Amor fati

Tarragona, 2016

Ursita, îngăduitoare, a făcut aranjamentele cuvenite ca să ferească cetatea de vreun ireparabil prăpăd.

M-am oprit aici două jumătăți de zi și noaptea dintre ele, ca să-i pot desluși chipul în lumini diferite.

Mă incită dubla reputație a Tarragonei: capitală imperială romană, prima din ținutul iberic și,

azi, al doilea oraș din lume, după Roma, privind calitatea conservării arheologice.

Detalii am aflat din Muzeul național de arheologie, amenajat minimal contemporan.

În 218 î.Hr., legiunile au înființat o solidă bază militară cu intenția de a-și asuma un rol important în toate conflictele din zonă, profitând de portul cu ieșire strategică spre estul Peninsulei Iberice.

Mai târziu, a fost creștinat de Sf.Apostol Pavel și a alunecat treptat în decadență odată cu destrămarea Imperiului Roman.

Până prin 700, când a survenit ocupația arabă, nu se mai întâmplă nimic,

și abia în secolul 12 începe să se dezvolte ca nucleu religios sub protecția Barcelonei.

Ca în multe așezări de pe conturul Mediteranei, monumentele romane, cu vestigii răspândite aleatoriu, flirtează cu edificiile medievale.

Amfiteatrul este unul dintre puținele pe care romanii le-au construit în Spania.

Traseul care-l leagă de celelalte repere a fost recent urbanizat traversând grădini și parcuri cu plante mediteraneene, palmieri și portocali, cu vedere panoramică la mare. L-am privit de sus, din vârful unei mici coline care coboară spre plajă.

Circul roman acoperă suprafața pe care s-a ridicat centrul modern,

iar turnul Pretorium are semeția potrivită unei capitale regionale, calitate în virtutea căreia Tarragona a beneficiat de lăudabila urbanizare a două forumuri, unul central și altul periferic,

pentru ca statutul cetățenilor să poată fi respectat.

Passeig Arqueologic mă conduce, cale de un kilometru, prin grădinile create sub meterezele cetății vechi, cu o vedere amănunțită la vestigii.

Zidul de apărare și-a menținut rolul până în secolul 19, când a dispărut orice amenințare piraterească la adresa orașului.

Am văzut doar de la distanță catedrala în stil romano-gotic de tranziție, cel mai important monument medieval, edificat la începutul anilor 1170 chiar pe locul unde s-a aflat fostul templu al lui Jupiter.

Deși iarnă, abia început de ianuarie, vertijul floral mă zăpăcește.

20 de gânduri despre „Amor fati”

  1. How the stories are alike! Everywhere the Romans went, they occupied the cities militarily and culturally. Theaters, forums, streets, fortresses, they put their stamp on every settlement, whether in Spain, the Balkans or on the Greek islands. Thank you for these memories of this trip to a beautiful and special place!

    Apreciat de 5 persoane

    Răspunde

  9. Diana,
    tu nous fais plonger dans le temps et dans les pas de la Rome Antique, c’est un plaisir. J’ai été étudiante en histoire il y a longtemps, et je reste très impressionnée par les civilisations grecques et romaines. Cet esprit de conquête nous a apporté tellement, tant du point de vue culturel, juridique, politique, littéraire, artistique, et dans la langue…
    Quand j’étais allée à St Jacques, j’aimais quand je marchais sur des chemins qui étaient encore visibles d’antiques vestiges de voies romaines, c’est frappant, parce que on se prend à se dire „mais tout cela n’est pas aussi éloigné de nous …”
    On es tous un peu romain, et tout retourne à Rome 😉
    je t’embrasse et te remercie pour cette vue d’une Espagne antique et magique !!
    Bien fort 😘
    Corinne

    Apreciat de 3 persoane

    Răspunde

    1. Corinne, je t’en remercie tellement. J’apprecie beaucoup que tu prends le temps de m’écrire tes impressions qui m’encouragent énormement. Je t’admire pour avoir parcouru le Camino et pour toutes les merveilles que tu as vues. Je partage ta passion pour l’histoire. Je t’embrasse bien chaleureusement ! Diana

      Apreciat de 2 persoane

      Răspunde

Lasă un comentariu