În arșița verii, la Corint

2015

Cunoșteam deja bine Peloponezul, dar mai puțin Corintul, decât din cărțile cu Medeea și Iason. Și pentru că Sf.Apostol Pavel a trecut pe aici.

IMG_0709

Intrând în oraș, m-am așteptat să descopăr indicii ale mitologiilor sale, dar am nimerit într-o urbanizare vraiște, cu imobile noi, construite de-a valma. O dezamăgire totală. Dragi călători, nu vă opriți în oraș, ci îndreptați-vă spre cele două mari obiective antice.

Vechiul Corint are două situri de vizitat, aflate la distanță de câțiva kilometri unul de altul.

***Archaia Corint

Vestigiile care mai pot fi admirate astazi datează din epoca romană.

img_0723.jpg

Descoperirile se datorează scolii americane de arheologie, precum și pasiunii unui arhitect francez. Templul lui Apollo este printre cele mai frumoase din Grecia.

IMG_0698

Fântâna lui Peirene este remarcabil conservată.

img_0722.jpg

Agora se păstrează bine, dar priviți cu luare-aminte de jur-împrejur. Vă aflați pe urmele Sfântului Apostol Pavel, care a pășit pe aceste pietre.

IMG_0702

Caut locul de unde s-a adresat locuitorilor Corintului, în Scrisoarea sa către Corinteni.

IMG_0707

Este cel mai potrivit moment să vă așezați la umbră ca să o (re)citiți !

***Akro Corint

Serpentinele vertiginoase spre vârful piscului îi vor oferi călătorului care cutează să le înfrunte o recompensă binemeritată: Peloponezul în toată splendoarea lui.

img_0879.jpg

E drept că, la 35 de grade, te concentrezi mai mult să cauți cu privirea un loc la umbră decât la peisaj. Dar să nu uităm că această citedelă este printre cele mai mari din Grecia, ca suprafață, pe măsura destinului său zbuciumat. Istoria o consemnează, mai întâi, ca Acropole grecească, apoi citadelă romană și bizantină, până în 1210, când a fost cucerită de franci. În următoarele trei secole, și-a tot schimbat proprietarii, până când a trecut în mâna turcilor, în secolul 15.

IMG_0730

Toate aceste transformări îi creează o identitate cosmopolită, nu mai știi, de fapt, cine a marcat-o cel mai mult.

Lectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)

 

Două zile în Dolomiți

2016

Munți albi, cu stânci abrupte și lacuri cristaline, monument natural aflat în patrimoniul UNESCO. Peisaj inaccesibil, îmi sugerează o imagine a însingurării. Pentru Le Corbusier, sunt ,,cea mai frumoasă operă de arhitectură din lume”.

20160718_173323.jpg

Nu-ți prea vine să te aventurezi pe asemenea înălțimi. Vara, când soarele dogorăște, munții par sticloși, sidefii. Ai impresia că poți să aluneci ca pe gheață dacă încerci să-i escaladezi.

20160718_175346

De aceea, recomand Dolomiții vara, doar pe vreme bună. Doar atunci munții strălucesc și natura exultă.

20160718_173800

Pe acele serpentine amețitoare trecea, în timpurile Renașterii, drumul de negoț dintre Veneția și Germania.

20160718_174623

Ce am văzut în 2 zile:

***Abația de la Novacella.

20160718_142759

Întemeiată în 1142 de către călugarii din ordinul augustin, în stil baroc bavarez. Te surprinde opulența decorului.

20160718_154744

***Lago di Carezza.

20160719_094052.jpg

Cu apa sa limpede si curata, înconjurat de paduri de conifere care se oglindesc în el.

***Vigo di Fassa, centru de alpinism si excursii montane.

20160718_173010

Acolo poți dormi la una din numeroasele pensiuni. Recomand să faci o drumeție și să închei seara cu o cină la restaurantul ‘L Chimpl.

20160718_204036.jpg

***Merano, orașul care se află la marginea parcurilor naturale din Dolomiti. Îți este în drum.

20160719_150445

Orașul merită vizitat pentru vegetația luxuriantă și atmosfera tipic provincială de la granița fostului Imperiu Austro-Ungar.

