Dance Me to the End of Love

Fontevraud, 2015

La Londra am călătorit rar, însă totdeauna cu trenul de la Paris. Și, de fiecare dată, la întoarcere, după un ceremonial identic, mă reîndrăgostesc de Paris.

În acea vară, după un popas de numai câteva zile, am plecat spre răcoroasa Aquitaine.

Aliénor d’Aquitaine, când s-a îndrăgostit fulgerător de Henric II Plantagenêt, ducele de Anjou cu vreo zece ani mai tânăr decât ea, a fugit din Paris și de la soțul ei, respectabilul rege al Franței, cât a văzut cu ochii.

Spre vest, spre meleagul angevin, apoi în Anglia unde, în anul 1154, noul ei soț a ajuns rege. Și ea din nou regină, pentru a doua oară, dar, de această dată, a unui teritoriu întins.

Este una dintre poveștile mele de dragoste preferate, până la un punct. Le cunosc în detaliu peripețiile, confruntarea cu mentalitățile potrivnice, anturajul, strategiile politice, demonii.

Au făcut asiduu naveta între Franța și Anglia, dar ingrata dispunere geografică a regatului i-a împiedicat să petreacă mult timp împreună, epuizați de vasalii care nu ezitau să uneltească în lipsa lor.

Ea se retrăgea adeseori la castelul natal din Aquitaine, care devenise capitala culturală a statului datorită generozității sale de a-i primi, găzdui, finanța pe cei mai talentați trubaduri.

Cred că datorită cărților m-am împrietenit atât de repede cu Aliénor, au contat și călătoriile pe care a avut cutezanța să le întreprindă.

Și cred că monumentul funerar care îi este închinat se numără printre foarte puținele cu un personaj feminin înfățișat citind, pentru că, asemenea oricărui împătimit de lectură, se temea de gândul că-și va sfârși viața fără să poată citi toate cărțile dorite.

La bătrânețe, soțul ei a închis-o într-un castel în Anglia, răstimp în care el a înșirat metrese și bastarzi.

Însă destinul, prin forța împrejurărilor și împotriva neputincioasei lor voințe, a decis să-i reunească pentru totdeauna,

alături de fiul lor Richard Inimă de Leu și de soția (de ochii lumii) a acestuia, la abația regală de la Fontevraud, la sud-vest de Paris.

Abația datează din secolul 12 și a fost primul așezământ religios unde a funcționat un regulament revoluționar pentru acele timpuri,

care accepta, sub același acoperiș, femei și bărbați care nu aveau neapărat vocație religioasă, ci doreau să trăiască retrași de restul lumii.

Foarte vastă, clasată drept cea mai întinsă mănăstire din Europa, rămâne un punct esențial pe lista Patrimoniului UNESCO.

Lectură de drum :

Jean Favier, Les Plantagenêts

30 de gânduri despre „Dance Me to the End of Love”

  2. En même temps que tu disparais sans que je trouve d’explication, tu me dis non je suis là et c’est vrai je te trouve ce matin de nouveau autour de chez moi et qui plus es revêtue de ton prénom…
    Aliénor est châtelaine à Angoulême son ancienne demeure devenue l’Hôtel de Ville. Amusant d’apprendre en ce jour de St-Valentin que son histoire t’habite. Au moins sans me convaincre ça accrédite gentiment cette fête autrement que sous son angle commercial.
    J’espère te retrouver maintenant que tu es à dans mon département, à 25 minutes de l’atelier. La dernière fois que je t’ai perdu de vue c’était en Oléron.
    Bon Dimanche Angélica..
    N-L

    Apreciat de 4 persoane

    Răspunde

    2. Oui, lorsque j’ai quitté Paris j’ai fait le bon choix, ayant retenu pour çà la leçon de mon père qui m’en a donné le goût
      C’est vrai qu’il était fasciné par la pureté de ses ciels d’ici. De ce point de vue, tout c qui m’a comblé dans la connaissance du monde, n’a pas connu d’égal…
      N-L

      Apreciat de 3 persoane

      Răspunde

  7. Great pictures to illustrate a very interesting Post. I’m not a great lover of Paris but I love the French small towns and the countryside. Nothing beats driving through its lanes and pulling up somewhere remote to spend the night. And then to eat!

    Apreciat de 5 persoane

    Răspunde

  13. Anglia nu am cunoscut-o, dar Franta va ramane mereu in sufletul meu. Istoria ei, castelele ei, minunatii gentilomi intalniti in viata de toate zilele, chiar si printre soferii de taxi. Spiritul francez, acea courtoisie et gentillesse, este o marca a acestei tari.
    Multumesc ca ne-ati daruit-o pe Aliénor d’Aquitaine, nu stiam povestea ei, dar castelul ei este atat de frantuzesc! Daca iubiti istoria, va pot recomanda cu drag din Franta castelele lui Guillaume le Conquérant, din Caen si Falaise. Si viata lui este o legenda, dat fiind ca a pornit la drum fiind bastard – fiul unui duce si al unei taranci. Un alt castel foarte drag inimii mele, desi nu este atat de cunoscut, dar merita vizitat de iubitorii de arta, este castelul Vandeuvres, din apropiere de Falaise, Normandia. Este si el in patrimoniul UNESCO, are o colectie de miniaturi in filigran unica in Europa, si un parc cu jocuri de apa surpriza, construit de arhitectii din secolul al XVIII-lea. Este inegalabil acest parc, de fiecare data cand il vezi, simti ca e pentru prima oara, pentru ca mereu mai descoperi ceva.
    Multumim pentru minunile pe care ni le daruiti, am simtit nevoia sa va daruiesc si eu ceva!

    Apreciat de 4 persoane

    Răspunde

Lasă un comentariu