Al nemuririi nimb

Mexico City, 2019

Ruben și sora lui, prietenii mexicani cunoscuți în zbor, îmi atrag atenția, la cină, asupra celor mai periculoase cartiere din Mexico City, iar unul dintre ele face parte din lista mea de obiective.

Cel mai mare complex religios din America Latină, dedicat Maicii Domnului din Guadalupe, se află într-o zonă nerecomandabilă.

Dar ne asumăm riscul, însoțiți de senor Raul, impecabilul nostru șofer și ghid de bună-credință și respectuos.

Mașina încărcată de bagaje, pentru că ne îndreptam spre aeroport, a fost parcată chiar în poartă, iar în jur era totul pustiu.

Complexul, mult mai vast decât mă așteptasem, este compus din două bazilici și patru biserici, iar lăcașul principal se dovedește neîncăpător la fiecare 12 decembrie, ziua de înaltă fervoare când credincioșii de pe tot continentul ajung aici să se roage la icoana sfântă, pentru unii singura călătorie din viață doar pentru a petrece câteva clipe neprețuite în fața icoanei.

Majoritatea înnoptează la fața locului, în corturi, și sărbătoresc prin cântece și dansuri tradiționale precolumbiene.

Faima locului s-a întemeiat pe cele patru apariții ale Maicii Domnului în decembrie 1531. Imaginea sa, miraculos imprimată pe tunica unui micuț indian, l-a convins pe episcop să înalțe un sanctuar sub numele de Virgen Morena, urmașă a zeiței prehispanice Tonantzin (în traducere, ,,maica noastră’’), venerată dintotdeauna de băștinași pe această colină la nord de Ciudad.

În secolul 17, cultul atinge o amploare deosebită care s-a păstrat până azi. Imaginea ocrotitoare a Maicii Domnului, înălțată de către Zapata pe drapelul revoluționar, e simbolul credinței mexicane și întâlnită la tot pasul, cum e Padre Pio în sudul Italiei.

În 1709, s-a isprăvit edificarea primei bazilici. Elegantul sanctuar baroc a adăpostit, spre adorația pelerinilor, tunica sacră timp de două secole.

Treptat, structura începe să se înfunde în pământ, provocind inclinarea periculoasă a clopotniței.

În 1976, o înlocuiește o nouă bazilică,

proiectată de arhitectul Muzeului de antropologie, cu acoperiș conic, navă circulară funcțională, în care pelerinii se lasă purtați pe o alee rulantă prin fața imaginii sfinte.

Plimbarea în complex, indiferent că vizitatorii au ori ba motivații religioase, este alinătoare.

Până la capela puțului, am mai văzut și frescele cupolei restaurate, ridicată în secolul 18 pe locul unei fântâni miraculoase.

Novena Maicii Domnului din Guadalupe are virtuți tămăduitoare, aduce împăcare și liniște, și cred că dincolo de miracolele pe care le așteptăm cu toții, în anumite momente ale vieții, să se întâmple, uneori e de-ajuns numai să ne gândim că astfel de popasuri există.

30 de gânduri despre „Al nemuririi nimb”

      1. În Noua Zeelandă, 8.000 km, o lună. Dvs. urmăriți obiective culturale, monumente, eu doar spectaculosul natural. Sigur, n-am cum ocoli orașele, și văd tot ce pot, avid. Dar mă impresionează naturalul.
        Aveți timp. Eu trebuie să mi-l drămuiesc. Dacă m-aș mai naște odată, dacă aș putea alege, NZ.🙂

        Apreciat de 2 persoane

      2. Scuze, n-am vrut să vă dau un răspuns alături. Arhipelagul Chilean, ghețarii din sudul Chile, Punta Arenas cu toată vraja care a înconjurat-o în cărțile copilăriei mele nu m-a impresionat deosebit, Ushuaia așezată parcă într-o scoică între munți cu micul arhipelag din față, cascada Iguazu, Rio (Corcovado cu statuia Mântuitorului, Sugar Loaf cu niște priveliști extraordinare, plaja Copacabana), Amazonul (am fost până la Manaus și câteva sute de km pe Rio Negro).

        Apreciat de 2 persoane

      1. Dacă eu am fost, de ce n-ați putea și dvs. Alaska, nordul Europei, Antarctica?🙂
        Dacă voi mai putea, mă gândesc la un Vietnam nord-sud sau cascada Victoria, eventual cuplată cu litoralul Africii de Sud.

        Apreciat de 1 persoană

      2. din avion, … Am scris și eu câteva pagini, nu jurnal de călătorie, doar impresiile mele, oleacă politizate. Le găsiți pe site-ul meu, meniul LUMEA CEALALTĂ și și meniuri. Dvs. povestiți la detaliu, eu cel mult în mare.
        În pagina asta ați ieșit puțin din tiparul obișnuit și mi-a plăcut mai mult.🙂

        Apreciat de 2 persoane

  4. Pingback: Al nemuririi nimb – ore de drum | Ned Hamson's Second Line View of the News

Răspunde-i lui wakasahs15th Anulează răspunsul