Regina M

Balcic, 2017

O duminică de octombrie proaspăt însorită după o voioasă ploaie matinală. Balcicul mă primește ospitalier și prietenos.

Castelul e foarte aproape de țărmul mării și face parte dintr-un complex cu două intrări care deservesc cele două obiective pentru care am venit. Parcul horticol al universitatii este sus, iar castelul jos, pe faleză. Am trecut mai întâi prin vastul parc cu sere de cactuși despre care voi scrie în detaliu.

Regina Maria și-a ales îndepărtatul Balcic ca rezidență de vară unde să găsească refugiu atunci când mondenitățile, intrigile și viața trepidantă din București au început să-i afecteze sănătatea.

Sau în căutare de intimitate și discreție atunci când viața personală trecea pe primul plan.

Castelul de la Balcic e mai degrabă un conac neașteptat de ascetic, care corespundea acestei etape din viața reginei și fără îndoială că se potrivea cu firea ei.

Opulența locuințelor princiare standard nu-și are locul aici.

Regina vizitase sudul Dobrogei în anii 20 și sufletul i-a rămas la mica așezare maritimă.

Nu-i greu să-ți dai seama ce a determinat-o să ia hotărârea.

Priveliști frumoase la Marea Neagră sunt multe, însă Balcicul face parte dintre acele locuri pe care oamenii cu o sensibilitate exacerbată (artiștii, creatorii) le recunosc ușor.

Așadar, între 1926-1937 și-a ridicat acestă cochetă reședință de vară. Proiectul a fost elaborat de arhitectul Emil Guneș, iar conceptul peisagistic îi aparține unui grădinar elvețian.

Conacul primește un surplus de poezie de la minaretul în stil otoman, sub forma unui creion ascuțit îndreptat spre cer. Un artificiu de decor cu înțelesuri simbolice. Creionul e mijlocul prin care se exprimă acum regina. Scrisul devenise, ca terapie, ca revanșă împotriva singurătății, o preocupare principală.

Nu mă surprinde includerea unui element de origine islamică în arhitectura casei, pentru că Maria a manifestat dintotdeauna o mare deschidere pentru spiritualitate și religie la nivel global.

Deși, prin naștere, aparținea cultului anglican, regina n-a ezitat să adopte credința ortodoxă de îndată ce a venit pe tronul României.

Mai târziu, după ce viața o supusese unor grele încercări, lecturile și întâlnirile au purtat-o pe cărarea cultului bahai.

A fost declarată prima persoană de origine princiară care s-a afiliat acestei orientări spirituale.

Înainte de toate, regina era curajoasă.

Și-a asumat multe riscuri, printre care cel de a promova imaginea României pe plan extern în situații de criză deși, în acele vremuri, femeile nu aveau un cuvânt de spus în diplomație și politică.

Observ multe locuri de citit cu mici firide unde cărțile pe care le citea făceau o pauză, alături de obiectele decorative aduse din călătorii.

Pe pereți sunt înrămate fotografii cu secvențe din viața ei.

Identific colțuri intime unde se retrăgea să-și scrie jurnalul, amenajări conviviale pentru stat la o șuetă. Spațiile erau primitoare pentru călătorul care zăbovește în gânduri.

Eram în castel doar eu și mama, iar soarele lumina interioarele albe. Simțeam alături o prezență luminoasă.

Lectură de drum:

Regina Maria, Povestea vieții mele