Conversație la catedrală

Ciudad de Mexico, 2019

Pe Camino, atunci când faci un popas, primul lucru e să mergi la biserică/abație/colegială/sanctuar/catedrală ca să-ți pună parafa locului în credențialul de pelerinaj.

Abia după aceea te cazezi și tot restul.

Am procedat întocmai, fără să-mi fi propus dinainte, în dimineața când am aterizat în Ciudad de Mexico, după douăsprezece ore de zbor.

Ca întotdeauna, imagini cu subiecte familiare îmi acordă ospitalitate când ajung într-un loc cu desăvârșire străin.

Ne reîntâlnisem, după mulți ani, cu partea americană a familiei, să petrecem trei zile în capitala mexicană. Astfel că prima noastră lungă conversație s-a petrecut, îmbrățișând de-a valma toate subiectele, în interiorul și în jurul catedralei.

Impunătorul sălaș a fost construit pe parcursul a două secole și jumătate ce au urmat debarcării spaniole. A fost terminat în 1813, la crepusculul perioadei coloniale. Privesc picturile din cele șaisprezece capele înșiruite pe margine, încercând să descifrez, în figuri și gesturi, influența indigenă. Îl zăresc pe Sfântul Cristofor, de protecția căruia voi avea nevoie.

În bisericile din centru și periferie s-au produs constante alunecări de teren din cauza solului mlăștinos. În 1989, denivelarea atinsese doi metri patruzeci față de construcția din secolul 16. Impresia de orizontalitate e doar o aparență. Ușorul dezechilibru resimțit l-am pus pe seama decalajului orar.

Era duminică, iar catedrala se pregătea pentru celebrarea serviciului religios. De la distanță, zăresc altarul regilor, ca o peșteră strălucitoare, cu aurituri și alabastru din belșug.

Am observat o parte a ceremonialului de la intrare, ca să nu stringherim, privind oamenii și solemnitatea.

Altarul iertării, decorat cu o luxurianță ultrabarocă specifică secolului 17, urma să fie accesibil după liturghie.

Acoperit integral cu foiță de aur, cu statuete și basoreliefuri, este principala atracție a complexului monumental.

Odată îndeplinit primul pas al ritualului, călătoria putea să înceapă.

vezi și Pre-îndrăgostire

32 de gânduri despre „Conversație la catedrală”

  6. Schöne Fotos! Ich selbst bin nicht kosmopolitisch und fühle mich nur in Deutschland zu Hause. Verreist bin ich noch nie und werde das auch nicht tun. Die meisten sehen die tollen Gebäude und die prunkvolle Kathedrale. Ich hingegen ‘sehe’ die von Kirche und Politik zerstörten Kulturen und Menschen Schicksale. Gott wird niemals in solchen Häusern sein, nur in unseren Herzen.
    Liebe Grüße von Gisela

    Apreciat de 3 persoane

    Răspunde

  8. Overtly stunning as the cathedral is, I wonder how many people cross the Zocalo to explore Aztec ruins preserved on the periphery? Personally, I find remnants of ancient civilization infinitely more powerful than pomp and circumstance of Spanish invaders attempting to obliterate indigenous culture. 🙂

    Apreciat de 3 persoane

    Răspunde
  19. Pingback: Conversație la catedrală – ore de drum | Ned Hamson's Second Line View of the News

Lasă un comentariu