcade frumos proporționate, construcție de inspirație rusească din epoca imperială.

20170216_102803De jur-împrejur, numeroși arbori de mango, fructul local cel mai raspândit, din care am consumat, în cele două săptămâni cât am circulat prin Thailanda, șapte-opt varietăți.

 

20170216_094059Prin această pădure de arbori mango, printr-o galerie ferită de privirile curioșilor, femeile din haremul regelui beneficiau de un pasaj privat ca să poată avea acces la grădină.

20170216_094103

În zare văd cum se profilează un minaret. Este observatorul astronomic.

20170216_100032

Am vizitat în interior și pavilionul chinezesc, reprezentând copia unui monument pe care bogații negustori chinezi l-au oferit familiei regale thailandeze. La parter, tavanul sălii tronului este împodobit cu ornamente în relief, iar la etaj se află apartamentele regale.

20170216_100509Promenada se încheie cu un pod venețian, care duce spre memorialul ridicat în omagiul primei soții a regelui. Ea a dispărut într-o situație tragică. S-a înecat în fluviu alături de fiicele sale. Din cauza faptului că protocolul interzicea să atingi o persoană din familia regală, nici unul dintre servitori nu a îndrăznit să întindă mâna și să le salveze.

20170216_093706.jpg

 

 

La început de tot, au fost grecii

Bari, 2016

Sfârșit de toamnă. Înserarea cade la patru după-amiaza. Aerul e călduț.

20161103_142254

Bari se bucură de pitorescul oricărui port cu deschidere spre Levant. Mă cuprinde un sentiment de confuzie. Mă aflu la Palermo ? La Tesalonic ? La Izmir ? La Malaga ? La Tarragona ? La Nisa ?

20161103_152130.jpg

Pentru că Mediterana deține aceste energii care-ți spală gândurile.

20161102_165328

De aceea caut să fiu cât mai mult și mai des pe țărmul ei.

20161103_131440

Orașul vechi se află pe un promontoriu urbanizat contemporan cu o promenadă de pe care se pot admira toate obiectivele istorice.

20161103_151353

La bazilica San Nicola merg să mă închin la moaștele sfântului Nicolae, făcătorul de minuni pe care îl sărbătorim la 6 decembrie.

20161103_134733

Sfintele rămășițe au fost furate în secolul 11 din Derme, în sudul Turciei de azi, de marinarii din Bari și aduse aici.

20161103_134856

Imediat după aceea a început constructia bisericii, care s-a realizat între secolele 11-12. Intuiesc urmele colonizării grecești a orașului, care a fost cel mai important centru bizantin din sudul Italiei până spre secolul 16.

20161102_165617

Biserica reprezintă un centru de pelerinaj pentru catolicii italieni si pentru ortodocșii est-europeni.

20161103_135503.jpg

Dar mai am încă multe de descoperit.

20161103_151109

Castelul este ridicat în 1233 de către împăratul german Frederic II, pe construcții bizantine deja existente și păstrează, din epoca svabă, o curte minimalist medievală.

20161102_164111

Fuziunea între stilurile grec, roman, bizantin, svab influențează chipul orașului.

20161103_140416.jpg

Arhitecții au gândit foarte judicios armonizarea între familiarismul și intimitatea din promontoriul pietonal și arterele fremătătoare.

20161103_151059.jpg

Între ele există dialog și continuitate fără a se irosi nimic din respirația istoriei.

20161103_151806.jpg

O vizită specială recomand să faci dimineața, înainte de ora 10, în piața de legume și fructe. Hala este imensă, colorată, iar precupeții pugliezi abia așteaptă să intre în vorbă cu tine și îți oferă să guști din tot ce au pe tarabă. Nu ezita să cumperi măsline locale de toate felurile și migdale (produse în livezile din Puglia), fiind ușor de transportat la drum lung !

Smochinii

Dion, 2016

La Dion, mai mult ca oriunde, resimți sacralitatea intensă și adevărată a Greciei.

20160617_164524

La grecii antici, Dio=Zeus.

20160617_161310.jpg

Încep vizita cu muzeul local, foarte cochet, deși micuț. Obiecte de valoare recuperate în urma săpăturilor care, încă și astăzi, se dovedesc dezvăluitoare de fragmente de civilizație.

20160617_161445.jpg

Înainte de orice, smochinii. Cu încrengăturile lor bogate au străbătut sacralitatea. Mirosul răspândit de frunzișul abundent, dens și protector vine dintr-o sferă care nu e pământească.

20160617_170303

Așezarea datează din secolul 10 (î.C) și este amplasată la poalele muntelui Olimp, – reședința zeilor, într-o câmpie fertilă.

20160617_171133

De aici, preoții porneau să urce pe crestele muntelui, unde se aflau altarele, cât mai sus, mai aproape de zei, ca să le aducă ofrande.

20160617_171218

Așa cum putem vedea azi ruinele, sunt vestigii datând din perioada romană.

20160617_170852

Pe atunci, orașul era înconjurat de un zid gros de apărare și avea propriul său port la un râu care se vărsa în mare la o distanță de 16 km.

20160617_170836

S-au degajat, în urma săpăturilor, peste douăzeci de străzi, cu băi publice, clădiri administrative, locuințe, teatru, temple. Printre acestea, faimoasa vilă a lui Dionisos cu un mozaic multicolor.

20160617_161606

Tot aici s-a descoperit templul zeiței Demeter, cel mai vechi sanctuar din Macedonia. Pentru Alexandru Macedon, orașul avea o semnificație specială, mistică.

20160617_165312

Înainte de a porni să cucerească Asia, a venit să se roage aici, la templul lui Zeus.

20160617_173226

S-a dovedit o strategie bună, fiindcă era templul cel mai aproape de Olimp. Zeus l-a auzit!

Lectură de drum:

Alexandru Mitru, Legendele Olimpului

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)