Portretul unei doamne

Paris, 2019

Dacă treci în vara aceasta prin Paris înainte de 25 august, prinzi o expoziție minunată la Musée d’art et d’histoire du Judaisme. Conceptul foarte inteligent, bogăția și varietatea exponatelor, amenajarea scenografică – totul m-a fascinat. Povestea ei este o lecție de viață.

Plecată dintr-o mahala a Cracoviei, unde s-a nascut în 1872 într-o familie nevoiașă cu opt fete, a ajuns, la un moment dat, cea mai influentă femeie din lume. E vorba despre Helena Rubinstein, creatoare de produse cosmetice. Ca zodie, e Capricorn, ambițioasă și sigură de ea, în ciuda înălțimii de 1.50 care a complexat-o toată viața.

În adolescență, își punea pe față crema mamei ei, preparată de farmacistul din cartier. Ajunsă la vârsta măritișului, pentru că făcea nazuri și nu voia în ruptul capului să se mărite, părinții au trimis-o la Viena la rudele care aveau o prăvalie, ca să ajute. Dar nici acolo n-a găsit de cuviință să se așeze la casa ei, așa că toată familia a cotizat ca să o trimită la alte rude, tocmai în Australia, să muncească într-o fermă. Fiindcă își luase cu ea câteva recipiente de cremă, a început să vândă mici eșantioane din rezerva ei bietelor fermiere care munceau din greu sub soarele dogoritor și aveau pielea afectată. Surpriză ! Femeile au constatat că pielea li se repară și au mai căutat-o ca să se aprovizioneze. Dar crema i se terminase și a trebuit să facă investigații amanunțite ca să reconstituie ingredientele, pe la farmaciștii din Melbourne ca să încerce să-și refacă stocul.

Așa s-a născut un imperiu cosmetic. Mai întâi, a comercializat faimoasa cremă prin vecini, apoi și-a deschis magazin și salon de înfrumusețare la Melbourne. În 1905, după nouă ani, se întoarce acasă bogată și triumfătoare și face un tur în Europa, prin marile capitale, ca să-și promoveze produsele și să găsească soluții pentru dezvoltarea rețetelor.

Deși pretindea că a studiat Medicina timp de doi ani, în realitate Helena era o autodidactă tenace. Avea o vorbă: ,,Nu există femei urâte, ci doar femei delăsătoare”, încercând să-și convingă clientele să facă sport și să mănânce sănătos, după propriul model, pentru că nici ea, la rându-i, nu fusese frumoasă dintotdeauna.

Toată viața, a susținut ideea că o femeie se poate reinventa ca să ajungă acolo unde își dorește. Ei i-a reușit !

În prima fază, succesul s-a datorat intuiției de a prepara trei tipuri diferite de cremă pentru trei tipuri de ten, prima dată în istoria cosmeticii. Nimeni nu avusese această idee, așa că restul a venit de la sine.

Dezvoltarea firmei sale s-a desfășurat în plină perioadă antisemită și s-a confruntat din greu cu acest flagel. Una din marile ei dureri a fost pieirea surorii ei în lagăr de concentrare. Dar și în viața cotidiană s-a izbit de această discriminare. La New York, asociația de locatari dintr-un bloc i-a refuzat, în 1941, închirierea unui apartament (un triplex cu treizeci și șase de camere, cu vedere la Central Park). În acest caz, ea a decis să-i sfideze și a cumpărat tot blocul.

După ce a devenit celebră, a întâlnit un jurnalist londonez, tot evreu din Cracovia. Îl angajează pentru campania publicitară și de presă, apoi se căsătoresc.

După un mariaj de treizeci de ani, divorțează de el pentru un prinț georgian cu douăzeci și trei de ani mai tânar ca ea. Dar acesta moare după câțiva ani, urmat de fiul ei din prima căsătorie. Helena, ca sa lupte cu depresia, pornește într-o călătorie în jurul lumii cu asistentul ei.

Deschide fabrici la Paris și New York și alege să locuiască în cele trei orașe unde și-a cumpărat locuințe somptuoase, la Paris, Londra, New York și Tel Aviv.

David Ben Gurion i-a făcut o primire fastuoasă, în contextul în care Helena a finanțat construcția unui muzeu.

Pe atunci, Parisul era capitala modei și a lumii artistice, așa că a ales Parisul ca rezidență principală, tot schimbând casele, prin mai multe cartiere.

Chiar după ce am văzut expoziția, m-am dus pe Boulevard Raspail ca să văd unul dintre imobilele unde a locuit, la utimul etaj, cu o terasă mare.

Avea o colecție de haine impresionantă create de Chanel, Dior, Yves Saint-Laurent, Balenciaga, și bijuterii tot de mari creatori.

Și colecția de artă era impresionantă, avea tablouri pictate de toți maeștrii epocii sale.

La timpul ei, ajunsese la un moment dat cea mai bogată femeie din lume.

Una dintre operațiunile care au adus-o în această poziție a fost o manevră inspirată. În 1928 și-a vândut firma, cu un preț astronomic, fraților Lehmann.

Un an mai târziu, la căderea bursei din 1929, și-a recumpărat firma pe bani de buzunar și a dezvoltat-o din nou.

În 1965, la sfârșitul vieții, lucrau pentru ea 32.000 de persoane și produsele Helena Rubinstein erau distribuite în peste 30 de țări.

Amețită de frumusețe, cu gândurile împrospătate ca după un film bun, așa am plecat din muzeu.