Dosarul Pelican

Tinos, 2023

Lumea a fost creată pe o insulă, ,,ada’’ în limbile turcice, spun lingviștii, iar primul său locuitor a fost Adam.

Toate insulele păstrează în ele ceva primordial, însă cele grecești au pentru mine o încărcătură unică de sacralitate, senzație pe care o regăsesc intactă, regenerantă, la fiecare nouă debarcare, în orice detaliu, oricât de neînsemnat. Și, atunci când mi se scot în cale dovezi din care desprind înțelesuri, am certitudinea că mă aflu în locul potrivit.

Socotită insulă binecuvântată prin numărul mare de capele și biserici, peste o mie două sute, prima plimbare, într-o duminică dimineață, a fost spre una dintre acestea. Mi se aranjase, fără să știu, o întâlnire cu un mesager special.

Am ajuns în plină ședință foto și am așteptat la rând după doamna care se grăbea să surprindă instantanee înainte ca protagonistul să se plictisească.

Pelicanul, pasărea din pustie, pasărea singuratică, pasărea pescar, simbol consacrat al lui Iisus, simbol al martiriului, al reînvierii, al sacrificiului, poposise pe balustrada din pragul vechii catedrale ortodoxe a insulei, biserica Taxiarhilor, construită în 1759 pe locul unui vechi edificiu venețian. Înainte de a-l fi întâlnit în trecut pe insule aflate peste mări și țări, pelicanul a fost dintotdeauna pentru mine un simbol al Dunării, dar, pe parcurs, i-am descoperit conotații în toate sferele spirituale.

Se menționează însușirea acestei păsări de a nu se hrăni decât cu cantitatea de mâncare necesară supraviețuirii și de a destina tot ce e în plus celor neajutorați. Folosit ca efigie în blazoane aristocratice, e descris într-un dicționar al nobleței ca simbol al iubirii prințului pentru comunitatea sa. Emblemă a tandreței părintești, își adună în gușă provizii de pește pentru a-și hrăni puii după cum mi-am dat seama din mirosul degajat de la câțiva pași.

Dante evocă în Divina Comedie similitudinea cu Iisus în timpul Cinei, când Sf. Apostol Ioan se apleacă punând capul pe umărul sau la pieptul lui Iisus.

Nu departe de locurile sfinte, la egipteni, era o vietate de agrement care se plimba pe lângă heleșteiele din grădinile palatelor, iar într-un alt spațiu religios, musulmanii l-au venerat întrucât contribuise la construcția Kaabei, la Mecca. N-a scăpat nici de alchimiști, care îl folosesc ca pe o imagine a purificării. Și pentru a încheia procesul instruirii, pelicanul figurează pe mantia francmasonilor când are loc ceremonia de consacrare a unui postulant la treapta supremă, cea de mare maestru, odată cu desăvârșirea ierarhiei inițiatice.

Însă eu am preferat teoria că pelicanul simbolizează axioma tratată de învățați din cele mai vechi timpuri după care, în căutările noastre, descoperim doar ceea ce deținem deja înlăuntrul nostru, nimic altceva, iar o călătorie ne îndrumă spre tot ce posedăm fără să ne dăm seama.

15 gânduri despre „Dosarul Pelican”

  4. Pingback: Dosarul Pelican – ore de drum | Ned Hamson's Second Line View of the News

  6. Și eu l-am pomenit în romanul meu A DOUA CURSĂ pe pelicanul din Mykonos. Deși amintit doar în treacăt, joacă un rol suficient de principal în poveste, fiindcă este motivul ca fostul iubit al mamei fetiței să vadă fotografia de familie – cum arată ea acum, alături de toți copiii, departe de imaginea adolescentină pe care o păstrase el în minte:

    „- Aliki, dă-mi, te rog, telefonul tău puțin! ceru Dora, la un moment dat. Vreau să-i arăt pozele din vacanță.

      Le răsfoi pe cele din Grecia, povestind, cu entuzi­asm:

     – Vezi pelicanul acesta? Îl cheamă Petros și este mascota insulei Mykonos. E bătrân, înțelept și prietenos. Pescarii și proprietarii tavernelor îi dau cât pește vrea el. Stă să faci poză cu el. Cei pe care nu-i place Petros sunt răi; el simte firea omului. Mai sunt încă doi pelicani, ti­neri, pe insulă – Dimos și Irini.

    Era normal ca pe o fetiță de vârsta ei să o fascineze o pasăre exotică. Serghei îi luă telefonul din mână, să se uite mai atent – nu la frumusețile insulei grecești, nici la vedeta aviară fotogenică, ci la o fotografie de familie.”

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  11. Thank you for sharing your adventures!!.. “Life gives us brief moments with another, but sometimes in those brief moments we get memories that last a lifetime, So live that your memories will be part of your happiness.” (Author Unknown)… 🙂

    Hope all is well in your part of the universe and until we meet again…
    May flowers always line your path
    and sunshine light your way,
    May songbirds serenade your
    every step along the way,
    May a rainbow run beside you
    in a sky that’s always blue,
    And may happiness fill your heart
    each day your whole life through.
    (Irish Saying)

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Răspunde-i lui Dana S. Hugh Anulează răspunsul