20160719_152603

Datorită climei sale blânde, a fost printre primele, în Europa Centrală, care a aclimatizat specii de plante exotice.

20160719_154318

Sissi, împărăteasa Austriei, a petrecut mult timp aici, să se trateze la băile termale și să admire vegetația.

20160719_152721

Avea obiceiul să facă plimbări lungi, pe fiecare mal al râului, după anotimp: vara pe partea umbroasă și iarna pe partea însorită a râului.

20160719_150312

Plimbarea de iarnă, expusă spre sud, oferă vegetație multă și flori, cu chioșcuri și terase pline de lume.

20160719_153736

Trece pe lângă Kurhaus, vechile băi termale, azi casă de cultură.

20160719_144747

Pe malul opus, plimbarea de vară trece printr-un parc umbros de pini și palmieri.

20160719_154106

Aleea lui Sissi este lungă de 3 km și se poate parcurge în cam 40 de minute.

20160719_153635

Acasă la zeii olimpieni

Olympia, 2015

În Grecia, vizitarea templelor din antichitate este tot un fel de pelerinaj. Credincioșii aduceau dintotdeauna jertfe zeilor ca să-i îmbuneze ori să le atragă bunăvoința.

img_0803.jpg

În temple există acele energii indestructibile ale credinței. Le simți intensitatea, uneori mai explicită, alteori mai subtilă. Este unul dintre motivele pentru care mă întorc în siturile antice mereu și mereu.

img_0799.jpg

Pleci din aceste locuri sacre cu mintea limpede, cu sufletul purificat.

img_0808.jpg

Aici, în acest perimetru sacru, preoții care oficiau aveau privilegiul să intre în comunicare cu astrele, ale căror interferențe guvernau și atunci, ca și azi, influențând comportamentul muritorilor. Astre egal zei. Grecia e ocrotită și acum de zei.

img_0804.jpg

La Olympia am fost într-o zi de iunie cu vreme capricioasă. Alternau reprize de ploaie scurtă, sclipiri de soare, nori negri, tunete și fulgere, ca și cum zeii se întruniseră și aveau, fiecare, ceva de spus. Permanența divinului o intuim aici, la Olympia, mai mult decât oriunde.

img_0788.jpg

Zeus este stăpânul incontestabil al sitului, dar istoricii susțin că templul soției sale Hera l-a precedat, temporal și prin sacralitate.

IMG_0769

De trei mii de ani, s-a dezvoltat aici cultul pelerinajului. Înainte de a exista templele, în acel ținut din vestul Peloponezului se întindea o pădure sacră.

img_0801.jpg

Plopi, mesteceni, măslini, platani, stejari, pini creșteau laolaltă datorită. A început să fie celebrat cultul vegetației și al belșugului. La un moment dat, simțindu-i-se energiile tămăduitoare, pădurea a fost parțial defrișată pentru a se construi un sanctuar dedicat lui Cronos, fiul cerului (Uranus) și al pământului (Geea), tatăl lui Zeus.

img_0802.jpg

Fervoarea religioasă explică multitudinea construcțiilor, timp de secole, în același perimetru, ca și cum zeii și-ar fi ales un sediu terestru pe care oamenii să edifice noi construcții. Puterea Olympiei stă tocmai în relaționarea dintre zei și ființe umane. Aici, comunicarea dintre ei a atins împlinirea.

img_0794.jpg

Situl este împărțit în zone sacre și profane. Ruinele cele mai impozante sunt rămase dintr-un hotel destinat găzduirii pelerinilor. Când romanii au cucerit Grecia, întregul sit a avut de suferit. Nero chiar și-a construit aici un arc de triumf și un palat.

img_0789.jpg

Chiar dacă au suferit din cauza stăpânirii romane, templele au înfruntat vremea cu demnitate, așa cum le vedem acum.

IMG_0785

Astfel se explică și faptul că jocurile Olimpice, înființate chiar în perimetrul acestui templu, au dăinuit. În Grecia, mai existau și alte centre unde se desfășurau întreceri sportive: Corint, Nemeea, Delfi, însă au dispărut. Olympia este singurul loc unde au supraviețuit.

IMG_0787

Doar mergând acolo veți înțelege de ce.

Lectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)