Gouda, 2023
Mai întâi a fost apa, atotzămislitoare.
Privirea mi se oprește îndelung, contemplativ, asupra cochetelor canale, de ce nu chiar cabale, în Olanda nu știi niciodată, țara filosofilor și alchimiștilor.
Tot un fel de alchimie a dus și la plăsmuirea acestui sortiment de brânză faimos în toată lumea, care atinge, cel puțin la Paris, unde mă aprovizionez uneori, prețuri considerabile.
Împresurat de apele primordiale, ca toate așezările olandeze, Gouda s-a dezvoltat în Evul Mediu ca port fluvial activ și centru textil,
sub protecția castelului nobiliar distrus în 1577 de către municipalitate, dintr-un impuls de frondă deși, încă din 1272, i se conferise dreptul de oraș liber de către contele Floris V de Olanda.
În secolul 15, manufactura berii și comerțul îi asigură cetății o mare prosperitate, însă, dintr-o succesiune de deficiențe manageriale, în secolul 16 începe decadența.
Goudezii nu se lasă așa ușor sub povara vremurilor și se vor redresa în secolul 17 prin comerțul cu brânzeturi și fabricarea pipelor introduse de mercenarii englezi în 1620.
Însă am aflat, deloc cu surprindere, că tot aici s-a dezvoltat, din secolul 19, industria de lumânări și opaițe,
ca răspuns la cerul adumbrit de nori de ploaie și la puținătatea luminii naturale, pentru ca azi Gouda să posede cea mai mare fabrică din Olanda.
Ca ramuri auxiliare, întreprinzătorii au mai pus la punct și manufacturi de olărit, sfori, corzi, cărămizi, deloc neglijabil.
Grand-Place are formă triunghiulară, cu primăria și fațada ei frumos împodobită, edificiu gotic din secolul 15, în mijloc cu turnul care-i subțiază silueta.
Aici se desfășoară târguri de tot felul, dintre care cel mai important, cel de brânză, se ține joia.
De jur împrejur, case vechi, cum ar fi un vechi han pentru ofițerii consiliului municipal, un comisariat de poliție sau un fabricant de tutun și pipe.
Într-un oraș atât de comercial, clădirea cea mai cu greutate socotim că ar fi Cântarul public, o construcție clasică din 1668,
ușor de recunoscut după fațada ornată de un basorelief înfățișând cântărirea brânzei întocmai cum se practica pe vremuri.
Acum găzduiește muzeul brânzei și artizanatului, protejat cu discreție, în spate, de Sfânta Agnes și capela ce-i este dedicată.
Despre celelalte delicii estetice, când le vine vremea.
ore de drum 