Balcon la Mediterana

Genova, 2018

Plimbarea mea de două zile la Genova a fost una dezordonată.

Am decis să nu-mi propun dinainte obiectivele și reperele. Am avut intenția doar să colind la întâmplare și să fotografiez fără să știu ce.

Labirintul medieval e format din străduțe înguste unde e greu să te orientezi. Asa că cel mai bine e să te rătăcești.

Cel mai mult m-au uimit straturile arhitecturale din epoci diferite reunite într-un singur edificiu.

Vezi o sumedenie. Cartierul din apropierea mării își păstrează prima sa vocație, cea comercială.

Cum e și firesc, aici erau debarcate mărfurile aduse de peste mări și țări. Chiar dacă am privilegiat hoinăreala, am vizitat pe-ndelete două palate somptuoase.

Palazzo Doria Pamphili (del Principe) se află pe țărmul mării. În vremea lui, avea propriul ambarcader, unde acostau navele lui Carol V.

Ca să ajung aici, am traversat o zonă cu urbanizare densă, cu intersecții și străzi circulate, care te împiedică să-l localizezi ușor.

Imediat din holul de primire, intrăm în apartamentele somptuoase ale lui Andrea Doria. Fresce cu personaje mitologice, oglinzi, mozaice. Fiind privat, proprietarii doresc confidențialitate, astfel că nu e permisă fotografierea interioarelor.

În spatele palatului, cu vedere la port, se află parcul palatului, având în centru fântâna lui Neptun.

Palazzo reale, construit de către o familie bogată în 1618, a trecut, apoi, în posesia unor alte familii de vază.

Se urcă o scară monumentală, iar în sălile de la etaj admirăm oglinzi, fresce, tapiserii, obiecte manufacturate prețios.

Fastuoasa galerie a oglinzilor strălucea orbitor, n-a ieșit prea bine în poză.

Grădina palatulul dă spre mare, iar terasele sunt decorate cu un pavement de mozaic provenit din vechea mănăstire dello Turchine.

Apusul e fascinant, admirat de acolo, în aerul călduț de ianuarie.

Am trecut și pe lângă Palazzo ducale, primul sediu al oficialilor, de unde se conducea municipalitatea genoveză.

Datează de la sfârșitul secolului 13. Clădirea a mai suferit modificări și, de aceea, fațada prezintă stiluri diferite.

Piazza Acquaverde, cu hotelul Excelsior, mărginește gara principală. În preajmă, e sediul bibliotecii universitare.

Ca în multe orașe portuare italiene, aici s-au oprit, de prin călătoriile lor, mulți intelectuali importanți ai secolului 19:  Rimbaud, Stendhal, Montesquieu, Dickens, Mark Twain, Nietzsche.

Multora nu le venea să mai plece, pentru că tot ce vedeau aici îi inspira.

Bisericile somptuoase, bogat decorate, unde te aștepți să vezi amanți care-și dau întâlniri secrete, piațete grațioase și intime, marea care îmbrățișează.

M-am recules în biserica San Matteo, edificată în 1125 de către familia Doria pentru succesele lor militare. E printre puținele biserici păstrate intacte și care îți oferă un sentiment adevărat de Ev Mediu.

Unul din marii genovezi pe care îi admir e arhitectul Renzo Piano (centrul Pompidou) care a realizat multe construcții în orașul său natal. Chiar dacă acum e stabilit la Paris, (recent am trecut pe lângă sediul birourilor sale, în cartierul Marais), lucrează mult la Genova.

Ca specialitate culinară, am apreciat tot ce se poate face din pește !